Psalmul al 47-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Domnul este mare,
lăudat și tare.
Mai într-adins este
lăudat cu veste,
de-a Lui bunătate,
în sfânta cetate
din sfântul munte,
neclintită-n frunte.
Cetate frumoasă
de piatră vârtoasă,
bine-ntemeiată,
de Domnul gătată
în țara-I vestită:
câtu-i de tocmită!

În muntele Sionul,
ce Și-a ales Domnul
dinspre miazănoapte,
străluce cât poate,
pe coaste de munte
cu ulițe multe,
cetatea cea mare
a Craiului cel tare,
cu curți desfătate,
cu steaguri înalte.
Straja nu-i lipsește:
Domnul o-ntărește.

Craii și-mpărații
ce fac sfat cu alții
să strice cetatea,
să-i ia-ntâietatea,
când ei se adună,
Domnul îi detună
și-i cuprinde frică,
de nu pot nimică:
doar stau de se miră
cum se înglodiră.

Domnul-i bagă-n spaimă,
de abia îngaimă,
ca mama când naște,
când durerea-o paște;
ca vasele pe mare
când le ia vânt tare
lovindu-le-n  stâncă
încât le zdrumică.

Auzit-am, veche,
în auz de ureche,
poveste trecută:
adeverire multă
că Dumnezeu toate,
câte vrea, le poate.
Cu lănci de departe
pe vrăjmași îi bate
și cetatea sfântă
stă tot neclintită.

N-are asaltare
din nicio zare,
că o-ntemeiază
Domnul ce-o luminează
și-ntinde deopotrivă
mâna-I milostivă,
cât are tot omul
milă de la Domnul.
Și sfântul Lui nume
trece peste lume,
sfânta Lui dreaptă
dă plată întreagă.

Muntele Sionul
s-aibă de la Domnul
bucurie plină
în inimă senină,
că judecată-i face.
Și-n zile de pace
să iasă-mpreună
toți cu voie bună,
împrejur de cetate
ce-i cu ziduri-nalte,
fiica evreiască
turnuri să-și privească.

Și-n alt colț de lume
de sfântul Tău nume
toți să povestească,
să Te proslăvească.
Să Te știe tot omul
că Tu ne ești Domnul
și câți se vor naște,
de Tine s-or paște.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *