Al 13-lea poem din vol. Te iubesc nu se termină

Când plouă
nu trebuie să te temi
să asculți picurii de apă,
toată povestea lor în viața ta.
Pentru că ploaia îți spune
să fii roditor.
Ploaia îți spune
că ai nevoie de încă noi
informații pentru ca
scrii toată cartea,
toată povestea vieții tale.
Plouă între blocuri
ca tăcerea dintre oameni.
Un iunie cu atâta ploaie,
cu atâtea atenționări,
ca și când nu mai știm
să ne îmbrățișăm unii pe alții.
Dar orice-ar fi și
oriunde m-aș duce,
te port ca pe o răsuflare pe buze.
Viața mea are același ritm cu al tău,
aceeași așteptare.

2 comentarii la „Al 13-lea poem din vol. Te iubesc nu se termină”

  1. Când eram mică nu îmi plăcea ploaia. Abia mai târziu m-am îndrăgostit de muzica ei și am început să ascult răpăiala ca pe o bucurie. Poezia vă curge în vine, sfințite Părinte, mulțumim că încercați să ne faceți să vedem lumea și altfel… Doamne ajută!

    1. Vă mulțumesc frumos pentru confesiune, Doamnă Irina! Iar cine ascultă muzica ploii e un suflet poetic, atent, frumos. Vă doresc numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *