Ieremias, cap. 4, 1-12, cf. LXX
1. „Dacă are să se întoarcă Israil”, zice Domnul, „către Mine va fi întors, [iar] dacă are să lepede urâciunile sale din gura sa și de fața Mea are să se teamă,
2. și are să jure[, zicând]: «Domnul trăiește cu adevăr și cu judecată și cu dreptate [ζῇ Κύριος μετὰ ἀληθείας καὶ ἐν κρίσει καὶ ἐν δικαιοσύνῃ]», și [atunci] vor binecuvânta în[tru] aceasta[1] neamurile [καὶ εὐλογήσουσιν ἐν αὐτῇ ἔθνη] și în[tru] El[2] Îi vor aduce laudă lui Dumnezeu în Ierusalim [καὶ ἐν Αὐτῷ αἰνέσουσιν τῷ Θεῷ ἐν Ιερουσαλημ]”.
3. Că[ci] acestea zice Domnul bărbaților lui Iudas și celor care locuiesc Ierusalimul: „Înnoiți-vă vouă înșivă arăturile [νεώσατε ἑαυτοῖς νεώματα] și să nu semănați în[tre] ghimpi [καὶ μὴ σπείρητε ἐπ᾽ ἀκάνθαις][3]!
4. Tăiați-vă împrejur Dumnezeului vostru și tăiați împrejur întărirea inimii voastre [καὶ περιτέμεσθε τὴν σκληροκαρδίαν ὑμῶν], bărbaților ai lui Iudas și cei care locuiesc [cei care locuiți] Ierusalimul, [ca] să nu iasă ca focul mânia Mea [μὴ ἐξέλθῃ ὡς πῦρ ὁ θυμός Μου]! Și va fi aprinsă și nu va fi cel care o va stinge de la fața răutății obiceiurilor voastre.
5. Vestiți în Iudas și să se audă în Ierusalim! Ziceți: «Vestiți mai înainte pe pământ [cu] trâmbița și strigați [cu glas] mare!»! Ziceți: «Adunați-vă și să intrăm întru cetățile cele înconjurate cu ziduri!»!
6. Luând, fugiți întru Sion! Grăbiți-vă, nu stați, că[ci] Eu aduc cele rele de la miazănoapte și zdrobirea cea mare [συντριβὴν μεγάλην]!
7. Leul s-a suit din stâna sa [ἀνέβη λέων ἐκ τῆς μάνδρας αὐτοῦ] [și], nimicind neamuri cu totul, le-a îndepărtat. Și a ieșit din locul său [ca] să pună pământul întru pustiire. Iar cetățile vor fi dărâmate [se vor dărâma] de la nelocuirea lor.
8. Din cauza acestora, încingeți-vă [cu] pânze de sac și plângeți și tânguiți-vă, pentru că nu s-a întors mânia Domnului de la voi [διότι οὐκ ἀπεστράφη ὁ θυμὸς Κυρίου ἀφ᾽ ὑμῶν]!
9. Și va fi în ziua aceea, zice Domnul, [că] va pieri inima împăratului și inima stăpânitorilor [πολεῖται ἡ καρδία τοῦ βασιλέως καὶ ἡ καρδία τῶν ἀρχόντων], și preoții se vor uimi, iar profeții se vor minuna [καὶ οἱ ἱερεῖς ἐκστήσονται καὶ οἱ προφῆται θαυμάσονται].
10. Și am zis: «O, Stăpâne, Doamne! Atunci, până acum înșelând ai înșelat pe poporul acesta și Ierusalimul, zicând: <Pacea va fi vouă!>, și, iată!, s-a atins sabia de sufletul lor?».
11. În vremea aceea vor zice poporului acestuia și Ierusalimului: «Duhul rătăcirii [πνεῦμα πλανήσεως] [este] în pustiu, [iar aceasta este] calea fiicei poporului Meu, [care] nu [este] întru [lucrul] cel curat și nici întru [lucrul] cel sfânt.
12. Duhul împlinirii Îmi va veni Mie [Πνεῦμα πληρώσεως ἥξει Μοι], iar acum Eu grăiesc judecățile către ei.
[1] Întru pocăința, întru întoarcerea lor la Domnul.
[2] Întru Hristos Domnul.
[3] Înnoiți-vă sufletul prin arăturile pocăinței și nu semănați virtuți între buruieni!