Predică la Transfigurarea Domnului [2020]

Iubiții mei[1],

Transfigurarea [Ἡ Μεταμόρφωση][2] Domnului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor [תָּבוֹר][3], când El Și-a descoperit Ucenicilor Săi slava Sa cea dumnezeiască, cea veșnică, lăsând-o să izvorască din dumnezeirea Lui prin umanitatea Sa, iar ei au văzut-o în mod extatic, în vedere dumnezeiască, pe cât au fost vrednici de aceasta, este praznicul Bisericii în care eu mi-am început viața de credință. E praznicul dumnezeiesc în care am început să merg la Biserică și să Îi slujesc Domnului.

Și iată, în această zi, cu harul lui Dumnezeu, am împlinit 30 de ani de credință și de slujire în Biserica lui Dumnezeu! Pentru că mi-am început slujirea mea în Biserică la strană, ca adolescent ce învață cărțile Bisericii, apoi în instituțiile teologice pe care le-am urmat, după care, prin hirotonie, ca Diacon și apoi ca Preot al lui Dumnezeu. Pentru că slujirea lui Dumnezeu cere o continuă dăruire și o continuă cunoaștere a voii Sale celei dumnezeiești cu noi, oamenii. Trebuie să te dărui mereu lui Dumnezeu, clipă de clipă, prin ascultare, asceză și slujire a Lui dar, în același timp, trebuie să te umpli zilnic de cunoașterea teologiei și a istoriei Bisericii lui Dumnezeu.

Pentru că întreaga Dumnezeiască Tradiție a Bisericii, întreaga cunoaștere a lui Dumnezeu revelată în istorie și tezaurizată cu atenție de Biserică e spre folosul nostru, e spre mântuirea noastră, e spre apărarea deplinătății revelației dumnezeiești. Căci dacă nu cunoaștem voia lui Dumnezeu, revelată nouă de către El, atunci nu putem nici să o apărăm, dar nici să o iubim și să ne sfințim prin ea. De aceea, trebuie să cunoaștem temeinic cărțile Bisericii, care sunt sursele credinței noastre.

Și când am fost pentru prima oară la Biserică, pe 6 august 1990, în starea de convertit, de om conștient de statutul lui eclesial, de faptul că e creștin ortodox – deși eu fusesem botezat în pruncie – am citit psalmii Utreniei, apoi Cazania zilei, încercând să prind modul în care se cântă la strană. Însă la strana Bisericii din satul meu nu erau oameni profesioniști, nu erau oameni cu școală, ci unii care învățaseră și ei lucrurile de la predecesorii lor. Dar le învățaseră conștiincios de la aceia, adică corect, ceea ce a fost un lucru fundamental pentru mine.

De aceea, dându-mi seama foarte repede de acest lucru, că trebuie să învăț temeinic toate cele ale Bisericii, am început să învăț Slujbele și rânduielile Bisericii citind meticulos cărțile de Slujbă și tot ceea ce puteam găsi în biblioteca parohială. În așa fel încât, până am ajuns la Seminar, aveam deja o anume cunoaștere teologică și ceva experiență în slujirea bisericească. Căci de atunci, din acea zi, cunoașterea cărților bisericești și experiența liturgică practică se îmbină continuu în ființa mea.

De fapt, orice creștin ortodox trebuie să cunoască cărțile Bisericii și semnificațiile profunde ale slujirii bisericești. Pentru că această cunoaștere teologică profundă îl dinamizează mult în viața lui de credință. Dacă cunoaștem conținutul cărților de cult, dacă cunoaștem cărțile Sfinților Părinți, dacă cunoaștem diverse comentarii teologice la Slujbele și viața Bisericii, dacă cunoaștem dogmele și canoanele Bisericii, atunci această cunoaștere teologică e rădăcina evlaviei și a slujirii noastre bisericești.

Mi-am pus adesea problema ce s-ar fi petrecut cu mine dacă nu aș fi intrat la Seminar, apoi la Facultate și dacă nu m-aș fi specializat teologic în modul în care am făcut-o. Probabil nu aș fi învățat lucrurile în modul sistematic în care le-am învățat în instituțiile teologice, dar, cu siguranță, aș fi citit la fel de mult ca și până acum. M-aș fi lăsat condus de Dumnezeu spre orice zonă a cunoașterii teologice. M-aș fi străduit să înțeleg, să pătrund continuu lucrurile grele ale teologiei și ale vieții duhovnicești. Pentru că eu, în esență, sunt un teodidact, un om care se lasă luminat de Dumnezeu în citirile și cunoașterile sale și nu un arhivist de date teologice. Căci nu mă interesează să cunosc enciclopedic, nu mă interesează să devin un computer de date – pentru asta avem harduri puternice în ziua de azi, cât și motoare de căutare specializate –, ci să înțeleg duhovnicește lucrurile pe care le citesc, le traduc, le aprofundez, le trăiesc.

Pentru că noi trebuie să devenim minți lucide, atente, duhovnicești, iubitoare de Dumnezeu, care să fie în stare să înțeleagă și să despartă adevărul lui Dumnezeu de minciuni, de contrafaceri. Noi trebuie să fim niște oameni care sintetizăm în noi citirile, experiențele, cunoașterea diversă pe care o dobândim, pentru a putea să biruim patimile din noi înșine, dar și să îi folosim pe cei care ne cer sfatul.

Tocmai de aceea, concentrarea noastră zilnică trebuie să fie asupra creșterii noastre continue întru a fi oameni ai experienței duhovnicești. Dacă ne umplem mereu de slava lui Dumnezeu, împlinind poruncile Sale, atunci cunoașterea noastră e totuna cu viața noastră interioară. Pentru că viața duhovnicească e viața pe care o trăim împreună cu Dumnezeu, fiind plini de slava Lui.

…Cei 3 Sfinți Apostoli au văzut în mod extatic, în vedere dumnezeiască, slava [τὴν δόξαν] Domnului pe Muntele Taborului, au văzut-o cu îngăduința și cu lucrarea Sa, pentru ca experiența ei să le fie întărire în viața lor. Pentru ca, așa cum ne spune condacul praznicului, atunci când Îl vor vedea răstignit pe Cruce, să înțeleagă că Patima Sa este de bunăvoie [ἑκούσιον][4]. Pentru că El este Dumnezeu și om, și S-a lăsat răstignit pentru noi și pentru mântuirea noastră.

Vederea slavei dumnezeiești este fundamentală pentru orice creștin ortodox. Pentru că de la ea începe relația noastră conștientă și reală cu Dumnezeu, ca Unul ce ni Se arată nouă în slava Sa.

Eram în anul al 4-lea de Seminar, îl cunoscusem pe Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu de curând, și citeam vol. al 2-lea sau al 3-lea din Filocalie, adică pe Sfântul Maximos Mărturisitorul, în căminul liceal de la Chimia, din Turnu Măgurele. Era dimineață, înainte de cursuri. Mâncam la Chimia, la cantină, apoi mergeam spre Unirii, spre Seminar, pentru cursuri. Și pe când îl citeam pe Sfântul Maximos, Dumnezeu m-a umplut de slava Lui cu totul, ridicându-mă mai presus de cele create, în Împărăția Sa întru vedere dumnezeiască, și am văzut nesfârșite oglinzi și forme, toate taine dumnezeiești, care m-au umplut de iubire și de veselie dumnezeiască. Nu știu cât a durat vederea extatică, dar nimeni nu a fost conștient, din jurul meu, de trăirea mea mistică. Însă, când am ieșit afară din cămin, mă simțeam așa de ușor și eram atât de plin de veselie dumnezeiască, de parcă nu mai aveam trup. Și am stat în mare bucurie mult timp.

I-am mărturisit Sfântului Ilie vederea avută, s-a bucurat pentru mine, dar mi-am dat seama imediat, fără niciun cuvânt al lui, că el se rugase pentru mine Domnului ca să o am. De ce? Pentru că aveam nevoie de această mare întărire și încredințare dumnezeiască pentru ispitele ce au urmat în viața mea și pentru toată traiectoria vieții mele duhovnicești. Căci de atunci a început viața mea conștientă și simțită cu Dumnezeu, viața mea duhovnicească, pentru că am început să simt și să văd slava Lui adesea.

Însă ce certitudine duhovnicească poți avea, dacă nu simți în tine slava lui Dumnezeu? Pentru că, fără slava Lui, nu poți înțelege ceea ce citești, nu poți despărți între adevăr și minciună, nu poți povățui pe alții, pentru că nu știi ce e viața duhovnicească. Dar când viața lui Dumnezeu, slava Lui, se coboară și rămâne în tine, atunci ești purtător de Dumnezeu, căci El Se coboară și rămâne în tine prin slava Lui.

Așadar, după 4-5 ani de la intrarea în Biserică de ziua Transfigurării Domnului, eu însumi, cu harul lui Dumnezeu, trăiam propria mea vedere duhovnicească a lui Dumnezeu în slava Lui. Dar nu o trăiam pe Tabor, ci stând la masă, în timp ce citeam, într-o cameră de cămin, unde trăiam împreună cu mai mulți colegi. Tocmai de aceea, lumina dumnezeiască nu e „taborică”, pentru că nu a izvorât din muntele Tabor, ci a izvorât din persoana Domnului, pe când El Se afla pe muntele Tabor. Iar, pentru noi, Taborul Sfinților Apostoli sau locul vederii Lui poate fi orice loc din lumea aceasta, dacă suntem plini de dragostea Lui. Pentru că El ni Se poate arăta întru slava Lui oriunde, dacă suntem plini de slava Lui.

