Ieremias, cap. 15, 15-21, cf. LXX
15. Doamne, adu-Ți aminte de mine și mă cercetează și mă fă nevinovat între cei care mă prigonesc pe mine! Cunoaște, [dar] nu întru îndelungă-răbdare, că am luat ocară pentru Tine
16. de la cei care leapădă cuvintele Tale! Sfârșește-i pe ei și îmi va fi mie cuvântul Tău spre veselia și bucuria inimii mele, că a fost chemat numele Tău în[tru] mine, Doamne, Atotțiitorul[e]!
17. Nu am șezut în sfatul lor, distrându-mă [cu ei], ci mă temeam de la fața mâinii Tale. De unul singur ședeam, că am fost săturat [m-am săturat] de amărăciune [πικρίας].
18. Pentru ce biruie asupra mea cei care mă mâhnesc pe mine? Rana mea [este] tare, de cine voi fi vindecat? Făcându-se [aceasta], a fost făcută [mi s-a făcut] mie ca apa cea mincinoasă, [ca cea] neavând credință.
19. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „Dacă ai să te întorci și ai să te vindeci și înaintea feței Mele vei sta și dacă ai să scoți [om] cinstit din cel nevrednic, [atunci] ca gura Mea vei fi [ὡς στόμα Μου ἔσῃ] și se vor întoarce ei către tine, iar tu nu te vei întoarce către ei.
20. Și te voi da pe tine poporului acestuia ca zidul cel tare, cel de aramă și se vor război cu tine și nu or să poată împotriva ta, pentru că [Eu] sunt cu tine [pentru] a te mântui pe tine
21. și a te scoate pe tine din mâna celor răi și te voi răscumpăra pe tine din mâna răufăcătorilor”.