Psalmul al 50-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată
Fie-Ți milă, Doamne, de mă iartă,
cu milostivirea Ta cea bogată,
și, pentru a Ta ieftinătate[1],
să mă curățești de răutate!
Și mai vârtos de păcat mă spală
și mă limpezește de greșeală!
Căci eu îmi știu a mea fărădelege
și păcatul meu, care înainte-mi merge.
Ție Ți-am greșit, Doamne Sfinte,
când am nelegiuit mai-nainte.
Cuvintele Tale Te îndreaptă
la Judecată să-nvingi, când vei da plată.
Iată,-s zămislit în strâmbătate,
alăptat de maică-mea-n păcate.
Ci Tu, Doamne, Tu iubești dreptatea
și-Ți arăți spre mine bunătatea.
Și prin taine ce nu se pot spune
mi-ai arătat a Ta-nțelepciune.
Cu isopul Tău mă spală și mă înnoiește
și mă scaldă de mă curățește!
Să fiu spălat și alb cum e omătul,
să mă bucur și eu cu tot Dreptul
de vestiri bune și preacuvioase,
și să-mi bucuri sărmanele oase!
Doamne, nu-Ți întoarce sfânta față,
pentru greșelile ce-am făcut, cu greață!
Și câte-am lucrat fără lege,
cu milostivirea Ta le șterge!
Inimă curată Tu-mi rezidește
și duh drept în pântece-mi înnoiește!
Nu mă lepăda de la sfânta Ta față
și Duhul Tău cel Sfânt ce mă-nvață
să nu-L depărtezi de la mine,
ci să-mi dai bucurie cu bine!
Și sfânta Ta, Doamne, mântuire
să-mi dai, și Duh de călăuzire!
Ca să-nvăț pe cei fărădelege
către căile Tale s-alerge,
să se-ntoarcă de la răutate
spre a Ta sfântă bunătate.
Și mă scoate, Doamne, de la sânge[2],
cu mântuirea Ta, de mă strânge!
Și cu adevărul Tău împreună
limba mea să-și facă voie bună!
Și buzele mele, Doamne Sfinte,
să-mi deschizi, și gura-mi să Te cânte,
să vestească fără sfială
în tot locul de sfânta Ta fală.
Că de-ai pofti jertfă, Ți-aș aduce,
dar jertfa cea arsă nu Ți-e dulce.
Lui Dumnezeu jertfa ce-I place
e cea care cu sufletul frânt se face.
Inima cea zdrobită și înfrântă
lui Dumnezeu nu-I va fi urâtă.
Și cu a Ta, Doamne, bună vrere,
Sionului să-i faci mângâiere!
S-aibă din toate părțile pace
până ziduri nalte se vor face
împrejur de-a Ierusalimului cetate,
ca să lumineze har și dreptate.
Atunci jertfe drepte Îți vom face,
colaci și prinoase, cum Îți place,
vin și pâine, ulei și colivă dulce.
Și viței[3] pe altare-Ți vom aduce.
[1] Dumnezeu ne cere un preț ieftin, de pocăință, pentru păcate, în comparație cu gravitatea faptelor noastre.
[2] De la păcatul uciderii.
[3] Adică Jertfa euharistică, fără de sânge, pentru că Hristos este Vițelul cel gras care a fost junghiat pentru noi.