Psalmul al 58-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată
Scoate-mă, Doamne, din dificultate,
de la pizmașii ce-mi sunt cu răutate!
De fărădelegi Tu mă ferește
și de mâini sângeroase mă izbăvește!
Că pizmașii mei vor să le cad pradă,
sărmanul meu suflet vrând să-l piardă.
Mi se pun puternicii-n spinare,
să-mi aducă slăbire și grea supărare.
Fără vină și fără greșeală,
îmi țin calea ca să dea năvală.
Că, Doamne, mă rog să-Ți fie milă:
scoală de vin’ să mă scapi de silă!
Vino, Dumnezeu[le] Sfinte, de-mi ajută,
ca lui Israil, în grijă multă!
Și seama să iei limbilor păgâne,
căci nu au, Doamne, teamă de Tine!
Și să nu-i lași să umble fără lege,
ci să-i întorci spre seară s-alerge
împrejurul târgului, să flămânzească,
precum câinii-ncercând să se hrănească!
Căci ce latră ei și se desfată,
le pare că nu-i nimeni să-i vadă!
Ci Tu, Doamne, de dânșii vei râde,
când în laț cu păgânii s-or prinde,
de vor fi de batjocură, de ocară,
și se va duce vestea peste țară.
Iar mie, Tu-mi ești, Doamne, putere,
sprijinire fără de scădere!
Îmi ești, Dumnezeu[le] Sfinte, cu-ndurare,
de mă-ntâmpini când sunt în nevoie mare.
Și despre pizmași îmi vei da știre,
când le va veni vremea de pieire.
Și să nu-i ucizi, Doamne, în țară,
ci să-i lași să fie de ocară!
Urmărește-i în țară, s-alerge,
ca să nu-Ți uite sfânta lege!
Căci de multă vreme le e soarta așezată:
cum Ți-au slujit să li se dea plată!
Căci și-au spurcat de tot jurământul,
de nu-și socotiră deloc cuvântul.
Au căzut în laț pentru semeție,
căci i-a ajuns blestemu-n trufie.
Le va ieși vestea de pieire,
ce le va veni fără de știre.
Și Te vor cunoaște că ești Domnul,
peste tot locul și peste tot omul,
căci peste Iacov ai stăpânire,
și pământul tot Ți-e sub privire.
Și pizmașii cei fără de lege
să se-ntoarcă, spre noapte, s-alerge
precum câinele și să flămânzească,
împrejurul târgului să se rotească,
căutând hrană și scurmând în tină,
să se culce și fără de cină!
Iar eu să-ți cânt, Doamne,-n putere,
seara când mă culc, cu bună vrere,
să mă bucur și de dimineață,
ziua petrecând cu bună viață[1].
Căci, Tu, Doamne, mi-ai fost sprijinire,
și scăpare-n zi de năvălire!
Tu mi-ești reazim, Tu-mi ești și putere,
și Te voi cânta fără tăcere!
Tu-mi ești Domnul, tărie și slavă senină,
Dumnezeul meu ești, a mea milă!
[1] Cu viață bună, plăcută lui Dumnezeu.