Zi: 14 august 2020

Iubiții mei[1],

când ne mărturisim împreună credința noastră și spunem cu toată convingerea: „aștept învierea morților și viața veacului ce va să vină [προσδοκῶ ἀνάστασιν νεκρῶν καὶ ζωὴν τοῦ μέλλοντος αἰῶνος][2], noi mărturisim că Împărăția lui Dumnezeu e Împărăția tuturor Sfinților Lui, pe care Domnul nostru Iisus Hristos îi va învia și îi va transfigura la a doua Sa venire întru slavă. Pentru că la a doua Sa venire întru slavă nu va mai exista om mort, pentru că toți cei morți vor învia. Iar toți cei înviați vor fi transfigurați de slava Domnului, de slava care izvorăște din persoana Lui, pentru ca să fie ființe duhovnicești și nemuritoare, și astfel să poată trăi în Rai sau în Iad, după viața pe care au avut-o.

Căci în Iad se vor chinui pentru veșnicie oameni transfigurați de slava Domnului, oameni cu trup și suflet, dar care au în interiorul lor nu slava Domnului, ci întunericul patimilor lor. Nu vor mai putea muri, pentru că sunt ființe transfigurate de Dumnezeu, dar se vor chinui la nesfârșit, pentru veșnicie, pentru viața pe care au trăit-o pe pământ. Pentru viața potrivnică lui Dumnezeu pe care au trăit-o pe pământ și prin care nu s-au deschis deloc spre slava Lui.

Pe când cei din Rai, Îngerii și Sfinții lui Dumnezeu, vor fi plini de slava lui Dumnezeu și vor trăi pentru veșnicie în slava Lui, pentru că adevărata viață a veacului ce va să vină e Împărăția lui Dumnezeu, e Raiul milostivirii Sale, în care vor trăi Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu pentru veșnicie.

Pentru că noi, în finalul Crezului Bisericii, mărturisim că toți cei morți vor învia, că va fi o înviere universală a tuturor celor morți, dar că viața cea adevărată, cea împreună cu Dumnezeu, o vor trăi numai cei Sfinți, numai cei credincioși Lui, numai cei mântuiți de către El. Și credința noastră nu se bazează pe o intuiție umană, ci pe revelarea lui Dumnezeu, pe ceea ce El ne-a spus despre aceste lucruri din urmă.

„Căci vine ceasul, în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui [πάντες οἱ ἐν τοῖς μνημείοις ἀκούσονται τῆς φωνῆς  Αὐτοῦ]” [In. 5, 28, BYZ]. Iar ceasul acela va fi la a doua Sa venire întru slavă. Și glasul Său va fi auzit de către toți cei adormiți, pentru că e glasul lui Dumnezeu, e glasul Făcătorului lor, care îi cheamă la viață. „Și vor ieși, cei care au făcut cele bune, întru învierea vieții [εἰς ἀνάστασιν ζωῆς]; iar cei care au făcut cele rele, întru învierea judecății [εἰς ἀνάστασιν κρίσεως]” [In. 5, 29, BYZ]. Toți vor învia, dar unii pentru Raiul lui Dumnezeu, pe când alții pentru Iad, pentru Iadul pe care și l-au ales prin răutatea lor. Căci în Raiul Său este învierea vieții, este viața veșnică cea fericită și pururea înveselitoare, pe când în Iad este învierea continuă a judecății lui Dumnezeu, adică continua chinuire a oamenilor potrivit judecății celei drepte a lui Dumnezeu. Căci judecata Lui este dreaptă [In. 5, 30, BYZ], este dreaptă cu fiecare om în parte, pentru că fiecare va primi după faptele sale, după viața lui, după alegerea sa.

Însă astăzi, în praznicul cel mare al Bisericii, noi o pomenim pe Născătoarea de Dumnezeu, pe cea care a adormit pentru 3 zile, pentru ca a treia zi să fie înviată și cu trupul de către Domnul și înălțată de El – ca o ființă transfigurată, vie, veșnică – întru Împărăția Sa cea veșnică. Căci, atâta timp cât trupul său a fost în mormânt, adică timp de 3 zile, s-au auzit „în văzduh preadulci glasuri de oști cerești, cântând și lăudând pe Dumnezeu și fericind pe Maica lui Dumnezeu”[3].

– Și cine a auzit aceste glasuri îngerești?

– Le-au auzit Sfinții Apostoli! Care au stat neîntrerupt lângă mormântul Născătoarei de Dumnezeu și care au cântat psalmi la mormântul ei. Pentru că Sfinții Apostoli s-au unit duhovnicește în cântarea și slujirea lor cu Îngerii lui Dumnezeu, atâta timp cât Îngerii Săi, ca și Sfinții Apostoli, o iubeau nespus pe cea mai curată și mai înaltă decât toată făptura, pe Stăpâna tuturor, pe Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria.

– Unde a fost îngropată Născătoarea de Dumnezeu?

– În Ghetsimani [Γεθσημανή]! Numele acesta însemnând Presa de ulei, pentru că așezarea este la poalele Muntelui Măslinilor[4]. Dar care vorbește în mod tainic și de mila lui Dumnezeu, care se revarsă din belșug în viața noastră, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu. Peste mormântul ei este astăzi o Biserică impozantă[5], putându-se vedea, după ce cobori 47 de trepte[6], locul unde Născătoarea de Dumnezeu a fost îngropată[7]. Și Dumnezeu a vrut să se păstreze atât Mormântul Său, cât și cel al Maicii Sale, pentru ca noi, creștinii de peste veacuri, să pipăim cu mâna și cu ochii noștri, cu sufletele noastre iubitoare de Dumnezeu, locurile unde s-au petrecut minunile cele prea mari ale lui Dumnezeu.

Să le vedem și să ne umplem de har! Să le vedem și să ne umplem de mulțumire pentru lucrarea mântuirii noastre! Pentru că Fiul Tatălui S-a întrupat cu adevărat din pântecele Maicii Sale și S-a făcut și om, Dumnezeu și om, pentru ca să ne mântuie pe noi, oamenii. Pentru ca noi, văzând aceste locuri sfinte, să le citim ca pe niște cărți vii, umplându-ne de slava lui Dumnezeu. Căci cine se încrede în locurile cele vii, în locurile cele duhovnicești ale Bisericii, se încrede și în cărțile Bisericii, pentru că simte același har ceresc în toate. Pe când, cine neagă sfințenia lui Dumnezeu, acela nu vede nicio frumusețe și nicio profunzime în oameni și în creația Lui, pentru că profunzimea întregii creații stă în slava lui Dumnezeu. Și trebuie să te umpli de slava Lui pentru ca să fii viu duhovnicește și pentru ca să vezi și să simți profunzimile abisale și duhovnicești ale creației lui Dumnezeu.

După ce Sfântul Tomas a intrat în mormântul Născătoarei de Dumnezeu și a văzut că el este gol, pentru că ea fusese înviată și ridicată de Fiul ei în Împărăția Sa, spre seară li s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu în vedenie, în timp ce ei erau la masă[8]. Căci „au văzut-o vie, în văzduh, pe Preacurata Fecioară, pe Maica Domnului nostru, stând cu mulțime de Îngeri și strălucind cu negrăită slavă, și a zis către dânșii: «Bucurați-vă, căci eu sunt cu voi în toate zilele!». Atunci ei, umplându-se de bucurie, în loc de «Doamne, Iisuse Hristoase», au strigat: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă!». [Și] de atunci Sfinții Apostoli s-au încredințat despre aceasta și toată Biserica a crezut astfel, că Preacurata Născătoare de Dumnezeu a fost înviată a treia zi de Fiul și Dumnezeul său, și a fost luată cu trupul la ceruri”[9].

Pentru că Biserica e înrădăcinată de la început în mărturia Sfinților Apostoli. Pentru că noi L-am văzut pe Domnul și am auzit cuvintele și faptele Lui prin mărturia lor. Și tot prin mărturia lor o vedem și pe Născătoarea de Dumnezeu și întreaga realitate divino-umană a Bisericii. Și ceea ce ne-au lăsat moștenire Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți ai Bisericii de-a lungul secolelor, acelea sunt ferestrele noastre spre adevăr. Pentru că noi trăim și credem prin mărturia lor cea dumnezeiască, dorind să fim împreună cu ei pentru veșnicie. Căci știm că mărturia lor e adevărată și e spre viața cea veșnică, atâta timp cât ei au trăit și s-au sfințit aici, în Biserica Dumnezeului Celui viu.

Iar Născătoarea de Dumnezeu este cu noi pururea și o simțim mereu prezentă în viața noastră. Pentru că ea este o prezență vie și mult iubitoare și mult ajutătoare în viața Bisericii, alături de toți Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu. Pentru că întreaga Împărăție a lui Dumnezeu este la unison în a ne ajuta și în a ne călăuzi pe noi pe calea mântuirii. Căci toată Împărăția dorește ceea ce dorește și Împăratul slavei: ca toți să fim una întru El, ca toți să fim o unitate sfântă, în relație cu El, pentru toți vecii.

De aceea, în praznicul de azi al Născătoarei de Dumnezeu, când pomenim adormirea ei cea de trei zile, Biserica accentuează dimensiunea comunitară a Înmormântării ortodoxe. Icoana praznicului ne prezintă întreaga Biserică și întregul cer în jurul patului mortuar al Născătoarei de Dumnezeu, care e prohodită cu multă evlavie. Pentru că Înmormântarea, ca și Botezul, ca și Nunta, ca și Hirotonia nu sunt Sfinte Taine individuale sau de familie, ci sunt Taine ale întregii Biserici. Sunt Taine comunitare. Și întreaga comunitate de credință trebuie să participe cu evlavie la Înmormântare și să se roage pentru cel adormit, pentru că toți formăm trupul tainic al Domnului. Toți suntem o singură Biserică a lui Dumnezeu.  Și la toți ne va veni, la un moment dat, rândul să murim! Dar participarea noastră comunitară la Înmormântare arată că noi suntem una, că suntem un singur trup, pentru că toți cei vii și cei adormiți suntem o singură Biserică a lui Dumnezeu.

Înmormântarea e comunitară, după cum și  Cimitirul e comunitar. Toți mergem în același loc, în același cimitir, pentru că toți am trăit în aceeași comunitate de credință. Și, vii sau adormiți, noi suntem una și vom învia împreună, dar ne rugăm cu toții și ne rugăm pentru toți ca să înviem, cu mila Lui, ca oameni credincioși, ca oameni ai lui Dumnezeu, ca adevărați slujitori ai lui Dumnezeu. Pentru că ne vom bucura cu adevărat numai dacă vom fi cu toții în Împărăția Lui și dacă ne vom bucura dumnezeiește împreună cu El și cu toți Sfinții și Îngerii Lui.

Împărăția lui Dumnezeu e comuniune preasfântă de iubire și de credință și de sfințenie, dar fiecare creștem în sfințenie în mod personal. Tocmai de aceea, Sfinții nu sunt identici, ci sunt diferiți în experiența lor duhovnicească, dar cu toții au aceeași iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni. Pentru că ei au crescut în sfințenie în fiecare zi a vieții lor, în relație cu Dumnezeu, dar și în comuniunea sfântă cu toți oamenii. Căci rugăciunea și iertarea ne apropie pe unii de alții și ne unește duhovnicește, făcându-ne tot mai liberi interior în iubirea noastră față de toți.

De aceea, Născătoarea de Dumnezeu cunoaște cea mai mare libertate duhovnicească, pentru că are cea mai mare iubire și rugăciune din întreaga creație. Și cine e liber interior cu adevărat, acela dorește ca toți să fie ca el, ca toți să se bucure ca el de intimitatea cu Dumnezeu și cu oamenii. Acesta e motivul pentru care mă rog Născătoarei de Dumnezeu cu toată încrederea și cu toată simplitatea. Pentru că Preacurata Stăpână dorește ca noi toți să ne bucurăm întru Dumnezeul mântuirii noastre, ca noi toți să ne bucurăm întru El în sfințenie și în multă pace. Și ea ne ajută în mod punctual în multe momente ale vieții noastre, pentru ca noi să ne simțim încrezători și bucuroși și să ne dăruim cu totul în slujirea noastră față de Dumnezeu.

Așadar, și azi și întotdeauna, să ne rugăm Născătoarei de Dumnezeu cu bucurie și cu pace, pentru toate nevoile și nedumeririle noastre! Să ne rugăm ei pentru ca să mijlocească pentru noi la Dumnezeu întotdeauna, dar să ne și călăuzească, ca o Preamilostivă Stăpână, în toate zilele vieții noastre! Căci acoperirea ei maternală e pentru a ne duce, cu pace, în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu, unde toți Sfinții și Îngerii Lui pururea se veselesc. Amin!

---

[1] Începută la 8. 23, în zi de miercuri, pe 12 august 2020. Soare, 24 de grade, vânt de 6 km/ h.

[2] Cf. https://ro.orthodoxwiki.org/Crezul.

[3] Cf. http://paginiortodoxe.tripod.com/vsaug/08-15-adormirea_maicii_domnului.html.

[4] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Gethsemane.

[5] Aceasta: https://en.wikipedia.org/wiki/Tomb_of_the_Virgin_Mary.

[6] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/File:Tomb_of_the_Virgin_Mary._Staircase_of_47_steps..jpg.

[7] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Tomb_of_the_Virgin_Mary#/media/File:Mary’s_tomb_PA180062.JPG.

[8] Cf. http://paginiortodoxe.tripod.com/vsaug/08-15-adormirea_maicii_domnului.html.

[9] Ibidem.