Ieremias, cap. 6, 16-30, cf. LXX
16. Acestea zice Domnul: „Stați pe căi și vedeți și întrebați cărările cele veșnice ale Domnului [τρίβους Κυρίου αἰωνίους] și vedeți care este calea cea bună! Și umblați în[tru] ea și veți afla curăția [ἁγνισμὸν] sufletelor voastre! Dar [ei] au zis: «Nu vom merge!».
17. Am pus în[tru] voi scopuri [κατέστακα ἐφ᾽ ὑμᾶς σκοπούς]. Auziți glasul trâmbiței! Dar [ei] au zis: „Nu vom auzi!”.
18. Pentru aceasta au auzit neamurile [διὰ τοῦτο ἤκουσαν τὰ ἔθνη] și cei care păstoresc turmele lor [καὶ οἱ ποιμαίνοντες τὰ ποίμνια αὐτῶν][1].
19. Auzi, pământule! Iată, Eu aduc peste poporul acesta pe cele rele, [care sunt] rodul întoarcerii lor [de la Mine], că[ci la] cuvintele Mele nu au luat aminte și legea Mea au lepădat-o!
20. Pentru ce Îmi aduceți tămâie [λίβανον] din Saba [Σαβα] și scorțișoară [κιννάμωμον] din pământul [cel] de departe? [Căci] arderile voastre cele de tot nu sunt cele primite [τὰ ὁλοκαυτώματα ὑμῶν οὔκ εἰσιν δεκτά] și jertfele voastre nu Mi s-au îndulcit Mie [καὶ αἱ θυσίαι ὑμῶν οὐχ ἥδυνάν Μοι]”.
21. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „Iată [ἰδοὺ], Eu dau în poporul acesta boală [Ἐγὼ δίδωμι ἐπὶ τὸν λαὸν τοῦτον ἀσθένειαν] și vor boli [καὶ ἀσθενήσουσιν] de la aceasta părinții și fiii împreună, [iar] vecinul și aproapele său vor pieri!”.
22. Acestea zice Domnul: „Iată, poporul vine de la miazănoapte, iar neamurile va fi ridicat [se vor ridica] de la marginile pământului!
23. Arc și suliță vor apuca. Cel îndrăzneț este și nu va milui. Glasul său [va fi] ca marea învălurându-se [ὡς θάλασσα κυμαίνουσα][2]. [Cu] cai și [cu] care[3] se va rândui [ἐφ᾽ ἵπποις καὶ ἅρμασιν παρατάξεται], ca focul spre război către tine [ὡς πῦρ εἰς πόλεμον πρὸς σέ], fiica Sionului [θύγατερ Σιων]!”.
24. „Am auzit auzul lor [și] s-au slăbănogit mâinile noastre. Necazul ne-a cuprins pe noi, [ne-au cuprins] chinurile nașterii ca pe cea care naște.
25. Nu ieșiți spre câmp și în căi nu umblați, că[ci] sabia celor vrăjmași pribegește împrejur [ὅτι ῥομφαία τῶν ἐχθρῶν παροικεῖ κυκλόθεν]!”.
26. „Fiică a poporului Meu, încinge-te [cu] pânză de sac! Acoperă-te cu cenușă [κατάπασαι ἐν σποδῷ]! Plângerea celui iubit al tău fă-ți-o ție plângere de milă, că[ci] fără de veste va veni ticăloșia pe[ste] voi [ὅτι ἐξαίφνης ἥξει ταλαιπωρία ἐφ᾽ ὑμᾶς]!
27. Ispititor[4] te-am dat pe tine în popoarele care au fost ispitite [δοκιμαστὴν δέδωκά σε ἐν λαοῖς δεδοκιμασμένοις] și Mă vei cunoaște pe Mine [καὶ γνώσῃ Με] când o să Mă ispitească pe Mine [întru] calea lor [ἐν τῷ δοκιμάσαι Με τὴν ὁδὸν αὐτῶν][5].
28. [Căci] toți cei neauzitori [ἀνήκοοι][6] [sunt] mergând strâmb, arama și fierul [fiind partea lor]. Toți sunt stricați [διεφθαρμένοι][7].
29. A încetat suflătorul [φυσητὴρ][8] de la foc, [căci] s-a sfârșit plumbul. În deșert argintarul bate argintul, [căci] răutatea lor nu s-a topit [πονηρία αὐτῶν οὐκ ἐτάκη].
30. Chemați-i pe ei «argint lepădat [ἀργύριον ἀποδεδοκιμασμένον][9]», că[ci] Domnul i-a lepădat pe ei [ὅτι ἀπεδοκίμασεν αὐτοὺς Κύριος]!”.
[1] Pentru că neamurile au crezut în Domnul, pe când Israil nu a vrut să-L audă. O profeție hristologică.
[2] Ca marea care își mișcă valurile.
[3] Cu care de război.
[4] Cercetător profund al lucrurilor.
[5] Pentru că atunci când ei o să Mă ispitească, Eu Mă voi arăta ca Cel care îi cert pe ei.
[6] Neascultători de Dumnezeu.
[7] Sunt stricați interior. Sunt oameni pătimași.
[8] Nu s-a mai folosit țeava cu care se sufla în foc pentru ca el să stea aprins.
[9] Fiind cu trimitere și la arginții cu care a fost vândut Domnul. Pentru că ei, cei care L-au vândut pe El pe câțiva arginți, erau argint lepădat înaintea Lui.