Psalmul al 57-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată
Cu-adevărat grăiți bine,
în dreptate, cum se cuvine,
de v-arătați cu blândețe,
care faceți judecăți pe-alese,
când la inimă vă zace
strâmbătatea ce vă place
și vă sunt mâinile deprinse
a lua mitele adese.
Înstrăinați-s din pântece
păcătoșii, și le-oi zice
că din uter se răzlețiră,
în minciuni de rătăciră.
Ca vipera-nveninează
cu mușcătura, să piardă,
și cuvântul de dreptate
nu-l vor zice de departe,
să-l audă, s-aibă trudă[1],
ci-s ca aspida cea surdă
la descântec, ce-o vânează
vânătorul, în amiază.
Ci le dă, Dumnezeu[le] Sfinte,
certare, să țină minte!
Și lovește-i peste falcă,
să le frângi dinții[2], să tacă!
Și leilor[3] le despică
fălcile cu care strică,
fă-i ca apa ce-i vărsată,
ce nu-i în seamă băgată!
Cu arcul să tragă moale[4],
să slăbească din picioare,
să piară ticăloșește[5]
ca ceara ce se topește,
și ca melcii să se ardă
de soare, și să nu-l vadă,
să nu poată să se tragă
peste spini, fără de vlagă!
Ca păduceii[6] să sece
de pojar și de vânt rece!
Cu urgie să dea-n râpă,
să-i soarbă de vii în pripă[7]!
Iar Dreptul, răspândind rază,
el va ieși ca să vadă
și va sta cu fața blândă,
privindu-i duși în osândă.
Și vor fi spălați de sânge
pe mâini, când răii s-or stinge.
Cu-adevărat, va zice omul,
că despre toate știe Domnul!
Și va face Domnul parte,
celor buni, de dreptate,
iar celor strâmbi cu mustrare
le va da Domnul certare[8].
[1] Nu vor să se trudească să împlinească dreptatea, pentru că fug de muncă și de suferință.
[2] Rupe-le dinții răutății, cu care își atacă și mușcă semenii, răutate care îi face să semene cu fiarele și nu cu oamenii.
[3] Celor care au cruzime de fiare sălbatice.
[4] Cel ce vrea să rănească pe alții.
[5] În mizerie și suferință.
[6] Arbust spinos. A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Păducel.
[7] Râpa, adâncul Iadului să-i înghită.
[8] Pedeapsă veșnică, la Judecata Lui.