Predica la împlinirea vârstei de 43 de ani [31 octombrie 2020]

Iubiții mei[1],

eu n-am trăit niciodată sub dictatura fricii, a fricii paralizante. Toată viața mea, în mod fundamental, a fost plină de bucurie, de libertate, de entuziasm, de creație. Iar eu fac abstracție mereu de lucrurile rele care se petrec în lume și în viața mea, pentru că mă interesează să scot la suprafață, în creația mea și în relațiile sociale, lucrurile bune din mine și din relația mea cu Dumnezeu. Dacă dai loc răului, urâtului, minciunii, răzbunării, ele te vor stăpâni. Dar dacă excluzi din tine lucrurile care te trag în jos, atunci poți să vezi limpede lumea din fața ta.

De aceea, însingurarea depersonalizantă a acestui an și frica oamenilor de a se manifesta firesc la nivel social mi s-a părut cea mai tristă realitate socială. Pentru că nu îmi place să trăiesc într-o lume în care oamenii suferă și sunt triști, minimalizați, ostracizați, înspăimântați. Iar constantele acestui an pentru mine au fost tot mai multe fire de păr albe pe trupul meu și durerea vie la vederea fricii oamenilor.

Încă, la nivel mental, n-am trecut la noul chip al bărbatului de acum. Încă nu mă trăiesc cu arhitectura trupului pe care o am acum. De aceea, când mă uit în oglindă, văd pe cineva străin mie, cu față atentă, concentrată la lucrurile pe care le are de făcut, și căruia îi apar noi și noi fire albe și trăsături tot mai ferme, tot mai bărbătești. Și aceasta, pentru că am devenit altul, pe care trebuie să îl învăț. Iar eu încă nu am introdus în mintea mea această nouă față, acest nou trup, această nouă realitate a vieții mele.

Fiind învățat să vorbesc, să mă salut cu oamenii, să îi sărut și să îi îmbrățișez, anul acesta a fost ca retezarea aripilor păsării: lipsit de bucuria de a comunica în mod real și de a respira firesc oriunde. Nu știu cât timp va trece ca oamenii să reînvețe să se poarte firesc oriunde, dar sechelele măștilor și ale închiderii dictatoriale în casă vor rămâne. Pentru mine, care am cunoscut comunismul în partea lui de final, acest an a fost un continuu abuz al Statului în viața mea liniștită de cetățean. În loc să fiu protejat de el, am fost hăituit, minimalizat, tratat ca potențial infractor prin hotărâri instituționale, alături de toți ceilalți români. De ce? Pentru că Statul și-a arătat neștiința și neputința în această situație, mimând impotența altor state ale lumii.

Și când nu știi să conduci un popor, îl omori cu zile. Când nu știi să conduci un popor îl tratezi de sus, îl desconsideri, îl încui în casă, pentru ca nu știi ce să faci. Și când nu știi ce să faci, atunci tragi drame la xerox, pentru că le impui tuturor un mod de viață pe care nu mulți îl preferă.

Slavă lui Dumnezeu că eu, ca nevoitor ortodox și ca scriitor, prefer casa, prefer chilia mea, prefer masa mea de scris! Pentru mine închiderea în casă, pronunțată prin lege, nu a fost o problemă, pentru că eu așa trăiesc zilnic: retrăgându-mă mereu la asceza și munca mea. Dar mulți dintre cei închiși în casă în România și oriunde prin lume au suportat greu statul acasă, pentru că erau învățați să fie activi în alt fel decât mine. Și-au pierdut salariile, și-au pierdut casele, s-au năruit familii și vieți de oameni, s-a stricat profund viața socială a planetei.

Și când văd că oamenii se tem, când se tem spasmodic de boală și de moarte, e o stare care mă sfâșie interior. Pentru că ea îmi vorbește despre puțina credință din noi, despre puțina noastră viață duhovnicească. Ce nu facem zilnic cu noi și în noi înșine, se vede acum, în momente critice. Pentru că nu știm să judecăm la rece lucrurile, nu știm să fim calmi în fața provocărilor de tot felul, nu știm să răspundem uman unor dorințe inumane.

Enclavele de normalitate din viața de zi cu zi și din online mi-au dat însă bucurie și nădejde clară. Pentru că vechii prieteni și cunoscuți au devenit tot mai profunzi și am primit noi prieteni de la care învăț lucruri importante. Această situație dramatică are și reversul ei bun: onlineul e înțeles tot mai mult ca dimensiune personală, dar și ca loc în care ne putem educa și sprijini reciproc. Însă, pentru ca onlineul să te exprime trebuie să vii în el ca o persoană valorică, ca o persoană care creezi continuu și ești o punte de dialog, iar educația pe care o putem face la nivel online ține de disponibilitatea noastră continuă pentru mai mult, pentru specializări multiple.

Există temerea că onlineul va înlocui Școala, va înlocui Presa, va înlocui dialogul și viața socială. Nu! Onlineul este modul meu continuu de a fi, este interiorul meu, este ceea ce nu se vede când eu lucrez, predau, slujesc, merg pe stradă. El nu va înlocui niciodată viața mea socială, ci el va explica de ce eu gândesc și vorbesc în felul în care o fac.

Eu, ca teolog și scriitor, sunt online cu o mare parte din opera mea. Cei care vor să mă cunoască trebuie să citească din ea. Opera mea vorbește despre mine. E o explicație reală a persoanei mele și a iubirii mele pentru Dumnezeu și pentru oameni. La nivelul fiecăruia, orice pagină online a cuiva vorbește despre el. Și chiar asta facem când căutăm conturile cuiva de socializare sau CVul cuiva: vrem să știm modul în care el a vorbit și vorbește despre sine prin tot ceea ce face.

Așa că onlineul nu ne va suprima viața socială, ci ne-o va îmbogăți continuu. Cu cât aducem mărturii despre noi în online, cu atât oamenii ne vor cunoaște mult mai profund. Și ne vor recunoaște la un nivel de intimitate abisal, pentru că noi, mai înainte ca ei să ne cunoască, am venit spre ei cu toată ființa noastră prin ceea ce am scris despre noi înșine.

Închisul în casă ne-a învățat că onlineul e serios și că prin intermediul lui putem să avem multe locuri de muncă. Dar tot închisul în casă ne-a învățat că omul are nevoie de libertate de mișcare, de expresie, de întâlnire, de creație, de muncă și că nimeni nu are voie să îi îngrădească drepturile. Pentru că drepturile noastre sunt cele care ne asigură liniștea și prosperitatea.

Am scris, am slujit, am predicat, am tradus, am citit, am spovedit și împărtășit, am pictat, am comunicat intens cu diverși oameni, am publicat 7 cărți TPA în ultimul an și am lucrat la mai multe cărți în același timp, adică la viitoarele cărți. Mintea mea e tot mai atentă, tot mai dornică de profunzimi, de nuanțe. Mă las surprins de diverși autori și aprofundez cărțile pe care le recitesc. Pentru că am încredințarea, că la fiecare carte pe care o citesc sau la care lucrez, Dumnezeu are cu mine un plan anume. Fiindcă de fiecare dată mă luminează spre o anumită înțelegere, spre o nouă treaptă în viața mea.

Privesc în oameni și scriu despre ei. Mă interesează binele real al oamenilor, mântuirea lor. Mă interesează viitorul oamenilor și viața de zi cu zi a lor. Dar, în același timp, nu mă pot panica, pentru că știu, mai mult decât sigur, că totul e în mâna lui Dumnezeu. Întreaga existență a lumii e în mâna Lui și nimic nu se petrece fără ca să aibă un scop bun pentru noi. Răul nostru de azi e binele nostru de mâine.

De aceea, frica și tristețea oamenilor, care mă copleșesc adesea, e binele lor de mâine, dar pentru ca acesta să se petreacă, trebuie să îi ajutăm să aibă parte de acest mâine. Trebuie să îi aducem pe oameni la Biserică, la Dumnezeu! Trebuie să îi reîmpăcăm cu Dumnezeu! Pentru că numai astfel ei mai pot avea un mâine bun, un mâine mântuitor.

Aș vrea să lucrez și mai mult, să mă rog și mai mult, să slujesc și mai mult, dar știu că acest mult are limite personale. Iar când nu mai pot mai mult într-o zi, când cad în pat și vreau să dorm și mă văd neputincios, atunci îmbrățișez întreaga lume cu neputința mea, cu o rugăciune care nu mai are puterea să fie rostită. E ca o sfâșiere a inimii care vrea tot binele lui Dumnezeu pentru toți.

