Ieremias, cap. 8, cf. LXX
1. „În vremea aceea”, zice Domnul, „voi scoate [ἐξοίσουσιν] oasele împăraților Iudasului și oasele stăpânitorilor săi și oasele preoților și oasele profeților și oasele celor care locuiesc [în] Ierusalim din mormintele lor [ἐκ τῶν τάφων αὐτῶν]
2. și se vor răci ele [καὶ ψύξουσιν αὐτὰ] spre soare și lună și spre toate stelele și spre toată oștirea cerească, pe care le-au iubit și cărora le-au slujit și [în urma] cărora au mers după ele și de care se țineau și cărora li s-au închinat ei. Nu vor fi tăiați și [nici] nu vor fi îngropați și vor fi spre exemplu pe fața pământului,
3. că[ci] au ales moartea [mai degrabă] decât viața [ὅτι εἵλοντο τὸν θάνατον ἢ τὴν ζωήν]. Iar tuturor celor care au rămas, celor care au fost părăsiți de neamul acesta în tot locul, pe care [acestora le spun că] am să îi scot pe ei [de] acolo”.
4. Că acestea zice Domnul: „Oare cel care cade nu se ridică sau cel care se întoarce nu se întoarce [cu adevărat]?
5. Pentru ce s-a întors poporul Meu, acesta, [cu] întoarcerea cea fără de rușine și au fost biruiți în[tru] alegerea lor și nu au voit să se întoarcă [cu adevărat]?
6. Așadar, ascultați și auziți! [Căci] nu așa vor grăi [cei care se pocăiesc]. [Căci] nu este om, pocăindu-se de răutatea sa, zicând [care să zică]: «Ce am făcut?». [Dar] a încetat cel care aleargă din alergarea sa, precum calul cel asudat în[tru] nechezarea sa.
7. Și barza și-a cunoscut vremea ei din cer [καὶ ἡ ασιδα ἐν τῷ οὐρανῷ ἔγνω τὸν καιρὸν αὐτῆς], [iar] turtureaua și rândunica [τρυγὼν καὶ χελιδών], [cât și] păsările câmpului [ἀγροῦ στρουθία], au păzit vremurile intrărilor lor [ἐφύλαξαν καιροὺς εἰσόδων αὐτῶν], dar poporul Meu nu a cunoscut judecățile Domnului.
8. Cum veți zice că «Înțelepți suntem noi și legea Domnului este cu noi»? Întru deșert s-a făcut cărturarilor trestia cea mincinoasă [εἰς μάτην ἐγενήθη σχοῖνος ψευδὴς γραμματεῦσιν].
9. Au fost rușinați cei înțelepți și au fost înfricoșați și s-au prins că au lepădat cuvântul Domnului. [Atunci,] care este înțelepciunea, [care este] în[tru] ei?
10. Pentru aceasta voi da femeile lor altora și pământurile lor moștenitorilor”.
11.
12.
13. „Și vor aduna roadele lor”, zice Domnul, „[dar] nu este strugure în viile [lor] și nu este [sunt] smochine în smochinii [lor] și frunzele [lor] a[u] căzut”.
14. „[Și] pe ce ședem noi? Adunați-vă și să intrăm întru cetățile cele tari și să ne lepădăm [acolo][1]! Că[ci] Dumnezeu ne-a lepădat pe noi și ne-a adăpat pe noi [cu] apă de fiere [ὕδωρ χολῆς[2]], că[ci] am păcătuit înaintea Sa.
15. Am fost adunați spre pace, dar nu era[u] cele bune întru vremea vindecării și, iată, râvna!”.
16. „De la Dan vom auzi glasul repeziciunii cailor săi, [căci] de la glasul nechezării călărimii cailor săi s-a clătinat tot pământul. Și va veni și va mânca pământul și plinătatea lui, cetatea, și pe cei care locuiesc în ea.
17. Pentru că, iată, Eu trimit întru voi șerpi omorâtori [ὄφεις θανατοῦντας], [întru] care nu este să descânți și vă vor mușca pe voi
18. [cu rănile] cele nevindecate, cu durerea inimii voastre celei nedumerite!
19. Iată, glasul strigării fiicei poporului Meu din pământul [cel] de departe: «Oare Domnul nu este în Sion sau Împăratul nu este acolo?»! Pentru ce M-au urgisit pe Mine cu cele cioplite ale lor și cu cele deșarte ale celor străini?”.
20. A trecut vara, a trecut secerișul, iar noi nu am fost mântuiți.
21. „Spre pieirea fiicei poporului Meu am fost întunecat [ἐπὶ συντρίμματι θυγατρὸς λαοῦ Μου ἐσκοτώθην] [M-am întunecat]. [Întru] nedumerire [ἀπορίᾳ] M-au biruit pe Mine durerile precum pe cea născând [κατίσχυσάν Με ὠδῖνες ὡς τικτούσης][3].
22. Oare rășina [ῥητίνη] nu este în Galaad [Γαλαάδ] sau doctorul nu este acolo? Pentru ce nu s-a suit vindecarea fiicei poporului Meu?
23. Cine va da capului Meu apă și ochilor Mei izvoare de lacrimi [πηγὴν δακρύων]? Și voi plânge pe poporul Meu acesta ziua și noaptea, pe cei care au fost răniți ai fiicei poporului Meu.
[1] Să ne lepădăm de Dumnezeu.
[2] De amărăciune.
[3] Profeție hristologică despre Patimile Sale.