Și Viețile Sfinților ne stau mărturie în acest sens. Pentru că ei au avut vederi dumnezeiești în chilie, pe cale, în pustiu, în timp ce slujeau, în timp ce erau chinuiți, în timp ce se rugau sau dormeau. Iar fiecare vedere dumnezeiască are rolul ei foarte bine definit în viața noastră, pentru că, prin ea, Dumnezeu ne întărește sau ne pregătește pentru o lucrare anume. Căci orice vedere extatică este o umplere a noastră de slava Lui, dar și o curățire a noastră de patimi și de neștiință. Fiindcă toți oamenii, chiar și cei mai Sfinți, au nevoie continuă de luminările și de vederile cele dumnezeiești și îndumnezeitoare ale lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le dăruie celor ai Lui, celor care se curățesc continuu în relația cu El.

Sfântul Apostol Petros a fost pe Tabor și a văzut în mod extatic slava Lui. Și el a avut nevoie de această vedere dumnezeiască a Domnului, pentru atunci când s-a lepădat de Domnul și a trăit, cu mare amărăciune, căderea lui. După cum și eu am avut nevoie de ea în multele și marile ispite și căderi ce au urmat acestei vederi dumnezeiești. Pentru că oamenii lui Dumnezeu trebuie să se lămurească în focul ispitelor de tot felul, ca să se curățească și să se adeverească iubirea lor pentru Dumnezeu.

Așa că astăzi, ca și în fiecare zi, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru marea iubire cu care El mă mântuie pe mine în fiecare zi! Pentru că în fiecare zi mă scoate din cele rele și mă pune întru odihna Lui. Fiindcă Dumnezeu vrea numai binele nostru, binele nostru real și veșnic, adică curățirea, luminarea și sfințirea noastră.

Iar praznicul de astăzi ne vorbește cu putere despre persoana Născătoarei de Dumnezeu. Pentru că ea a fost plină de vederi și de luminări dumnezeiești, dar, mai presus de toate, numai ea s-a făcut casă rațională a lui Dumnezeu Cuvântul, a Celui ce S-a întrupat din ea. Și noi suntem chemați, în postul ei, ca cei care suntem case duhovnicești ale lui Dumnezeu, să venim spre ea cu bucurie și dragoste sfântă, ca să ne rugăm celei mai presus de toți Sfinții și de toate Puterile cele cerești. Să ne rugăm Născătoarei de Dumnezeu ca să mijlocească pentru mântuirea noastră în fața lui Dumnezeu. Pentru că numai Stăpâna noastră știe în mod desăvârșit să se roage lui Dumnezeu pentru noi, ca ceea ce este cea mai sfântă dintre toți Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu.

Iar în luna lui gustar, în luna august, astăzi, pe 6 august, binecuvântăm pentru prima oară strugurii, noii struguri ai acestui an, pentru ca să gustăm din ei „spre veselie”[5]. Și mâncăm și pește azi, tot spre veselie și spre întărirea noastră, pentru ca sâmbăta viitoare să prăznuim în pace Adormirea Născătoarei de Dumnezeu. Căci praznicele acestea două, cel de azi și cel de pe 15 august, ne spun că numai cei care sunt văzători de Dumnezeu se odihnesc întru Împărăția Lui. Pentru că toată dorirea noastră e spre aceasta: spre a-L vedea pe El întru slava Lui și a ne bucura veșnic împreună cu El.

Cum spuneam și altă dată, schimbarea la față înseamnă schimbarea la tot trupul, pentru că în româna veche față însemna persoană. Iar grecescul μεταμόρφωση [metamorfosi] înseamnă prin schimbarea la chip. Dar schimbarea la față sau la chip nu înseamnă „a face o grimasă”, ci a vedea duhovnicește, mistic, în vedere dumnezeiască, cum întreaga umanitate a Domnului se umple de slava Lui cea veșnică. A vedea dumnezeiește cum El Se umple cu totul de lumina Lui.

De aceea, ca să ne schimbăm la față sau la chip, trebuie să ne umplem și noi de vederea Lui și de slava Sa. Pentru ca să ne schimbăm duhovnicește trebuie să ne umplem de slava Lui pururea. Pentru că numai astfel, numai sporind în sfințenie, noi ne facem ca El, adică plini de lumina Lui.

Dumnezeu să ne învețe pe toți cum să ne mântuim! El să aibă grijă de noi toți în tot ceea ce facem! Și, dacă cădem în vreun fel anume, El să ne ridice mereu spre pocăință și spre îndreptare și spre mântuirea noastră! Amin.


[1] Începută la 9. 19, în zi de sâmbătă, pe 1 august 2020. Soare, 24 de grade, vânt de 8 km/ h.

[2] A se vedea: https://www.synaxarion.gr/gr/sid/304/sxsaintinfo.aspx.

[3] Idem: https://www.jewishvirtuallibrary.org/tabor-mount.

[4] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/304/sxsaintinfo.aspx.

[5] Molitfelnic, ed. BOR 2002, p. 416.