Ieremias, cap. 3, 13-25, cf. LXX

13. Însă, cunoaște nedreptatea ta! Că întru Domnul Dumnezeul tău ai fost neevlavios și ai vărsat căile tale spre cei străini dedesubtul a tot pomul cel dumbrăvos, iar glasul Meu nu l-ai ascultat, zice Domnul.

14. Întoarceți-vă, fii depărtați!, zice Domnul. Pentru că Eu voi domni peste voi și voi lua [din] voi [câte] unul din [fiecare] cetate și [câte] doi din [fiecare] neam și vă voi duce pe voi întru Sion.

15. Și vă voi da vouă păstori[1] după inima Mea [καὶ δώσω ὑμῖν ποιμένας κατὰ τὴν καρδίαν Μου] și vă vor păstori pe voi, păstorindu-vă cu înțelegere [ποιμαίνοντες μετ᾽ ἐπιστήμης].

16. Și va fi, dacă aveți să vă înmulțiți și aveți să creșteți pe pământ în zilele acelea, zice Domnul, [că] nu veți [mai] zice încă: <Chivotul făgăduinței Celui Sfânt al lui Israil> [și] nu se va [mai] sui întru inimă, nici [nu] va [mai] fi numit și nici [nu] va [mai] fi cercetat și încă nu va [mai] fi făcut.

17. În zilele acelea și în vremea aceea vor numi Ierusalimul <tronul Domnului [θρόνος Κυρίου]> și vor fi adunate întru el toate neamurile [καὶ συναχθήσονται εἰς αὐτὴν πάντα τὰ ἔθνη] și nu vor mai merge încă după poftele inimii lor celei rele [καὶ οὐ πορεύσονται ἔτι ὀπίσω τῶν ἐνθυμημάτων τῆς καρδίας αὐτῶν τῆς πονηρᾶς].

18. În zilele acelea vor veni împreună [cei din] casa lui Iudas în casa lui Israil și vor veni întru acesta de la pământul de miazănoapte și din toate țările, în pământul pe care l-am moștenit părinților lor.

19. Și Eu am zis: [Așa] să fie, Doamne! Că[ci] te voi rândui întru fii și îți voi da ție pământul cel ales [γῆν ἐκλεκτὴν], moștenirea lui Dumnezeu [κληρονομίαν Θεοῦ], a Atotțiitorului neamurilor [Παντοκράτορος ἐθνῶν]. Și am zis: Tată Mă chemați pe Mine [Πατέρα καλέσετέ Με] și de la Mine nu veți fi întorși [καὶ ἀπ᾽ Ἐμοῦ οὐκ ἀποστραφήσεσθε].

20. Însă, cum femeia se leapădă [de cel care vine] spre a fi împreună cu ea[2], așa s-a lepădat întru Mine casa lui Israil, zice Domnul.

21. Glas din buze a auzit, [glas] al plângerii și al rugăciunii fiilor lui Israil, că au făcut nedreptate în[tru] căile lor [și] L-au uitat pe Dumnezeul Cel Sfânt al lor.

22. Întoarceți-vă, fii[lor], întorcându-vă, și voi vindeca zdrobiturile voastre!»”. „Iată, noi robi Îți vom fi Ție, că[ci] Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru!

23. Cu adevărat, întru minciună erau dealurile și puterea munților, însă prin Domnul, Dumnezeul nostru, [este] mântuirea lui Israil.

24. Iar rușinea a topit trudele părinților noștri din tinerețea noastră, oile lor și vițeii lor și pe fiii lor și pe fiicele lor.

25. Am adormit în[tru] rușinea noastră [ἐκοιμήθημεν ἐν τῇ αἰσχύνῃ ἡμῶν] și ne-a acoperit pe noi necinstea noastră [καὶ ἐπεκάλυψεν ἡμᾶς ἡ ἀτιμία ἡμῶν], pentru că înaintea Dumnezeului nostru noi am păcătuit, iar părinții noștri, din tinerețea noastră [și] până [în] ziua aceasta, [au păcătuit], și nu am ascultat glasul Domnului [καὶ οὐχ ὑπηκούσαμεν τῆς φωνῆς Κυρίου], Dumnezeului nostru [τοῦ Θεοῦ ἡμῶν]”.


[1] Conducători religioși.

[2] Se leapădă de cel care vrea să se culce cu ea cu forța.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *