Ieremias, cap. 17, 1-13, cf. LXX

1.

2.

3.

4.

5. Blestemat [este] omul care își are nădejdea în om [ἐπικατάρατος ὁ ἄνθρωπος ὃς τὴν ἐλπίδα ἔχει ἐπ᾽ ἄνθρωπον] și își va întări carnea brațului său în[tru] el și de la Domnul are să se depărteze inima lui [καὶ ἀπὸ Κυρίου ἀποστῇ ἡ καρδία αὐτοῦ].

6. Și va fi ca tamariscul [ἡ ἀγριομυρίκη] cel [care este] în pustiu [și] nu va vedea când are să vină cele bune. Și se va sălășlui în [locurile] cele sărate și în pustiu, în pământul cel sărat, care nu este locuit.

7. Dar binecuvântat [este] omul cel care a nădăjduit în[tru] Domnul, iar nădejdea sa va fi Domnul.

8. Și va fi ca pomul crescând alături de ape și în umezeală își va pune rădăcinile sale și nu va fi temut [nu se va teme] când are să vină arșița și va fi [vor fi] în el ramurile cele dumbrăvoase [στελέχη ἀλσώδη]. [Iar] în anul secetei nu va fi temut [nu se va teme] și nu va înceta făcând roadă.

9. Adâncă [este] inima [βαθεῖα ἡ καρδία], mai mult decât toate [παρὰ πάντα]. Și om este[1] [Acesta]. Și cine Îl va cunoaște pe El?

10. Eu [sunt] Domnul, Cel care cercetez inimile și ispitesc rinichii [ἐτάζων καρδίας καὶ δοκιμάζων νεφροὺς], [ca] să dau fiecăruia după căile sale și după roadele obiceiurilor sale [τοῦ δοῦναι ἑκάστῳ κατὰ τὰς ὁδοὺς αὐτοῦ καὶ κατὰ τοὺς καρποὺς τῶν ἐπιτηδευμάτων αὐτου].  

11. A chemat potârnichea [πέρδιξ], le-a adunat pe cele care nu au născut, făcând avuția lui nu cu judecată. La jumătatea zilelor sale îl vor părăsi pe el și în[tru] cele de apoi ale sale va fi nebun”.

12. Tronul slavei, cel care este înălțat, [este] sfințirea noastră.

13. Răbdarea lui Israil [fii], Doamne! Toți cei care Te-au părăsit pe Tine să fie rușinați! Depărtați [să fie ei] pe pământ! Să fie scriși [aceștia], că[ci] au părăsit izvorul vieții [ὅτι ἐγκατέλιπον πηγὴν ζωῆς], [L-au părăsit] pe Domnul [τὸν Κύριον].


[1] Profeție despre Hristos Domnul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *