Ieremias, cap. 5, 14-31, cf. LXX

14. Pentru aceea, acestea zice Domnul Atotțiitorul: „Pentru care [lucru] ați grăit cuvântul acesta? Iată, Eu am dat cuvintele Mele întru gura ta [ca] foc, iar poporul acesta [este] lemnele și îi va mistui pe ei!

15. Iată, casa lui Israil, Eu aduc asupra voastră pe neamul [cel] de departe, zice Domnul, pe neamul căruia nu îi vei auzi glasul limbii sale!

16. Toți [vor fi] tari

17. și vor mânca secerătura voastră și pâinile voastre, și îi vor mânca pe fiii voștri și pe fiicele voastre, și vor mânca oile voastre și vițeii voștri, și vor mânca viile voastre și smochineturile [τοὺς συκῶνας][1] voastre și măslineturile [τοὺς ἐλαιῶνας][2] voastre. Și vor treiera cetățile voastre cele tari, în[tru] care voi ați nădăjduit asupra lor în[tru] sabie.

18. Și va fi în zilele acelea, zice Domnul, Dumnezeul tău, [că] nu vă voi face pe voi întru sfârșire.

19. Și va fi [ziua] când aveți să ziceți: «Pentru ce a făcut [cu] noi Domnul, Dumnezeul nostru, toate acestea?». Și [tu][3] le vei zice lor: «Pentru că ați slujit dumnezeilor celor străini în pământul vostru, așa veți sluji celor străini în pământul [care] nu [este] al vostru».

20. Vestiți acestea întru casa lui Iacov și să se audă [acestea] în[tru] Iudas!

21. Poporul cel nebun și fără de inimă [λαὸς μωρὸς καὶ ἀκάρδιος], auziți acestea acum! Ochii lor [sunt cu ei] și nu văd [ὀφθαλμοὶ αὐτοῖς καὶ οὐ βλέπουσιν], urechile lor [sunt cu ei] și nu aud [ὦτα αὐτοῖς καὶ οὐκ ἀκούουσιν].

22. Oare de Mine nu veți fi temători, zice Domnul, sau de fața Mea nu veți fi smeriți? [Căci Eu sunt] Cel care a rânduit, [întru] poruncă veșnică, nisipul hotar mării și nu îl va călca pe el, și va fi tulburată și nu va putea, și vor suna valurile ei și nu îl va călca pe el.

23. Dar poporului acestuia i s-a făcut inima neauzitoare [ἀνήκοος] și neascultătoare [καὶ ἀπειθής], și [ei] s-au abătut și s-au depărtat [de Mine],

24. și nu au zis în inima lor: «Să ne temem așadar de Domnul, Dumnezeul nostru, Cel care ne dă nouă ploaie timpurie și târzie, după vremea împlinirii poruncii secerii, și [pe aceasta] ne-a păzit-o nouă».

25. [De aceea,] fărădelegile voastre au abătut acestea și păcatele voastre au depărtat pe cele bune de la voi.

26. Că[ci] au fost aflați în poporul Meu cei neevlavioși și [ei] lațuri au pus [ca] să nimicească cu totul pe oameni și îi prindeau.

27. Ca lațul dând peste, plin de păsări, așa [sunt] casele lor pline de viclenie. Pentru aceasta au fost mărite și s-au îmbogățit

28. și au călcat judecata. [Căci] nu au judecat judecata celui orfan și judecata văduvei nu o judecau.

29. Oare pe acestea nu le voi cerceta, zice Domnul, sau în[tr-un] astfel de neam nu se va răzbuna sufletul Meu?

30. Extazul [ἔκστασις][4] și cele înfricoșătoare a[u] fost făcut[e] [s-au făcut] pe pământ [καὶ φρικτὰ ἐγενήθη ἐπὶ τῆς γῆς].

31. Profeții profețesc cele nedrepte și preoții au bătut [cu] palmele lor și poporul Meu a iubit așa. Și ce veți face întru cele [de] după acestea?”.


[1] Plantațiile cu smochini.

[2] Plantațiile cu măslini.

[3] Cu referire la Sfântul Ieremias.

[4] Vederea cea dumnezeiască, vederea extatică.