Al 14-lea poem din vol. Te iubesc nu se termină

Când mă uitam eu la televizor,
țara mea, România,
era prosperă, avea de toate,
era fruntașă pe lume.
Dar când nu mă mai uitam,
atunci era devalizată,
maltratată, devalorizată.
Pe orice canal aș fi dat,
România era bine.
Și în acele ore, dacă aș fi ținut-o tot așa,
am fi întrecut alte țări de departe.
Dar, când închideam televizorul,
apăreau inundații, cutremure,
înmormântări, spălări de bani,
conflicte interetnice,
furturi din urnele de la alegeri.
Apăsam pe buton: se normalizau
lucrurile!
Când închideam, era dezastru,
pentru că toate
o luau razna.
De aceea, de când trăiesc
numai cu
televizorul deschis,
dar și cu computerul,
țara noastră nu mai are nicio problemă
și, dacă mă uit mai bine,
nici alte țări nu mai suferă
de ceva anume.