Psalmul al 56-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Fie-Ți milă, Doamne Sfinte, fie-Ți milă,
că spre Tine mi-e nădejdea când mi-e silă!
Și sărmanul meu suflet pe Tine Te cată,
să-l acoperi cu aripa Ta cea lată,
până va trece toiul[1]
și se va-ntoarce puhoiul!

Am strigat, Dumnezeu[le] Sfinte, spre Tine,
și Tu, Doamne, mi-ai trimis numai bine
și folos din cer mi-ai dat cu mântuire,
de i-am înfrânt pe vrăjmași, cu grăbire.
Căci i-am dat de ocară,
de s-aude peste țară.

Ți-ai trimis, Doamne, mila și-adevărul
de mi-ai curățit defăimarea și tot răul,
și mi-ai scos de la lei sărmanul meu suflet,
ce răgeau în jurul meu cu rău cuget.
Că de nu mi-ar ține partea Domnul,
tulburat mi-aș dormi somnul.

Fiii lumii și-au ieșit din omenie,
le sunt dinții lănci cu ostii[2] de mânie,
azvârlite[3], și le este limba spadă iute,
ascuțită-n ambele tăișuri ca pe cute.
Dinții să li se tocească
și limba să se tâmpească!

Și Te suie, Dumnezeu[le] Sfinte, să vestești
tot pământului, din Cer cum strălucești!
Și să nu-i lași să mă prindă-n plasa-urzită,
să-mi zdrobească bietul suflet, să-l înghită,
ci groapa-mi pe care-o sapă
să-i înghită și să-i piardă!

Căci mi-e gata inima ca să Te vadă curând,
în tot ceasul, Dumnezeu[le] Sfinte, luminând,
și cu lauda mea, devreme-s gata să mă ridic:
scoală, slava mea, te scoală de zi cântic
în lăută! Dimineață
mă voi scula către viață,

de-Ți voi spune, peste neamuri, bunătatea,
și-ntre păgâni o voi spune, Doamne,-n toată partea!
Că-Ți ajunge mila-n cer, de covârșește,
și-adevărul Tău peste nori se lățește.
Și, suind în cer, să-Ți crească,
slava-n țara creștinească!


[1] Tumultul, volbura de fărădelegi.

[2] Vârfuri ascuțite.

[3] Ca să lovească.