1. Și a fost cuvântul Domnului despre secetă [περὶ τῆς ἀβροχίας] către Ieremias
2. [și] a plâns Iudea și porțile ei au fost golite. Și au fost întunecați pe pământ[1], iar strigarea Ierusalimului s-a suit[2].
3. Și cei mari ai ei[3] au trimis pe cei mai tineri ai lor la apă, [iar aceștia] au venit la fântâni, dar n-au aflat apă și s-au întors [cu] vasele lor goale.
4. Iar lucrurile pământului s-a[u] sfârșit, că[ci] nu era ploaie. [De aceea] au fost rușinați plugarii [și] și-au acoperit capul lor.
5. Iar cerbii din câmp au fătat și i-au părăsit[4], că[ci] nu era iarbă.
6. Măgarii cei sălbatici au stat în vâlcele [νάπας], [și-]au tras suflarea [și și-]au sfârșit ochii lor, că[ci] nu era fân. De la poporul nedreptății [s-au făcut acestea].
7. [Iar] dacă păcatele noastre ni s-au împotrivit nouă, fă-ne nouă, Doamne, pentru numele Tău! Că multe [sunt] păcatele noastre înaintea Ta, că[ci] Ți-am păcătuit Ție.
8. [Tu ești] răbdarea lui Israil, Doamne, și mântui în vremea celor rele [καὶ σῴζεις ἐν καιρῷ κακῶν]. [Însă] pentru ce Te-ai făcut ca cel pribeag [πάροικος] pe pământ și ca pământeanul [αὐτόχθων] abătându-se spre găzduire?
9. Oare vei fi ca omul dormind sau ca omul neputând a mântui? Și Tu în[tru] noi ești [καὶ Σὺ ἐν ἡμῖν ει], Doamne [Κύριε], și numele Tău a fost chemat în[tru] noi [καὶ τὸ ὄνομά Σου ἐπικέκληται ἐφ᾽ ἡμᾶς]. [De aceea,] să nu ne uiți pe noi.
10. Așa zice Domnul poporului acestuia: „Au iubit a mișca picioarele lor și nu s-au precupețit[5], iar Dumnezeu nu a binevoit în[tru] ei [καὶ ὁ Θεὸς οὐκ εὐδόκησεν ἐν αὐτοῖς]. [Dar] acum [El] Își va fi adus aminte [Își va aduce aminte] de nedreptățile lor”.
11. Și a zis Domnul către mine: „Nu te ruga pentru poporul acesta spre cele bune!
12. Că[ci], dacă or să postească, nu voi asculta rugăciunea lor, iar dacă or să pună înainte arderi de tot și jertfe, nu voi binevoi în[tru] ei. Că[ci] în[tru] sabie și în[tru] foamete și în[tru] moarte Eu îi voi sfârși pe ei”.
13. Și [eu] am zis: „O, Doamne! Iată, profeții lor profețesc și zic: «Nu veți vedea sabie și nici foamete [nu] va fi în[tre] voi, că[ci] adevăr și pace voi da pe pământ și în locul acesta»!”.
14. Și Domnul a zis către mine: „Cele mincinoase profețesc profeții[6] în[tru] numele Meu. [Căci] nu i-am trimis pe ei și nu le-am poruncit lor și nu am grăit către ei. Că[ci] vederile cele mincinoase [ὁράσεις ψευδεῖς][7] și ghicirile [μαντείας] și prezicerile cu păsări [οἰωνίσματα][8] și alegerile inimilor lor [προαιρέσεις καρδίας αὐτῶν] vă profețesc ei vouă”.
[1] Se referă la oameni.
[2] S-a suit la Dumnezeu.
[3] Ai cetății Ierusalimului.
[4] Și-au părăsit puii.
[5] Nu s-au uitat la bani când a venit vorba de ei înșiși.
[6] Profeții cei mincinoși.
[7] Vedeniile demonice.
[8] Ornitomanția, adică prezicerile făcute pe baza zborului și a cântecului păsărilor.
Binecuvântați, Părinte Dorin!
Când spune: „pentru ce Te-ai făcut ca cel pribeag pe pământ și ca pământeanul abătându-se spre găzduire? Oare vei fi ca omul dormind sau ca omul neputând a mântui?” ( v 8-9) nu e chiar o profeție despre întruparea, nașterea și moartea Domnului?
Mulțumesc, Doamne ajută!
Da, e o profeție despre întruparea Domnului și despre lucrarea Sa mântuitoare pe pământ! Dumnezeu să vă lumineze spre tot lucrul cel bun, Domnule Horia! Vă mulțumesc frumos pentru întrebare!