Ieremias, cap. 15, 1-14, cf. LXX

1. Și a zis Domnul către mine: „[Și] dacă are să stea [or să stea] Moisis [Μωυσῆς] și Samuil [Σαμουηλ] înaintea feței Mele, [tot] nu este sufletul Meu către ei [οὐκ ἔστιν ἡ ψυχή Μου πρὸς αὐτούς]. Trimite poporul acesta și să iasă!

2. Și va fi, dacă or să zică către tine: «Unde vom ieși?», și [că] vei zice către ei: «Acestea zice Domnul: <Câți [sunt] spre moarte, spre moarte și câți [sunt] spre sabie, spre sabie și câți [sunt] spre foamete, spre foamete și câți [sunt] spre robie, spre robie.

3. Și Mă voi răzbuna asupra lor [în] patru feluri>, zice Domnul, <: [cu] sabia, spre înjunghiere, și [cu] câini, spre sfâșiere, și [cu] fiarele pământului și [cu] păsările cerului, spre mâncare și spre stricare.

4. Și îi voi da pe ei spre nevoi tuturor împăraților pământului, pentru Manassi, fiul lui Ezechias, împăratul Iudasului, pentru toate pe care le-a făcut [el] în Ierusalim.

5. Cine te va milui pe tine, Ierusalimule, și cine se va înfricoșa din cauza ta? Sau cine ți se va întoarce ție spre pace?

6. Tu te-ai întors cu spatele [de la] Mine>, zice Domnul, <[și] dinapoi vei merge. Și voi întinde mâna Mea și te voi nimici cu totul pe tine. Și nu îi voi mai părăsi pe ei [καὶ οὐκέτι ἀνήσω αὐτούς],

7. dar îi voi risipi pe ei în[tru] răspândire [καὶ διασπερῶ αὐτοὺς ἐν διασπορᾷ]. În porțile poporului Meu au fost făcuți fără copii. [Și cei din] poporul Meu au pierit pentru răutățile lor.

8. Au fost înmulțite văduvele lor mai mult decât nisipul mării. Și am adus peste maică nenorocirea tânărului de la amiază [ἐπήγαγον ἐπὶ μητέρα νεανίσκου ταλαιπωρίαν ἐν μεσημβρίᾳ], [căci] am lepădat asupra ei [ἐπέρριψα ἐπ᾽ αὐτὴν], fără de veste [ἐξαίφνης], [cu]tremur și sârguință [τρόμον καὶ σπουδήν].

9. A fost făcută deșartă cea care naște [a născut] șapte [copii]. S-a afundat în suferință sufletul ei, a apus soarele ei. Încă fiind miezul zilei a fost rușinată și a fost ocărâtă. [Iar pe] cei rămași ai lor îi voi da spre sabie înaintea vrăjmașilor lor>»”.

10. Vai mie! [Căci] eu [pe mine], maică, ca pe cineva [anume] m-ai născut [ὡς τίνα με ἔτεκες], [ca] bărbat judecând și deosebind [în] tot pământul? Nici [n-]am folosit [pe alții] și nici [ei nu] m-a[u] folosit pe mine. Nimic [este] tăria mea, [căci] s-a sfârșit în[tru] cei care mă blestemă pe mine.

11. Să se facă, Stăpâne, îndreptându-se ei, dacă nu Ți-am stat Ție întru cele bune, către vrăjmaș, în vremea celor rele ale lor și în vremea necazului lor!

12. „De va fi cunoscut fierul și acoperitoarea cea de aramă

13. tăria ta. Și comorile tale spre pradă le voi da, [ca] schimbare pentru toate păcatele tale și în toate hotarele tale.

14. Și te voi robi pe tine împrejurul vrăjmașilor tăi, în pământul pe care nu îl cunoscuseși [ἐν τῇ γῇ ᾗ οὐκ ᾔδεις], că[ci] focul a fost aprins de la mânia Mea [ὅτι πῦρ ἐκκέκαυται ἐκ τοῦ θυμοῦ Μου] și asupra voastră va fi ars [va arde]”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *