Ieremias, cap. 11, 18-23, cf. LXX

18. Doamne, arată-mi mie și voi cunoaște! [Și] atunci am văzut obiceiurile lor.

19. Dar eu, ca mielul cel fără de răutate, [ca cel] aducându-se a se jertfi, nu am cunoscut [că] asupra mea au socotit gândul cel rău, zicând: „Veniți și să aruncăm lemn[1] întru pâinea sa și să-l nimicim pe el din pământul celor vii și numele său nu are să [mai] fie încă pomenit!”.

20. Doamne, judecând cele drepte, ispitind rinichii și inimile [δοκιμάζων νεφροὺς καὶ καρδίας], [dă-mi] să văd de la Tine răzbunarea între ei! Că[ci] către Tine am descoperit îndreptarea mea [ὅτι πρὸς Σὲ ἀπεκάλυψα τὸ δικαίωμά μου].

21. Pentru aceasta, acestea zice Domnul asupra oamenilor Anatotului [Αναθωθ], [asupra] celor care caută sufletul meu, [asupra] celor care zic: „Nu ai să profețești în[tru] numele Domnului! Iar de nu [faci asta], vei muri în mâinile noastre”:

22. „Iată, Eu voi cerceta asupra lor! [De aceea,] tinerii lor în sabie vor muri, iar fiii lor și fiicele lor vor muri în foamete.

23. Și rămășița nu va fi a lor. Că[ci] voi aduce cele rele, în anul cercetării lor, peste cei care locuiesc în Anatot”.


[1] Crucea Domnului. Pentru că e o profeție despre planul lor de a-L omorî pe Domnul.

Ieremias, cap. 11, 11-17, cf. LXX

11. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „Iată, Eu aduc asupra poporului acestuia cele rele, din care nu vor putea să iasă din ele și vor striga către Mine și nu îi voi asculta pe ei!

12. Și vor merge cetățile Iudasului și cei care locuiesc Ierusalimul și vor striga către dumnezei, cărora ei le tămâiază lor [și care] nu îi vor mântui pe ei în vremea celor rele ale lor.

13. Că după numărul cetăților tale erau dumnezeii tăi, Iuda, și după numărul ieșirilor Ierusalimului au rânduit altare [pentru] a tămâia lui Baal.

14. Iar tu[1] nu te ruga pentru poporul acesta și nu te învrednici pentru ei în ruga și [în] rugăciunea [ta]! Că nu îi voi asculta în vremea în care Mă cheamă pe Mine, în vremea chinuirii lor.

15. De ce cea iubită [de Mine] a făcut urâciune în casa Mea? Oare rugăciunile și cărnurile cele sfinte [κρέα ἅγια][2] vor înlătura de la tine răutățile tale sau acestora [de acestea] vei scăpa?

16. «Măslin frumos [la] înfățișare, bine umbrit», a chemat Domnul numele tău întru glasul tăierii tale împrejur. A fost aprins focul în ea, necazul cel mare în[tru] tine [și] au fost făcute netrebnice ramurile ei.

17. Și Domnul, Cel care te-a sădit pe tine, a grăit asupra ta cele rele, pentru răutatea casei lui Israil și a casei lui Iudas. Că[ci] și-au făcut lor înșiși a Mă urgisi pe Mine [ὅτι ἐποίησαν ἑαυτοῖς τοῦ παροργίσαι Με], [prin] a tămâia ei lui Baal [ἐν τῷ θυμιᾶν αὐτοὺς τῇ Βααλ]”.


[1] Cu adresă la Sfântul Profet Ieremias.

[2] Cărnurile aduse jertfă lui Dumnezeu.

Ieremias, cap. 11, 1-10, cf. LXX

1. Cuvântul de la Domnul, care a fost către Ieremias, zicându-i:

2. „Auzi cuvintele făgăduinței acesteia și vei grăi către oamenii Iudasului și către cei care locuiesc [în] Ierusalim!

3. Și vei zice către ei: «Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui Israil: <Blestemat [este] omul care nu va asculta cuvintele făgăduinței acesteia,

4. pe care am poruncit-o părinților voștri în ziua [în] care i-am scos pe ei din pământul Egiptosului, din cuptorul cel de fier [ἐκ καμίνου τῆς σιδηρᾶς], zicându-le [lor]: {Ascultați glasul Meu și faceți toate câte am să vă poruncesc vouă și Îmi veți fi Mie întru popor și Eu vă voi fi vouă întru Dumnezeu!}!

5. Pentru ca să stea jurământul Meu pe care l-am jurat părinților voștri, [ca] să le dau lor pământul curgând lapte și miere, deoarece [acum este] ziua aceasta>»”. Și [eu] [I-]am răspuns și am zis: „Să se facă [voia Ta], Doamne!”.

6. Și a zis Domnul către mine: „Citește cuvintele acestea în cetățile Iudasului și [în cele] din afara Ierusalimului, zicând: «Ascultați cuvintele făgăduinței acesteia și le faceți pe ele!»”.

7.

8. Dar [ei] nu le-au făcut.

9. Și a zis Domnul către mine: „A fost aflată legătura [σύνδεσμος][1] în bărbații Iudasului și în cei care locuiesc [în] Ierusalim.

10. Au fost întorși [s-au întors] la nedreptățile cele de altădată ale părinților lor [ἐπὶ τὰς ἀδικίας τῶν πατέρων αὐτῶν τῶν πρότερον], care nu voiau să asculte cuvintele Mele și, iată, ei umblă [acum] după dumnezeii cei străini [pentru] a le sluji lor! Și [astfel] casa lui Israil și casa lui Iudas au risipit făgăduința Mea, pe care am dat-o către părinții lor”.


[1] Alipirea lor de cele rele.

Ieremias, cap. 10, 14-25, cf. LXX

14. A înnebunit tot omul de cunoaștere. A rușinat tot aurarul în cele sculptate ale sale, că[ci] pe cele mincinoase le-au turnat [și] nu este duh în[tru] ele[1].

15. Cele deșarte este [sunt] [și] lucrurile care au fost batjocorite. [De aceea,] în vremea cercetării lor, [aceștia] vor pieri.

16. [Însă,] nu este asemenea partea lui Iacov! Că[ci pentru] Cel care a zidit toate, acela [este] moștenirea Sa [și] Domnul [este] numele Lui,

17. [ca] să adune din afară averea ta, locuind în[tru] cei aleși.

18. Că[ci] acestea zice Domnul: „Iată, Eu îi răstorn [σκελίζω] în[tru] necaz [ἐν θλίψει] pe cei care locuiesc pământul acesta, pentru ca [fiecare] să-și afle rana sa[2]!”.

19. Vai, în[tru] zdrobirea ta, [în] rana cea dureroasă a ta! Și eu am zis: „Cu adevărat, aceasta [este] rana mea și [ea] m-a cuprins pe mine.

20. Cortul meu l-a nenorocit, l-a nimicit și toate pieile mele au fost sfâșiate. Fiii mei și oile mele nu [mai] sunt. Nu [mai] este încă locul cortului meu, locul pieilor mele,

21. că[ci] păstorii au înnebunit și pe Domnul nu L-au căutat. Pentru aceasta nu a înțeles toată pășunea[3] și au fost risipiți.

22. [Este] glasul auzirii. Iată, vine[4]! Iar cutremurul cel mare [vine] din pământul de la miazănoapte, [ca] să rânduiască cetățile lui Iudas în[tru] stingere și culcușul păsărilor.

23. Am cunoscut, Doamne, că nu [este] a omului calea sa și nici bărbatul [nu] va merge și [nu] își va isprăvi călătoria sa[, dacă nu îi vei ajuta Tu].

24. Ceartă-ne pe noi [παίδευσον ἡμᾶς], Doamne [Κύριε], dar cu judecată și nu cu mânie [πλὴν ἐν κρίσει καὶ μὴ ἐν θυμῷ], pentru ca să nu ne faci pe noi puțini!

25. Varsă mânia Ta pe[este] neamurile cele [care] nu Te-au cunoscut pe Tine și pe[este] semințiile care nu au chemat numele Tău, că[ci] l-au mâncat pe Iacov și l-au istovit pe el, iar pășunea sa au pustiit-o!”.


[1] În statuetele idolatre.

[2] Pentru ca fiecare să își conștientizeze rănile păcatelor sale.

[3] Poporul nu a înțeles toată pășunea voii lui Dumnezeu.

[4] Vine Hristos Domnul!

Ieremias, cap. 10, 1-13, cf. LXX

1. Casa lui Israil, auziți cuvântul Domnului, pe care [El] l-a grăit către voi!

2. [Căci] acestea zice Domnul: „Nu învățați după căile neamurilor și de semnele cerului nu vă temeți [καὶ ἀπὸ τῶν σημείων τοῦ οὐρανοῦ μὴ φοβεῖσθε], că[ci neamurile] se tem de ele [cu] fețele lor!

3. Că[ci] cele legiuite ale neamurilor [sunt] cele deșarte. Lemnul este tăiat din dumbravă [și ajunge] lucrul dulgherului. Iar turnarea

4. este înfrumusețate [înfrumusețată] [cu] argint și [cu] aur. [Și] cu ciocane și [cu] cuie i-au întărit pe ei[1] și nu vor fi mișcați [nu se vor mișca].

5. Ridicându-se, [ei] vor fi ridicați, că[ci] nu vor călca [pe pământ]. [De aceea,] să nu vă temeți de ei, că[ci] nu or să vă facă rău și [lucrul] cel bun nu este în[tru] ei.

6.

7.

8.

9. Argintul cel bătut este [sunt idolii și] nu vor umbla. Argintul cel poleit va veni din Tarsis [ἀργύριον προσβλητὸν ἀπὸ Θαρσις ἥξει], [dar și] aurul lui Mofaz [Μωφαζ] și mâna aurarilor [și] lucrurile meșteșugarilor. [Și] toți [pe toți[2] cu] iacint[3] și [cu] purpură îi vor îmbrăca pe ei [πάντα ὑάκινθον καὶ πορφύραν ἐνδύσουσιν αὐτά].

10.

11. [Iar voi] așa le veți zice lor: «Dumnezeii [θεοί], care cerul și pământul nu le-au făcut [οἳ τὸν οὐρανὸν καὶ τὴν γῆν οὐκ ἐποίησαν], să piară de pe pământ [ἀπολέσθωσαν ἀπὸ τῆς γῆς] și de dedesubtul cerului acestuia [καὶ ὑποκάτωθεν τοῦ οὐρανοῦ τούτου]!»”.

12. [Pentru că] Domnul [este] Cel care a făcut pământul cu tăria Sa [Κύριος ὁ ποιήσας τὴν γῆν ἐν τῇ ἰσχύι Αὐτοῦ], Cel care a îndreptat lumea cu înțelepciunea Sa [ὁ ἀνορθώσας τὴν οἰκουμένην ἐν τῇ σοφίᾳ Αὐτοῦ] și [cu] mintea Sa a întins cerul [καὶ τῇ φρονήσει Αὐτοῦ ἐξέτεινεν τὸν οὐρανὸν]

13. și mulțimea de apă în cer și a suit nori de la marginea pământului. [El] fulgere spre ploaie a făcut și a scos lumină din vistieriile Sale [καὶ ἐξήγαγεν φῶς ἐκ θησαυρῶν Αὐτου].


[1] Pe idoli.

[2] Pe toți idolii.

[3] Un topaz galben care bate înspre roșu, cf. https://dexonline.ro/intrare/iacint/26045.

Ieremias, cap. 9, 19-25, cf. LXX

19. Așadar, ascultați, femeilor, cuvântul lui Dumnezeu și să primească urechile voastre cuvintele gurii Sale! Și învățați-le pe fiicele voastre mila și femeia, pe cea de aproape a ei, tânguirea!

20. Că[ci] s-a suit moartea prin ferestrele voastre [ὅτι ἀνέβη θάνατος διὰ τῶν θυρίδων ὑμῶν] [și] a intrat întru pământul vostru [εἰσῆλθεν εἰς τὴν γῆν ὑμῶν], [ca] să-i zdrobească pe cei prunci din afară și pe tineri din cele largi.

21. Iar, cei morți, spre exemplu [εἰς παράδειγμα] le vor fi oamenilor pe fața câmpului pământului vostru și ca iarba după [cel] cosind, și nu va fi cel care adună [să-i adune pe ei].

22. [Căci] acestea zice Domnul: „Să nu se laude cel înțelept în[tru] înțelepciunea sa și să nu se laude cel tare în[tru] tăria sa și să nu se laude cel bogat în[tru] bogăția sa,

23. ci mai degrabă în[tru] aceasta să se laude cel care se laudă: [în] a înțelege și a cunoaște că Eu sunt Domnul, Cel care face milă și judecată și dreptate pe pământ, că[ci] în[tru] acestea [este] voia Mea!”, zice Domnul.

24. „Iată [ἰδοὺ], vin zile [ἡμέραι ἔρχονται]”, zice Domnul, „și îi voi cerceta pe toți cei care au fost tăiați împrejur de netăierile lor împrejur [καὶ ἐπισκέψομαι ἐπὶ πάντας περιτετμημένους ἀκροβυστίας αὐτῶν]!

25. [Îi voi cerceta] pe Egiptos și pe Iudea și pe Edom și pe fiii lui Ammon și pe fiii lui Moab și pe tot cel care tunde împrejur pe cele de la fața sa [καὶ ἐπὶ πάντα περικειρόμενον τὰ κατὰ πρόσωπον αὐτοῦ] [și] pe cei care locuiesc în pustiu. Că[ci] toate neamurile cele netăiate împrejur [în] trupul [lor] [ὅτι πάντα τὰ ἔθνη ἀπερίτμητα σαρκί] și toată casa lui Israil [καὶ πᾶς οἶκος Ισραηλ] [sunt] cei netăiați împrejur [la] inimile lor [ἀπερίτμητοι καρδίας αὐτῶν]”[1].


[1] Pentru că adevărata tăiere împrejur este cea duhovnicească, este curățirea de patimi. Pentru care tăierea împrejur trupească era doar o prefigurare, pentru ca să ne arate că asceza înseamnă durere, suferință, dar și reala împlinire sfântă a omului. Pentru că omul e chemat să fie duhovnicesc, e chemat să fie stăpân peste trupul său și nu rob trupului său.

Ieremias, cap. 9, 11-18, cf. LXX

11. Cine [este] omul cel înțelept și [care] să înțeleagă aceasta?! Și căruia [la care este] cuvântul gurii Domnului către el? [Acela] să vă vestească vouă pentru ce a pierit pământul, [pentru ce] a fost aprins ca pustiul pentru a nu se trece prin el!

12. Și Domnul a zis către mine: „Pentru [că] să părăsească [au părăsit] ei legea Mea [διὰ τὸ ἐγκαταλιπεῖν αὐτοὺς τὸν νόμον Μου], pe care am dat-o înaintea feței lor și nu au ascultat glasul Meu,

13. ci au mers după cele plăcute inimii lor celei rele și după idolii despre care părinții lor i-au învățat pe ei”.

14. Pentru aceasta, acestea zice Domnul, Dumnezeul lui Israil: „Iată, Eu îi voi hrăni pe ei [cu] nevoi și îi voi adăpa pe ei [cu] apă de fiere

15. și îi voi risipi pe ei în[tre] neamurile întru care [pe care] nu le cunoșteau ei și părinții lor! Și voi trimite împotriva lor sabia, până am să-i nimicesc cu totul pe ei prin ea”.

16. Acestea zice Domnul: „Chemați-l pe cel care plânge și să vină! Și către cele înțelepte trimiteți și [ele] să vestească

17. și să ia pe[ste] voi plângere! Și să coboare ochii voștri lacrimi [καὶ καταγαγέτωσαν οἱ ὀφθαλμοὶ ὑμῶν δάκρυα] și pleoapele voastre să curgă apă [καὶ τὰ βλέφαρα ὑμῶν ῥείτω ὕδωρ]!

18. Că[ci] glasul milei a fost auzit în Sion: «Cum ne-am nenorocit? Am fost rușinați foarte, că[ci] am părăsit pământul [nostru] și am aruncat corturile noastre»”.