Vă mulțumesc pentru că luptați să fiți oameni! Să fiți oamenii lui Dumnezeu.

Vă mulțumesc pentru că îmi acordați atenția și sprijinul dumneavoastră!

Vă mulțumesc pentru rugăciunea și binecuvântarea dumneavoastră!

Dumnezeu să vă bucure și să vă întărească în tot lucrul cel bun, El, Dumnezeul mântuirii noastre, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.


[1] Începută la 9. 52, în zi de duminică, pe 25 octombrie 2020. Cer înnorat, 13 grade, vânt de 3 km/ h.

Ieremias, cap. 27, 29-38, cf. LXX

29. „Porunciți celor mulți împotriva Babilonului! Întinzând arcul [cu] totul, ridicați-vă asupra lui [de jur-]împrejur! Să nu[-i] fie lui mântuindu-se [a se mântui]! Răsplătiți-i lui după faptele sale, după toate câte a făcut! Faceți-i lui [aceasta], că[ci] către Domnul s-a împotrivit, [către] Dumnezeul Cel Sfânt al lui Israil!

30. Pentru aceasta vor cădea cei tineri ai săi în[tru] cele largi ale sale[1], iar toți bărbații [și] luptătorii săi vor fi lepădați”, a zis Domnul.

31. „Iată, Eu [sunt] împotriva trufiei tale”, zice Domnul, „că[ci] vine ziua ta și vremea răzbunării tale[2]!

32. Va slăbi trufia ta și va cădea și nu va fi cel care te ridică pe tine [cel care să te ridice pe tine]. Și voi aprinde focul în dumbrava sa și va mânca toate cele dimprejur ale sale”.

33. Acestea zice Domnul: „[Babilonul] a fost asupritor. Fiii lui Israil și fiii lui Iudas [au fost asupriți] împreună [de către el]. Toți cei care au fost robiți de ei au fost asupriți de [către] ei, că[ci] nu au voit să îi alunge pe ei[3].

34. Și Cel care îi răscumpără pe ei [καὶ ὁ λυτρούμενος αὐτοὺς], Cel tare [ἰσχυρός], Domnul [Κύριος], Atotțiitorul [Παντοκράτωρ]: [acesta este] numele Lui. [Iar El] judecată va judeca față de împotrivitorii Săi, pentru că are să șteargă pământul și Se întărâtă [παροξυνεῖ] [Se va întărâta] [asupra] celor care locuiesc Babilonul.

35. Sabie asupra haldeilor și asupra celor care locuiesc Babilonul și asupra marilor[4] lui și asupra celor înțelepți ai săi!

36. Sabie asupra luptătorilor săi! Iar [ei] vor fi slăbiți.

37. Sabie asupra cailor lor și asupra carelor lor [de război]! Sabie asupra luptătorilor lor și asupra celui amestecat [καὶ ἐπὶ τὸν σύμμικτον][5], cel [care este] în mijlocul său [τὸν ἐν μέσῳ αὐτῆς][6], și [asupra celor care] vor fi ca femeile [καὶ ἔσονται ὡσεὶ γυναῖκες[7]]! Sabie asupra comorilor sale! Și [ei] vor fi risipiți.

38. În apa sa a nădăjduit [Babilonul]. Și vor fi rușinați, că[ci] este pământul celor ciopliți [ὅτι γῆ τῶν γλυπτῶν ἐστιν][8] și cu insule care se lăudau [καὶ ἐν ταῖς νήσοις οὗ κατεκαυχῶντο].


[1] Pe străzile cetății.

[2] Vremea în care Mă voi răzbuna pe tine.

[3] Din Babilon, ca să se poată întoarce în Israil, în țara lor.

[4] Asupra celor mari din ei, a celor de vază.

[5] Cu dublă semnificație: ori căsătorit cu o femeie păgână, ori într-o relație de preacurvie cu o rudă apropiată.

[6] Al Babilonului.

[7] Se referă la bărbații homosexuali pasivi. Care sunt considerați „femei” de către partenerii lor.

[8] Este pământul idolilor.

Psalmul al 70-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Către Tine am nădejde,
Doamne, când sunt în primejdie!
Să nu-mi vină ispitire,
întru veci să duc rușine!
Ci Tu, cu a Ta dreptate
să mă scoți din răutate!

Și Te pleacă de m-ascultă,
să mă scoți din grijă multă!
Să-mi fii Domn și sprijinire,
stâncă dinspre năvălire
și reazim și năzuire
și să-mi fii și mântuire,
să mă scoți din mâna strâmbă,
să mă izbăvești de fugă!

Că Tu-mi ești, Doamne, răbdare,
Doamne, cu nădejde tare,
de la vârsta de pruncie
îmi ești reazim și tărie!
Din al maică-mii pântece
m-ai închegat și-Ți voi zice
cântare-n nepărăsire,
căci sunt multora uimire.

Că Tu mi-ești ajutor tare
și-mi vei umple de cântare
gura, de Te-oi lăuda-Te,
pentru slavă, bunătate,
pentru marea cuviință,
toată ziua cu credință!

Nu mă lăsa la bătrânețe,
pentru-a Ta mare blândețe!
Când tăria-mi va pieri,
mă rog, Doamne,-a mă feri
și de ceata cea nebună
care se pune-mpreună
de-mi străjuiesc bietul suflet
și mă grăiesc cu rău cuget,
ca s-alerge după mine,
zicând că-s aruncat de Tine:
„Bine că ne-a venit la mână,
veniți să-l prindem împreună,
să-l apucăm tâlhărește,
că nu-i Cel ce izbăvește!”.

Ci mă rog eu, Doamne Sfinte,
să le scurtezi din cuvinte
și să le dai război iute,
să-mi fii ajutor din frunte,
să le pui viforu-n față
și din spate să-i ia ceață!
Și să piară cu ocară,
să le meargă vestea-n țară!

Aceia ce mă vânează
și mă pârăsc să mă piardă,
cu rușine să se-mbrace
și să n-aibă ce mai face!
Pe cei ce-ncearcă să mă prindă,
răutatea să-i cuprindă!

Iară eu, fie-n ce vreme,
lângă Tine nu m-oi teme,
ci-Ți voi aduce cântare,
de când se ridică zare!
Și-n tot locul gura mea
adevăru-Ți va striga,
toată ziua nu va tăcea,
vorbind de mântuirea Ta,
căci cu scrisul n-am vârtute
să iau seama de oști multe.

Ci-Ți voi intra cu tăcere,
Doamne,-n sfânta Ta putere.
Că de ce-Ți voi ține minte,
de-adevărate cuvinte,
dintr-a Ta Sfântă Scriptură,
ce mi-a dat învățătură,
de la vârsta cea pruncească,
și de-acum să se vestească,
ci minunile Tale adese,
voi povesti, și semnele dese.

Și-n vârstă de căruntețe
și până la bătrânețe
să nu mă lași, Doamne Sfinte,
neluat de Tine-aminte,
până când voi putea spune
de brațul Tău, de minune,
peste neamuri să se-ntindă
și de veste toți să prindă.

Iar puterea Ta cea sfântă,
și dreptatea Ta cea multă,
Doamne, sunt până-n înalturi,
de se știe-n toate laturi,
c-ai făcut minune mare.
Cine-i ca Tine de tare
și să-Ți fie deopotrivă
în fire bună, milostivă?

Când în urgie Te-ai arătat
în necazuri grele m-ai lăsat.
Dar iarăși mi-ai dat viață,
când Te-ai întors cu dulceață
și m-ai scos din cea prăpastie
ce m-apucase cu năpaste,
ivindu-Te cu mărire,
de m-ai scos de la pieire.
Căci Te-ai întors cu plăcere
de mi-ai trimis mângâiere
și din groapa cea adâncă
m-ai scos și m-ai pus pe stâncă.

Pentru-aceea, Doamne Sfinte,
îmi voi aduce aminte
și-n mulțime Te voi lăuda,
printre neamuri, cu inima,
cu instrumente de cântare,
adevărul Tău cel mare,
și-n alăute cu strune
’Ți voi cânta cu viersuri bune.

Că Sfinția Ta ești Domnul
lui Israil și-a tot omul.
Se va bucura gura mea
și sufletul meu cu ea,
pentru-a Ta răscumpărare,
cântându-Ți dulce cântare.
Și limba-mi se va deprinde
toată ziua grăind pilde
despre-adevărul Tău cel sfânt.
Iar vrăjmașilor de pe pământ
să le pui ocara-n spate,
celor ce-mi fac nedreptate.

