Ieremias, cap. 7, 17-34, cf. LXX

17. [Oare], cu adevărat, nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iudas și în căile Ierusalimului?!

18. Fiii lor adună lemne și părinții lor ard focul, iar femeile lor frământă aluatul [ca] să facă turte oștirii cerești [τοῦ ποιῆσαι χαυῶνας τῇ στρατιᾷ τοῦ οὐρανου] și au turnat jertfe de băutură dumnezeilor celor străini, pentru ca să Mă urgisească pe Mine [καὶ ἔσπεισαν σπονδὰς θεοῖς ἀλλοτρίοις ἵνα παροργίσωσίν Με].

19. [Oare] nu pe Mine Mă urgisesc ei”, zice Domnul, „[și] nu lor înșiși [își fac rău], pentru ca să se rușineze fețele lor?”.

20. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „Iată, urgia și mânia Mea se varsă pe[ste] locul acesta și pe[este] oameni și pe[ste] dobitoace și pe[ste] tot pomul câmpului lor și pe[ste] toate roadele pământului! Și [pământul] va fi ars și nu va fi stins [καὶ καυθήσεται καὶ οὐ σβεσθήσεται]”.

21. Acestea zice Domnul: „Arderile voastre cele de tot adunați-le împreună cu jertfele voastre și veți mânca cărnurile [acestea]!

22. Că[ci] nu am grăit către părinții voștri și nu le-am poruncit lor, în ziua [în] care i-am scos pe ei din pământul Egiptosului, despre arderile de tot și [despre] jertfe,

23. ci numai cuvântul acesta li l-am poruncit lor, zicând: «Ascultați glasul Meu și vă voi fi vouă întru Dumnezeu [καὶ ἔσομαι ὑμῖν εἰς Θεόν] și voi Îmi veți fi Mie întru popor [καὶ ὑμεῖς ἔσεσθέ Μοι εἰς λαόν]! Și mergeți în[tru] toate căile Mele, [pe] care am să vi le poruncesc vouă, pentru ca bine să îți fie [să vă fie] vouă!».

24. Și nu M-au ascultat pe Mine și nu a luat aminte urechea lor, ci au mers în gândurile inimii lor celei rele [ἀλλ᾽ ἐπορεύθησαν ἐν τοῖς ἐνθυμήμασιν τῆς καρδίας αὐτῶν τῆς κακῆς]. Și au fost întru cele dindărăt [καὶ ἐγενήθησαν εἰς τὰ ὄπισθεν][1] și nu întru cele dinainte [καὶ οὐκ εἰς τὰ ἔμπροσθεν][2],

25. din care zi au ieșit părinții lor din Egiptos și până în ziua aceasta. Și am trimis către ei pe toți robii Mei, pe Profeți, ziua și dimineața. Și i-am trimis [pe ei],

26. dar nu au ascultat de Mine. Și nu a luat aminte urechea lor, ci s-au învârtoșat gâturile lor mai mult decât ale părinților lor.

27. Și le vei zice lor cuvântul acesta: «[În] neamul acesta, care nu a ascultat glasul Domnului și nici [nu] a primit învățătura [Sa], [în acesta] s-a sfârșit credința din gura lor [ἐξέλιπεν ἡ πίστις ἐκ στόματος αὐτῶν]».

28.

29. Tunde capul tău și aruncă [păcatul] și ia pe buze tânguire [κεῖραι τὴν κεφαλήν σου καὶ ἀπόρριπτε καὶ ἀνάλαβε ἐπὶ χειλέων θρῆνον]! Că[ci] Domnul a lepădat [ὅτι ἀπεδοκίμασεν Κύριος] și a respins neamul cel făcând acestea [καὶ ἀπώσατο τὴν γενεὰν τὴν ποιοῦσαν ταῦτα].

30. Că[ci] fiii lui Iudas au făcut rău înaintea Mea”, zice Domnul. „Au rânduit urâciunile lor în casa [în] care a fost chemat numele Meu în ea, [ca] să o spurce pe ea.

31. Și au zidit altar lui Tafet [Ταφεθ], care este în valea fiului lui Ennom [Εννομ], [pentru] a-i arde pe fiii lor și pe fiicele lor în foc, [lucru] pe care nu li l-am poruncit lor și nu l-am socotit în inima Mea [καὶ οὐ διενοήθην ἐν τῇ καρδίᾳ Μου].

32. Pentru aceasta, iată, vin zile”, zice Domnul, „și nu vor [mai] zice încă «Altarul lui Tafet» și [nici] «Valea fiului lui Ennom», ci «Valea celor care au fost omorâți». Și îi vor îngropa în Tafet, pentru că nefiind loc [pentru că nu va fi loc].

33. Și cei morți ai poporului acestuia vor fi spre mâncarea păsărilor cerului și a fiarelor pământului și nu va fi cel care [să le] sperie.

34. Și voi nimici din cetățile lui Iudas, iar din căile Ierusalimului glasul veselindu-se și glasul bucurându-se, glasul mirelui și glasul miresei, că spre pustiire va fi tot pământul”.


[1] Au făcut faptele lor cele rele de odinioară.

[2] Nu au făcut faptele cele bune, pe care Domnul le cere de la ei.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *