Psalmul al 52-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

În inimă-și zice cel fără de minte,
precum îi place, deșarte cuvinte.
Zice că nu este Dumnezeu să vadă
și să ia aminte cine ce lucrează.
Că toți se spurcară, unde-i vezi ți-e greață:
nu vei cuteza să-i privești în față.

Și atunci ce-ți pare când va veni Domnul
din cer, să ia seama ce lucrează omul,
când nu va fi nimeni să poată-nțelege,
când s-or înmulți cei fără de lege,
când de la Domnul toți se vor abate,
când vor fi netrebnici, neavând bunătate?

Căci nu-i până-ntr-unul cine să-nțeleagă,
din cei ce fac rele cu inimă largă,
mâncând pe creștini ca pe niște pâine,
ca să-i nimicească de astăzi, de mâine.
Fiindcă nici de Domnul nu-și aduc aminte,
pân-are să le vină o spaimă fierbinte.
Când au să se vadă petrecând cu pace,
le va veni veste precum nu le place.
Fugind și de umbră, ca să mai trăiască,
îi va lovi Domnul ca să-i risipească.

Cu multă urgie oasele le-a frânge,
vor fi de ocară și nu s-or mai strânge,
căci vor cădea-n câmpuri goale și mâncate,
de viermi, de păsări, de jivine spurcate.
Vor fi de mustrare și de grea ocară,
căci vor fi de Domnul defăimați în țară.

Dă, Dumnezeu[le] Sfinte, din Sion să vină
în Creștinătate a Ta-mpărăție [lină],
și-Ți întoarce prada care Ți-e robită,
să vină cu pace în țara cea dorită!
Să vadă Iacov, să se veselească,
cu Creștinătatea să Te proslăvească!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *