Ieremias, cap. 14, 1-14, cf. LXX

1. Și a fost cuvântul Domnului despre secetă [περὶ τῆς ἀβροχίας] către Ieremias

2. [și] a plâns Iudea și porțile ei au fost golite. Și au fost întunecați pe pământ[1], iar strigarea Ierusalimului s-a suit[2].

3. Și cei mari ai ei[3] au trimis pe cei mai tineri ai lor la apă, [iar aceștia] au venit la fântâni, dar n-au aflat apă și s-au întors [cu] vasele lor goale.

4. Iar lucrurile pământului s-a[u] sfârșit, că[ci] nu era ploaie. [De aceea] au fost rușinați plugarii [și] și-au acoperit capul lor.

5. Iar cerbii din câmp au fătat și i-au părăsit[4], că[ci] nu era iarbă.

6. Măgarii cei sălbatici au stat în vâlcele [νάπας], [și-]au tras suflarea [și și-]au sfârșit ochii lor, că[ci] nu era fân. De la poporul nedreptății [s-au făcut acestea].

7. [Iar] dacă păcatele noastre ni s-au împotrivit nouă, fă-ne nouă, Doamne, pentru numele Tău! Că multe [sunt] păcatele noastre înaintea Ta, că[ci] Ți-am păcătuit Ție.

8. [Tu ești] răbdarea lui Israil, Doamne, și mântui în vremea celor rele [καὶ σῴζεις ἐν καιρῷ κακῶν]. [Însă] pentru ce Te-ai făcut ca cel pribeag [πάροικος] pe pământ și ca pământeanul [αὐτόχθων] abătându-se spre găzduire?

9. Oare vei fi ca omul dormind sau ca omul neputând a mântui? Și Tu în[tru] noi ești [καὶ Σὺ ἐν ἡμῖν ει], Doamne [Κύριε], și numele Tău a fost chemat în[tru] noi [καὶ τὸ ὄνομά Σου ἐπικέκληται ἐφ᾽ ἡμᾶς]. [De aceea,] să nu ne uiți pe noi.

10. Așa zice Domnul poporului acestuia: „Au iubit a mișca picioarele lor și nu s-au precupețit[5], iar Dumnezeu nu a binevoit în[tru] ei [καὶ ὁ Θεὸς οὐκ εὐδόκησεν ἐν αὐτοῖς]. [Dar] acum [El] Își va fi adus aminte [Își va aduce aminte] de nedreptățile lor”.

11. Și a zis Domnul către mine: „Nu te ruga pentru poporul acesta spre cele bune!

12. Că[ci], dacă or să postească, nu voi asculta rugăciunea lor, iar dacă or să pună înainte arderi de tot și jertfe, nu voi binevoi în[tru] ei. Că[ci] în[tru] sabie și în[tru] foamete și în[tru] moarte Eu îi voi sfârși pe ei”.

13. Și [eu] am zis: „O, Doamne! Iată, profeții lor profețesc și zic: «Nu veți vedea sabie și nici foamete [nu] va fi în[tre] voi, că[ci] adevăr și pace voi da pe pământ și în locul acesta»!”.

14. Și Domnul a zis către mine: „Cele mincinoase profețesc profeții[6] în[tru] numele Meu. [Căci] nu i-am trimis pe ei și nu le-am poruncit lor și nu am grăit către ei. Că[ci] vederile cele mincinoase [ὁράσεις ψευδεῖς][7] și ghicirile [μαντείας] și prezicerile cu păsări [οἰωνίσματα][8] și alegerile inimilor lor [προαιρέσεις καρδίας αὐτῶν] vă profețesc ei vouă”.


[1] Se referă la oameni.

[2] S-a suit la Dumnezeu.

[3] Ai cetății Ierusalimului.

[4] Și-au părăsit puii.

[5] Nu s-au uitat la bani când a venit vorba de ei înșiși.

[6] Profeții cei mincinoși.

[7] Vedeniile demonice.

[8] Ornitomanția, adică prezicerile făcute pe baza zborului și a cântecului păsărilor.

2 comentarii la „Ieremias, cap. 14, 1-14, cf. LXX”

  1. Binecuvântați, Părinte Dorin!
    Când spune: „pentru ce Te-ai făcut ca cel pribeag pe pământ și ca pământeanul abătându-se spre găzduire? Oare vei fi ca omul dormind sau ca omul neputând a mântui?” ( v 8-9) nu e chiar o profeție despre întruparea, nașterea și moartea Domnului?
    Mulțumesc, Doamne ajută!

    1. Da, e o profeție despre întruparea Domnului și despre lucrarea Sa mântuitoare pe pământ! Dumnezeu să vă lumineze spre tot lucrul cel bun, Domnule Horia! Vă mulțumesc frumos pentru întrebare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *