Al 16-lea poem din vol. Te iubesc nu se termină

Iubirea se învață
la școală,
în pauză.
Dacă n-ai chef,
se învață și în timpul orelor,
că nu toți trebuie să ia BACul.
Primești un zâmbet
și crezi că e mai mult decât atât.
Apoi, când îți zâmbește profesoara,
când îți zâmbește profesional,
care e și diriginta ta,
crezi că e tot mai mult.
Nu știi dacă te place
sau nu te place,
și dilema e proverbială.
Ai capul plin de filmele porno
din telefon și acnee pe față,
dar știi ce îți trebuie.
Cine ești tu, nu contează.
Ai vrea să fii înțeles tot mai bine,
de aceea nici nu comunici.
Căștile tale,
adânc înfundate în urechi,
nu interesează pe nimeni,
după cum nici tu,
în aparență,
nu ai apetență pentru realitate.
Iubirea începe când n-ai timp,
când se termină filmul,
când berea ți-a amestecat
gândurile sub formă de
intersecție.
Fuga de tine
nu prezintă interes.
Doar când te oprești,
că există sau nu un decolteu,
și o privești în ochi,
dincolo de cuvinte începe
iubirea.
Pentru că ea
este o privire intensă
pentru tine.