Ieremias, cap. 17, 14-27, cf. LXX
14. Vindecă-mă, Doamne, și voi fi vindecat, mântuie-mă și voi fi mântuit, că lauda mea ești Tu!
15. [Căci,] iată, ei zic către mine: „Unde este cuvântul Domnului? Să vină!”.
16. Dar eu n-am ostenit să vin după Tine, iar ziua omului nu am poftit-o. [Căci] Tu cunoști [că] cele care ies prin buzele mele este [sunt] înaintea feței Tale.
17. Să nu te faci mie spre înstrăinare, miluindu-mă în ziua cea rea.
18. Să fie rușinați cei care mă prigonesc pe mine, iar eu să nu fiu rușinat! Să fie înfricoșați aceia, iar eu să nu fiu înfricoșat [să nu mă înfricoșez]. Adu pe[este] ei ziua cea rea [și, cu] îndoită zdrobire, zdrobește-i pe ei!
19. Acestea zice Domnul: „Mergi și stai la porțile fiilor poporului tău, prin care intră în ele împărații Iudasului și prin care ies din ele, [cât] și în toate porțile Ierusalimului!
20. Și vei zice către ei: «Auziți cuvântul Domnului, împăraților ai Iudasului și toată Iudea și tot Ierusalimul, cei care intrați prin porțile acestea!
21. [Căci] acestea zice Domnul: <Păziți sufletele voastre și nu ridicați poveri în ziua sabaturilor [ἐν τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων] și nu ieșiți [prin] porțile Ierusalimului!
22. Și nu scoateți poveri din casele voastre în ziua sabaturilor și tot lucrul nu îl veți face! Sfințiți ziua sabaturilor, precum am poruncit părinților voștri!>». Și n-au auzit și n-au aplecat urechea lor
23. și și-au învârtoșat gâtul lor mai mult decât părinții lor, [ca] să nu Mă asculte și să nu primească învățătură.
24. Și va fi, dacă aveți să ascultați de Mine [cu] auzire”, zice Domnul, „[și] a nu aduce poveri prin porțile cetății acesteia în ziua sabaturilor și a sfinți ziua sabaturilor, [pentru] a nu face tot lucrul,
25. și [că] vor intra împărații și stăpânitorii prin porțile cetății acesteia, șezând pe tronul lui David și călărind pe carele și caii lor, ei și stăpânitorii lor, oamenii Iudasului și cei care locuiesc [în] Ierusalim, și va fi locuită cetatea aceasta întru veac [καὶ κατοικισθήσεται ἡ πόλις αὕτη εἰς τὸν αἰῶνα].
26. Și vor veni din cetățile Iudasului și dimprejurul Ierusalimului și din pământul lui Veniamin și din [pământul] cel întins și din munte și de la cea [de] la miazăzi [καὶ ἐκ τῆς πρὸς νότον], aducând arderi de tot și jertfă și tămâi [θυμιάματα][1] și manaa [μαναα]/ mană, iar tămâia aducând laudă întru casa Domnului [καὶ λίβανον φέροντες αἴνεσιν εἰς οἶκον Κυρίου].
27. Și va fi, dacă nu aveți să ascultați de Mine, [pentru] a sfinți ziua sabaturilor, a nu ridica poveri și a nu intra [prin] porțile Ierusalimului în ziua sabaturilor, și [că] voi aprinde focul în porțile ei și va mânca străzile Ierusalimului și nu va fi stins [se va stinge]”.
[1] Forma de plural, care indică mai multe feluri de tămâie.