Ieremias, cap. 14, 15-22, cf. LXX

15. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „Despre profeții cei care profețesc în numele Meu cele mincinoase, iar Eu nu i-am trimis pe ei, [despre] cei care zic: «Sabia și foametea nu va [vor] fi pe pământul acesta»: cu moarte [și cu] boală vor muri și cu foamete vor fi sfârșiți [se vor sfârși] profeții,

16. [dar] și poporul cărora ei le profețesc lor. Și vor fi lepădați în căile Ierusalimului de la fața sabiei și a foametei. Și nu va fi cel care îi îngroapă pe ei și [nici] femeile lor și [nici] fiii lor și [nici] fiicele lor. Și voi vărsa în[tru] ei cele rele ale lor [καὶ ἐκχεῶ ἐπ᾽ αὐτοὺς τὰ κακὰ αὐτῶν].

17. Și vei zice către ei cuvântul acesta: «Coborâți în ochii voștri lacrimi ziua și noaptea [καταγάγετε ἐπ᾽ ὀφθαλμοὺς ὑμῶν δάκρυα ἡμέρας καὶ νυκτός] și să nu contenească [καὶ μὴ διαλιπέτωσαν] [acestea]! Că[ci cu] zdrobire a fost zdrobită fiica poporului Meu și [cu] rana cea dureroasă foarte [καὶ πληγῇ ὀδυνηρᾷ σφόδρα]».

18. Dacă am să ies spre câmp și [atunci], iată, [acolo sunt] răniții de sabie! Iar dacă am să intru întru cetate și [atunci], iată, durerea de foamete! Că[ci] preotul și profetul au mers întru pământul pe care nu l-au cunoscut”.

19. Oare, lepădând, l-ai lepădat pe Iudas și de Sion s-a depărtat sufletul Tău? Pentru ce ne-ai lovit pe noi și nu ne este nouă vindecare? Am îndurat spre pace și nu era[u] cele bune. [Am îndurat] spre vreme de vindecare și, iată, [a venit] tulburarea!

20. Cunoscut-am, Doamne, păcatele noastre [și] nedreptățile părinților noștri, că[ci] am păcătuit înaintea Ta.

21. Contenește pentru numele Tău! Să nu pierzi tronul slavei Tale. Adu-Ți aminte să nu risipești făgăduința Ta cea cu noi!

22. Oare este în idolii neamurilor plouând [a ploua]? Iar dacă [este, oare] cerul își va da desfătarea sa? [Oare] nu [doar] Tu Însuți ești și pe Tine Te vom îndura, că[ci] Tu ai făcut toate acestea?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.