Ieremias, cap. 20, 9-18, cf. LXX
9. Și am zis: „Nu voi [mai] numi numele Domnului și nu voi [mai] grăi încă în[tru] numele Său”. Și S-a făcut ca focul arzând, arzând în oasele mele și am fost slăbit pe toate părțile și nu pot a purta [durerea].
10. Că am auzit ocara celor mulți, adunându-se dimprejur: „Duceți-vă și să năvălim asupra lui toți oamenii, [toți] prietenii săi! Păziți gândul său de va fi înșelat și vom putea [asupra] lui și ne vom lua răzbunarea noastră de la el!”.
11. Dar Domnul [este] cu mine ca războinicul [μαχητὴς] putând [să lupte]. Pentru aceasta au prigonit și să înțeleagă nu puteau. Au fost rușinați foarte, că nu au înțeles necinstele [ἀτιμίας] lor, care prin veac nu vor fi uitate [αἳ δι᾽ αἰῶνος οὐκ ἐπιλησθήσονται].
12. Doamne, ispitind cele drepte [și] cunoscând rinichii și inimile, [dă-mi] să văd în[tru] ei răzbunarea cea de la Tine, că[ci] către Tine am descoperit apărările mele [τὰ ἀπολογήματά μου]!
13. Cântați Domnului, lăudați Lui [lăudați-L pe El], că[ci] a scos sufletul sărmanului din mâna celor făcând cele rele!
14. Blestemată [este] ziua în care am fost născut în ea, ziua în care m-a născut pe mine maica mea. Să nu fie [o zi] dorită!
15. Blestemat [este] omul care, veselindu-se, a bine-vestit tatălui meu, zicându-i: „Ți-a fost născut ție băiat”.
16. Să fie omul acela ca cetățile pe care le-a nimicit Domnul în[tru] mânie și nu S-a pocăit [pentru aceasta]! Să audă strigare dimineața și gălăgie la amiază.
17. Că nu m-a ucis pe mine în uterul maicii [mele] [ὅτι οὐκ ἀπέκτεινέν με ἐν μήτρᾳ μητρὸς] și [nu] mi s-a făcut mie maica mea mormântul meu [καὶ ἐγένετό μοι ἡ μήτηρ μου τάφος μου] și uterul [ei să fie] al zămislirii celei veșnice [καὶ ἡ μήτρα συλλήμψεως αἰωνίας].
18. Pentru ce aceasta[1]? [Pentru ce] am ieșit din uter? [Pentru] a vedea trude și dureri? Și au rămas în[tru] rușine zilele mele [καὶ διετέλεσαν ἐν αἰσχύνῃ αἱ ἡμέραι μου].
[1] Pentru ce m-a născut?