Predică la Nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu [2020]

Iubiții mei[1],

nașterea omului nu este un hazard, ci expresia voii lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu a voit nașterea Sfinților noștri Protopărinți Adam [Ἀδάμ] și Eva [Εὕα] din care a reieșit tot neamul omenesc. Căci „l-a făcut Dumnezeu pe om [ἐποίησεν ὁ Θεὸς τὸν ἄνθρωπον], după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el [κατ᾽ εἰκόνα Θεοῦ ἐποίησεν αὐτόν], [de parte] bărbătească și femeiască i-a făcut pe ei [ἄρσεν καὶ θῆλυ ἐποίησεν αὐτούς]” [Fac. 1, 27, LXX].

Și când Dumnezeu l-a făcut pe om, El S-a implicat în mod direct în facerea lui. Pentru că „l-a zidit Dumnezeu pe om [luând] țărână din pământ [ἔπλασεν ὁ Θεὸς τὸν ἄνθρωπον χοῦν ἀπὸ τῆς γῆς] și a suflat întru fața lui suflare de viață [καὶ ἐνεφύσησεν εἰς τὸ πρόσωπον αὐτοῦ πνοὴν ζωῆς] și s-a făcut omul întru suflet viu [καὶ ἐγένετο ὁ ἄνθρωπος εἰς ψυχὴν ζῶσαν]” [Fac. 2, 7, LXX].

– Ce înseamnă că omul este un „suflet viu”?

– Un suflet plin de slava lui Dumnezeu, de sfințenia Lui! Pentru că suflarea de viață a lui Dumnezeu este slava Lui. Pentru că Dumnezeu l-a făcut pe om cu trup și suflet, dar l-a umplut de slava Lui. Și așa a fost omul la început, omul zidit de Dumnezeu: a fost o ființă duhovnicească, o ființă care nu cunoștea păcatul și nici moartea. De aceea, omul nu este „un animal”, pentru că niciun animal nu a fost zidit de Dumnezeu după chipul Său. Numai omul a fost zidit de Dumnezeu după chipul Său, pentru a ajunge, prin asceza lui de-o viață, „după asemănarea [καθ᾽ ὁμοίωσιν]” [Fac. 1, 26, LXX] lui Dumnezeu. Căci fiecare dintre noi putem ajunge după asemănarea lui Dumnezeu, pe măsura noastră, adică la un anumit grad de sfințenie și de curăție dumnezeiască. Dar putem ajunge Sfinții Lui numai aici, în Biserica slavei Sale, unde putem crește la nesfârșit în sfințenia lui Dumnezeu.

Însă nu doar Sfântul Adam, Protopărintele nostru, a fost zidit de Dumnezeu, ci fiecare dintre noi suntem zidiți de către El în uterul maicii noastre. Pentru că părinții noștri au conlucrat împreună cu Dumnezeu la nașterea noastră. Părinții noștri ne-au dat trupul, dar sufletul nostru e creația lui Dumnezeu. Și noi am avut suflet din prima clipă a vieții noastre, suflet zidit atunci de El pentru noi, din clipa când trupul nostru era format doar din două celule.

De aceea, oricând facem rău copilului din pântece sau copilului abia născut sau omului de orice vârstă, noi atentăm la creația lui Dumnezeu. Pentru că orice păcat la adresa omului este un păcat la adresa lui Dumnezeu. Iar când Dumnezeu ne cere să ne iubim aproapele, să îl respectăm și să îl ajutăm să se mântuie, El ne cere să Îl iubim pe El, Care l-a făcut pe om din iubire și pentru comuniunea veșnică cu Sine.

Așa că nu putem disprețui omul și umanitatea în întregimea ei, după cum nu putem disprețui materia și întreaga creație, pentru că toate sunt lucrarea lui Dumnezeu. Ci, noi, dimpotrivă, trebuie să ne rugăm pentru toți oamenii, pentru mântuirea tuturor și, în același timp, să respectăm și să protejăm întreaga creație a lui Dumnezeu. Căci „respectul pentru mediu este o slăvire practică a numelui lui Dumnezeu, în timp ce distrugerea creației este o ofensă împotriva Creatorului [nostru], total ireconciliabilă cu învățăturile de bază ale teologiei creștine”[2].

Nașterea unui om este un dar al lui Dumnezeu. Pentru că fiecare om vine în lume cu un scop bun, cu scopul de a se mântui. Scopul fundamental al omului e mântuirea și sfințirea lui. De aceea, nașterea Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu este un dar inexprimabil pentru noi, atâta timp cât vorbim de cea mai curată și mai sfântă persoană umană, care a întrecut în curăție și sfințenie toate Puterile cele cerești. Atâta timp cât vorbim de Maica Stăpânului nostru, de cea mai cuprinzătoare și mai desfătată decât cerurile.

Căci nașterea Stăpânei noastre „a vestit [și vestește] bucurie [sfântă la] toată lumea [χαρὰν ἐμήνυσε πάσῃ τῇ οἰκουμένῃ]”[3]. Pentru că din ea S-a născut „Soarele dreptății [ὁ Ἥλιος τῆς δικαιοσύνης], Hristos [Χριστὸς], Dumnezeul nostru [ὁ Θεὸς ἡμῶν]”[4], Cel care ne-a luminat pe noi cu slava Lui și cu tot adevărul Său și ne-a făcut fii și moștenitori ai Împărăției Sale.

Părinții Preacuratei Stăpâne, Sfinții Ioachim [Ἰωακεὶμ] și Anna [Ἄννα], au așteptat-o pe Născătoarea de Dumnezeu în rugăciuni și în lacrimi. Căci Sfânta Anna era stearpă [στεῖρα] și nu putea face copii[5]. Însă amândoi s-au încrezut în Dumnezeu, în Cel care poate face toate, și au cerut un copil de la El. Și Dumnezeu i-a ascultat pe ei și a trimis Sfinți Îngeri către ei ca să le vestească nașterea Născătoarei de Dumnezeu! Și ei s-au încredințat prin Sfinții Îngeri de această mare minune a lui Dumnezeu și au crezut-o înainte ca ea să se petreacă.

Și când s-a născut prunca făgăduită de Dumnezeu, părinții ei au numit-o pe ea Maria [Μαριά][6]. Care înseamnă Cea iubită de Domnul[7]. Pentru că Fiul Tatălui Și-a găsit în ea locașul Său, ca Cel ce S-a întrupat din ea și S-a făcut om, Dumnezeu și om.

Condacul praznicului o numește pe Născătoarea de Dumnezeu „hrănitoarea vieții noastre [τροφὸν τῆς ζωῆς ἡμῶν]”[8]. Căci cea care L-a hrănit și L-a crescut pe Domnul, ne hrănește și pe noi și ne apără de tot răul și necazul. Hrana pe care ne-o trimite nouă, prin rugăciunile sale cele preasfinte, e duhovnicească, dar și trupească. Pentru că ea ne hrănește cu adevărul și cu harul lui Dumnezeu, dar ne aduce și cele necesare vieții noastre.

Stăpâna noastră, Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este păzitoarea și luminătoarea vieții noastre. Oriunde merg și orice fac mă rog Născătoarei de Dumnezeu pentru ajutor și pentru luminare duhovnicească și pentru iertarea păcatelor mele. Căci rugăciunile ei sunt cele mai primite în fața lui Dumnezeu și ea este preablânda și preaiubitoarea noastră Maică, care ne ajută în toate cele ale vieții noastre.

De aceea, praznicul de azi, primul praznic al noului an bisericesc, e plin de bucurie și frumusețe dumnezeiască. Pentru că ne bucurăm astăzi împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, prăznuind nașterea ei cea minunată. Și Maica lui Dumnezeu se bucură împreună cu noi, când ne vede iubirea noastră curată pentru ea.

Pentru mine însă, după cum știți, ziua de azi înseamnă și ziua soției mele, a Doamnei Preotese Gianina Maria-Cristina, care a împlinit astăzi 43 de ani. Dinspre prezent spre trecut, timpul nostru pare neverosimil, pentru că nu știi când au trecut zilele vieții noastre. Iar dinspre trecut spre prezent aveam doar o privire ștearsă despre clipa de azi. Pentru că împlinirea interioară pe care o trăim acum nici măcar nu am visat-o atunci când ne-am întâlnit sau la începutul vieții noastre împreună. Toate lucrurile pe care le-am făcut împreună ne-au împlinit și ne împlinesc cu totul, așa că nu vrem altceva decât să mergem mai departe, împreună cu Dumnezeu, pe calea înduhovnicirii noastre. Și acest „mai departe” înseamnă să scriem, să citim, să publicăm, să ne rugăm, să Îi slujim Domnului, să fim oameni ai dialogului și ai comuniunii.

La mulți ani, iubită Maică Preoteasă, și să aveți parte de multă bucurie și pace în tot ceea ce faceți! Vă sunt mereu aproape în munca de cercetare și în toate proiectele dumneavoastră editoriale.

La mulți ani tuturor celor care astăzi își serbează ziua patronimică și se bucură de Născătoarea de Dumnezeu!

Dumnezeul mântuirii noastre, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu să ne umple mereu de slava Lui cea veșnică, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților și Îngerilor Lui, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.


[1] Începută la 9. 35, în zi de luni, pe 31 august 2020. Soare, 23 de grade, vânt de 6 km/ h.

[2] † Bartolomeos I al Constantinopolului, Enciclica Patriarhală pentru Ocrotirea Mediului Înconjurător [2020], cf. https://basilica.ro/patriarhul-ecumenic-mesaj-de-1-septembrie-respectul-pentru-mediu-este-o-slavire-practica-a-numelui-lui-dumnezeu/.

[3] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/591/sxsaintinfo.aspx.

[4] Ibidem. [5] Ibidem.

[6] Evangelia Infantiae Apocrypha. Apokryphe Kindheitsevangelien (Griechisch-Lateinisch-Deutsch), übersetzt und eingeleitet von Gerhard Schneider, die Sam. Fontes Christiani 18, Ver. Herder, Freiburg, Basel, Wien, Barcelona, Rom, New York, 1995,  p. 104.

[7] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Maryam_(name).

[8] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/591/sxsaintinfo.aspx.

5 comentarii la „Predică la Nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu [2020]”

  1. La mulți ani, iubite Părinte!

    Mulțumesc din toată inima pentru ocrotirea, tot sprijinul, rugăciunile și iubirea delicată și duioasă ale Sfinției tale, pe care le simt din plin tot timpul, pentru care sunt foarte recunoscătoare și fără de care nu cred că aș putea să mă descurc!

  2. Sărutăm dreapta, Părinte Dorin, și la mulți ani și mult spor în toate doamnei preotese! Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să vă aibă mereu în paza sa!

    1. Vă mulțumim frumos, Domnule Andrei, și Dumnezeu să ne miluiască pentru rugăciunile dumneavoastră cele prietenești!

  3. Doamne ajută, la mulți ani doamna preoteasă! Mulțumim pentru frumoasele cărți in duh ortodox, Dumnezeu și Maica Domnului să ocrotească minunata dumneavoastră familie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *