Psalmul al 55-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Pentru-a Ta milostivire, mă rog, Doamne Sfinte,
milă să-Ți fie de mine, să îmi iei aminte
și să nu lași toată ziua pe omul ce-mi aduce jale
să mă bată, să scrâșnească, să mi se suie-n spinare!

Mulți sunt strânși asupra mea ca să m-arunce-n râpă
și de la-nălțime se luptă, să mă surpe-n pripă.
Ci Tu, Doamne, mi-ești nădejdea, și ziua n-am teamă,
despre Dumnezeu mi-e vorba și-ntru El m-oi lăuda-mă!

Spre Dumnezeu mi-e nădejdea și nu mă ia frica,
de răul ce mi l-ar face omul nu gândesc nimica.
Mă ironizează toată ziua și stau de mă-ngână,
căci gândul le e să-mi facă rău și vin de mă-nstrună.

Se pun la pândă, întind lațuri și stau să mă piardă,
abia așteaptă ca bietu-mi suflet încurcat să-l vadă.
Ci Tu, Doamne,-ntru nimic nu-i vei lăsa s-alerge,
cu urgie îi vei împroșca pe cei fărădelege.

Iar eu, Dumnezeu[le] Sfinte, viața mea-Ți voi spune,
căci mi-ai șters lacrima feței și mi-ai dat vești bune!
Și de-a Ta făgăduință mie-mi pare bine,
să se-ntoarcă toți pizmașii, să fugă de mine!

Și-n ce zi Te voi chema, voi pricepe-ndată
că Tu mi-ești, Dumnezeu[le] Sfinte, cu milă bogată!
Cu Dumnezeu mă voi făli-n cuvântarea ce voi zice,
cu Domnul mă voi lăuda în cuvânt ferice.

Spre Dumnezeu mi-e nădejdea și nu mă cuprinde frica,
de s-ar porni toată lumea, nu m-atinge nimica.
Pentru-aceea, Doamne, Ți-am făgăduit cu mulțumire
că Te voi lăuda-n tot ceasul, fără de tăgăduire,

căci mi-ai scos sărmanul suflet din moarte cu durere
și mi-ai șters ochii de lacrimi, iertându-mi greșelile,
și din alunecare m-ai scos, să merg ne-mpiedicat în față,
slujindu-Ți precum se cuvine, întru lumină de viață.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *