Ieremias, cap. 7, 17-34, cf. LXX
17. [Oare], cu adevărat, nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iudas și în căile Ierusalimului?!
18. Fiii lor adună lemne și părinții lor ard focul, iar femeile lor frământă aluatul [ca] să facă turte oștirii cerești [τοῦ ποιῆσαι χαυῶνας τῇ στρατιᾷ τοῦ οὐρανου] și au turnat jertfe de băutură dumnezeilor celor străini, pentru ca să Mă urgisească pe Mine [καὶ ἔσπεισαν σπονδὰς θεοῖς ἀλλοτρίοις ἵνα παροργίσωσίν Με].
19. [Oare] nu pe Mine Mă urgisesc ei”, zice Domnul, „[și] nu lor înșiși [își fac rău], pentru ca să se rușineze fețele lor?”.
20. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „Iată, urgia și mânia Mea se varsă pe[ste] locul acesta și pe[este] oameni și pe[ste] dobitoace și pe[ste] tot pomul câmpului lor și pe[ste] toate roadele pământului! Și [pământul] va fi ars și nu va fi stins [καὶ καυθήσεται καὶ οὐ σβεσθήσεται]”.
21. Acestea zice Domnul: „Arderile voastre cele de tot adunați-le împreună cu jertfele voastre și veți mânca cărnurile [acestea]!
22. Că[ci] nu am grăit către părinții voștri și nu le-am poruncit lor, în ziua [în] care i-am scos pe ei din pământul Egiptosului, despre arderile de tot și [despre] jertfe,
23. ci numai cuvântul acesta li l-am poruncit lor, zicând: «Ascultați glasul Meu și vă voi fi vouă întru Dumnezeu [καὶ ἔσομαι ὑμῖν εἰς Θεόν] și voi Îmi veți fi Mie întru popor [καὶ ὑμεῖς ἔσεσθέ Μοι εἰς λαόν]! Și mergeți în[tru] toate căile Mele, [pe] care am să vi le poruncesc vouă, pentru ca bine să îți fie [să vă fie] vouă!».
24. Și nu M-au ascultat pe Mine și nu a luat aminte urechea lor, ci au mers în gândurile inimii lor celei rele [ἀλλ᾽ ἐπορεύθησαν ἐν τοῖς ἐνθυμήμασιν τῆς καρδίας αὐτῶν τῆς κακῆς]. Și au fost întru cele dindărăt [καὶ ἐγενήθησαν εἰς τὰ ὄπισθεν][1] și nu întru cele dinainte [καὶ οὐκ εἰς τὰ ἔμπροσθεν][2],
25. din care zi au ieșit părinții lor din Egiptos și până în ziua aceasta. Și am trimis către ei pe toți robii Mei, pe Profeți, ziua și dimineața. Și i-am trimis [pe ei],
26. dar nu au ascultat de Mine. Și nu a luat aminte urechea lor, ci s-au învârtoșat gâturile lor mai mult decât ale părinților lor.
27. Și le vei zice lor cuvântul acesta: «[În] neamul acesta, care nu a ascultat glasul Domnului și nici [nu] a primit învățătura [Sa], [în acesta] s-a sfârșit credința din gura lor [ἐξέλιπεν ἡ πίστις ἐκ στόματος αὐτῶν]».
28.
29. Tunde capul tău și aruncă [păcatul] și ia pe buze tânguire [κεῖραι τὴν κεφαλήν σου καὶ ἀπόρριπτε καὶ ἀνάλαβε ἐπὶ χειλέων θρῆνον]! Că[ci] Domnul a lepădat [ὅτι ἀπεδοκίμασεν Κύριος] și a respins neamul cel făcând acestea [καὶ ἀπώσατο τὴν γενεὰν τὴν ποιοῦσαν ταῦτα].
30. Că[ci] fiii lui Iudas au făcut rău înaintea Mea”, zice Domnul. „Au rânduit urâciunile lor în casa [în] care a fost chemat numele Meu în ea, [ca] să o spurce pe ea.
31. Și au zidit altar lui Tafet [Ταφεθ], care este în valea fiului lui Ennom [Εννομ], [pentru] a-i arde pe fiii lor și pe fiicele lor în foc, [lucru] pe care nu li l-am poruncit lor și nu l-am socotit în inima Mea [καὶ οὐ διενοήθην ἐν τῇ καρδίᾳ Μου].
32. Pentru aceasta, iată, vin zile”, zice Domnul, „și nu vor [mai] zice încă «Altarul lui Tafet» și [nici] «Valea fiului lui Ennom», ci «Valea celor care au fost omorâți». Și îi vor îngropa în Tafet, pentru că nefiind loc [pentru că nu va fi loc].
33. Și cei morți ai poporului acestuia vor fi spre mâncarea păsărilor cerului și a fiarelor pământului și nu va fi cel care [să le] sperie.
34. Și voi nimici din cetățile lui Iudas, iar din căile Ierusalimului glasul veselindu-se și glasul bucurându-se, glasul mirelui și glasul miresei, că spre pustiire va fi tot pământul”.
[1] Au făcut faptele lor cele rele de odinioară.
[2] Nu au făcut faptele cele bune, pe care Domnul le cere de la ei.