Ieremias, cap. 3, 13-25, cf. LXX

13. Însă, cunoaște nedreptatea ta! Că întru Domnul Dumnezeul tău ai fost neevlavios și ai vărsat căile tale spre cei străini dedesubtul a tot pomul cel dumbrăvos, iar glasul Meu nu l-ai ascultat, zice Domnul.

14. Întoarceți-vă, fii depărtați!, zice Domnul. Pentru că Eu voi domni peste voi și voi lua [din] voi [câte] unul din [fiecare] cetate și [câte] doi din [fiecare] neam și vă voi duce pe voi întru Sion.

15. Și vă voi da vouă păstori[1] după inima Mea [καὶ δώσω ὑμῖν ποιμένας κατὰ τὴν καρδίαν Μου] și vă vor păstori pe voi, păstorindu-vă cu înțelegere [ποιμαίνοντες μετ᾽ ἐπιστήμης].

16. Și va fi, dacă aveți să vă înmulțiți și aveți să creșteți pe pământ în zilele acelea, zice Domnul, [că] nu veți [mai] zice încă: <Chivotul făgăduinței Celui Sfânt al lui Israil> [și] nu se va [mai] sui întru inimă, nici [nu] va [mai] fi numit și nici [nu] va [mai] fi cercetat și încă nu va [mai] fi făcut.

17. În zilele acelea și în vremea aceea vor numi Ierusalimul <tronul Domnului [θρόνος Κυρίου]> și vor fi adunate întru el toate neamurile [καὶ συναχθήσονται εἰς αὐτὴν πάντα τὰ ἔθνη] și nu vor mai merge încă după poftele inimii lor celei rele [καὶ οὐ πορεύσονται ἔτι ὀπίσω τῶν ἐνθυμημάτων τῆς καρδίας αὐτῶν τῆς πονηρᾶς].

18. În zilele acelea vor veni împreună [cei din] casa lui Iudas în casa lui Israil și vor veni întru acesta de la pământul de miazănoapte și din toate țările, în pământul pe care l-am moștenit părinților lor.

19. Și Eu am zis: [Așa] să fie, Doamne! Că[ci] te voi rândui întru fii și îți voi da ție pământul cel ales [γῆν ἐκλεκτὴν], moștenirea lui Dumnezeu [κληρονομίαν Θεοῦ], a Atotțiitorului neamurilor [Παντοκράτορος ἐθνῶν]. Și am zis: Tată Mă chemați pe Mine [Πατέρα καλέσετέ Με] și de la Mine nu veți fi întorși [καὶ ἀπ᾽ Ἐμοῦ οὐκ ἀποστραφήσεσθε].

20. Însă, cum femeia se leapădă [de cel care vine] spre a fi împreună cu ea[2], așa s-a lepădat întru Mine casa lui Israil, zice Domnul.

21. Glas din buze a auzit, [glas] al plângerii și al rugăciunii fiilor lui Israil, că au făcut nedreptate în[tru] căile lor [și] L-au uitat pe Dumnezeul Cel Sfânt al lor.

22. Întoarceți-vă, fii[lor], întorcându-vă, și voi vindeca zdrobiturile voastre!»”. „Iată, noi robi Îți vom fi Ție, că[ci] Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru!

23. Cu adevărat, întru minciună erau dealurile și puterea munților, însă prin Domnul, Dumnezeul nostru, [este] mântuirea lui Israil.

24. Iar rușinea a topit trudele părinților noștri din tinerețea noastră, oile lor și vițeii lor și pe fiii lor și pe fiicele lor.

25. Am adormit în[tru] rușinea noastră [ἐκοιμήθημεν ἐν τῇ αἰσχύνῃ ἡμῶν] și ne-a acoperit pe noi necinstea noastră [καὶ ἐπεκάλυψεν ἡμᾶς ἡ ἀτιμία ἡμῶν], pentru că înaintea Dumnezeului nostru noi am păcătuit, iar părinții noștri, din tinerețea noastră [și] până [în] ziua aceasta, [au păcătuit], și nu am ascultat glasul Domnului [καὶ οὐχ ὑπηκούσαμεν τῆς φωνῆς Κυρίου], Dumnezeului nostru [τοῦ Θεοῦ ἡμῶν]”.


[1] Conducători religioși.

[2] Se leapădă de cel care vrea să se culce cu ea cu forța.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *