Psalmul al 36-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 69-98]
Dumnezeu iubește judecată să facă,
Sfinții Săi nu Și-i lasă, cuvântul să-i treacă,
ci-i păzește cu strajă ca să le dea viață,
[iar] nedrepții cu tot neamul după vină află.
În veci moștenesc Drepții hotare,
părți ce le-a dat Domnul cu hrisov în țară.
Cel Drept cugetă gând de-nțelepciune,
gura lui și limba fac judecăți bune.
Având de la Domnul în inimă lege,
pe calea cea dreaptă nesmintit va merge.
Păcătosul caută a Dreptului moarte,
dar Domnul nu-l lasă și din greu îl scoate.
Rabdă-L pe Domnul, căile-I păzește,
că[ci] te va-nălța-n lume și te va crește!
Și nu crede că cei răi sunt întregi cu firea,
căci în puțină vreme le vei vedea pieirea!
Am văzut pe cel spurcat suindu-se [ca un] bour
s-ajungă ca cedrii de tămâie la nour.
Și-am trecut pe-aici, caut, nu văd nimic
rămas de la el, un semn cât de mic.
Ține dreptatea, blândețea păzește,
că[ci] omului bun rămășița-i crește.
Iar celor spurcați pieirea le vine,
nici urmă de ei nu mai rămâne.
Deci mântuirea este de la Domnul
a Drepților și smeriților și a tot omul.
Că-i va scăpa Domnul la vreme de scârbă,
cu folos îi va scoate din ceata cea strâmbă.
La Sine îi va pune în partea cea dreaptă,
să stea în odihnă, dându-le-n veci plată.