Psalmul al 69-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Doamne, întru ajutorul meu să iei aminte,
să m-auzi degrab’, Dumnezeu[le] Sfinte!

Cei ce-mi caută răul, rău să pățească,
viscolul din față să-i lovească!
Să se-ntoarcă repede cu ocară
cei ce mă batjocoresc în țară!

Iar Drepții să aibă voie bună,
să se veselească împreună!
Și tuturor celor ce, Doamne, Te caută,
să le vină bucurie deasă cu laudă!

Și să aibă pururea a zice:
„Mărit să fii, Doamne, întru cele veșnice!”
Și celor ce iubesc a Ta izbândă,
să le vină pururea dobândă!

Iar eu, care sunt sărman și sărac,
să ies vesel, Doamne, de la Tine, cu leac!
Că mi-ești ajutor și sprijinire
și vin, Doamne, fără zăbovire!

Psalmul al 68-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată (v. 53-128)

Și cu ale Tale îndurări și povețe
să cauți spre mine cu blândețe!
Să nu-Ți ascunzi a Ta sfântă față
de la mine, Doamne, cu greață,

că-Ți sunt slugă, și-n a mea sărăcie
să m-auzi degrab’ când mă rog Ție!
Sărmanului meu suflet să-i iei aminte
și să-l izbăvești, Doamne Sfinte!

Pentru vrăjmașii mei, Tu mă scoate,
că Tu-mi cunoști mustrările toate!
Batjocorirea mea o știi și ocară
ce am de la vrăjmașii mei în țară.

Sufletului mustrare-i sosește
și amărăciunea-i prisosește.
Așteptam cineva să Mă plângă
în tânguire fiind și în muncă,

să Mă mângâie, și n-avea nimeni
să se găsească din omenire.
Și Mă hrăniră în foame cu fiere
cei pe care i-am hrănit cu miere,

și-n setea Mea cu oțet M-adăpară.
Să le fie masa de ocară,
să se pună înaintea lor cursă și răutate,
celor ce-Mi dădură oțet pentru miere și lapte!

Să-și ia plata și să se smintească
și întunericul să îi orbească!
Să nu vadă când vor cădea-n supărare,
să-i cocoșeze răutatea-n spinare

și să-i verse Domnul cu mânie,
să-i ajungă valul de urgie,
să le fie curtea pustie
și casele fără ei să le fie,

nimeni în ele să nu șadă,
să suspine cine-a intra să vadă!
Căci pe Cel pe care L-ai dat spre certare
alergară să-L bată mai tare.

Și peste răni Mă usturară,
peste măsură, mai mult Mă mustrară.
Dă-le lor și adaos de vină,
pentru greșeală, osândă deplină!

Și să nu-Ți încapă în dreptate,
ci să le ștergi numele din carte!
Cu Drepții să nu-i scrii în viață
și să li se pună vina-n față!

Iar eu, într-a mea lâncezire,
Te am, Doamne, spre-nsănătoșire!
Și-Ți voi lăuda cinstitul nume,
Doamne Sfinte, cu cântec pe lume,

și cu laudă Te voi mări-Te,
ca să Îți placă, Doamne Sfinte,
mai mult decât vițelul tânăr, când răsare,
de-i cresc coarne și copită tare!

Să mă vadă săracii, să salte
cu cei fericiți, cu cântece-nalte!
Căutați pe Dumnezeu cu bucurie,
să vă trăiască sufletele-n vecie!

Căci pe săraci Dumnezeu i-ascultă
și-i liberează din grija cea multă.
Și pe cei robiți ai Săi nu-i defaimă,
ci le trimite vești bune în spaimă.

Lăudați-L, ceruri și pământuri,
cu dealuri, șesuri și câmpuri,
și mările vesele să salte,
cu unde s-arunce valuri-nalte!

Câte în ele se mișcă și-au viață,
să se bucure cu dulceață!
Că Dumnezeu a dat mântuire
Sionului, să n-aibă sfiire.

Și cetățile toate s-or face
în evreime și vor sta cu pace,
să locuiască și să petreacă
și testament pentru ea să-și facă.

Slugile Tale ce-s cu credință,
să-și întemeieze în ea sămânță,
căci iubiră preasfântul Tău nume
mai mult decât tot binele din lume.

Ieremias, cap. 27, 16-28, cf. LXX

16. Nimiciți cu totul sămânța din Babilon, ținând secera în[tru] vremea secerișului! [Iar] de la fața sabiei celei elinești, fiecare întru poporul său se vor [va] întoarce și fiecare întru pământul său va fugi.

17. Oaia rătăcită [este] Israil, [iar] leii au alungat-o pe ea. Cel dintâi a mâncat-o pe ea împăratul Assurului [Ασσουρ], iar după el [i-a mâncat] oasele ei împăratul Babilonului”.

18. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: „Iată, Eu Mă răzbun pe împăratul Babilonului și pe pământul său precum M-am răzbunat pe împăratul Assurului!

19. Și-l voi întoarce pe Israil întru pășunea sa și va paște [acesta] în Carmilos și în muntele lui Efrem și în Galaad și va fi umplut sufletul său [καὶ πλησθήσεται ἡ ψυχὴ αὐτοῦ][1].

20. [Iar] în zilele acelea și în vremea aceea vor căuta nedreptatea lui Israil [τὴν ἀδικίαν Ισραηλ] și [ea] nu va [mai] fi [καὶ οὐχ ὑπάρξει], și păcatele lui Iudas [τὰς ἁμαρτίας Ιουδα] și nu or să le afle [καὶ οὐ μὴ εὑρεθῶσιν], că[ci] milostiv voi fi celor care au rămas pe pământ[2]”, zice Domnul.

21. „Cu amărăciune pune piciorul pe[este] el și pe[este] cei care locuiesc în el! Răzbună-te, sabie, și nimicește!”, zice Domnul. „Și fă după toate câte îți poruncesc ție!

22. [Căci] glasul de război și zdrobirea cea mare [sunt] în pământul haldeilor.

23. Cum a fost sfărâmat și a fost zdrobit ciocanul a tot pământul [ἡ σφῦρα πάσης τῆς γῆς]? Cum a fost făcut spre stingere Babilonul în [mijlocul tuturor] neamurilor?

24. Vor năvăli asupra ta și vei fi cucerit, o, Babilonule, și nu vei cunoaște [când va fi aceasta]! [Pentru că] ai fost aflat și ai fost luat, că[ci] Domnului te-ai împotrivit.

25. A deschis Domnul comoara Sa [ἤνοιξεν Κύριος τὸν θησαυρὸν Αὐτοῦ] și a adus vasele urgiei Sale [καὶ ἐξήνεγκεν τὰ σκεύη ὀργῆς Αὐτοῦ], că[ci] lucrul Domnului, Dumnezeului [a toate], [este] în pământul haldeilor,

26. că[ci] au venit vremurile sale[3]. Deschideți hambarele sale! Cercetați-l pe el ca pe o peșteră și nimiciți-l cu totul pe el! Să nu fie rămășița sa[4]!

27. Uscați-l de toate roadele sale și să se coboare spre tăiere! Vai lor [οὐαὶ αὐτοῖς], că vine ziua lor și vremea răzbunării lor [ὅτι ἥκει ἡ ἡμέρα αὐτῶν καὶ καιρὸς ἐκδικήσεως αὐτῶν][5]!”.

28. [Se va auzi] glasul fugind și mântuindu-se din pământul Babilonului, [ca] să vestească întru Sion răzbunarea de la Domnul, Dumnezeul nostru.


[1] Dumnezeu va umple sufletul său cu slava Lui.

[2] Profeție despre mântuirea noastră prin Hristos Domnul.

[3] S-a împlinit vremea pentru ca el, Babilonul, să fie pedepsit.

[4] Să nu mai rămână niciunul din el!

[5] Vremea în care Dumnezeu Se va răzbuna pe ei.

Ieremias, cap. 27, 1-15, cf. LXX

1. Cuvântul Domnului pe care [El] l-a grăit împotriva Babilonului:

2. „Vestiți în[tre] neamuri și, cei care auziți, faceți [acestea] și să nu le ascundeți [pe ele]! Ziceți: «A fost luat Babilonul, a fost rușinat Vilos [Βῆλος], [a fost rușinat] cel neînfricat. Cea blândă a fost dată, [a fost dată] Marodah [Μαρωδαχ]».

3. Că[ci] s-a suit peste el[1] neamul [cel] de la miazănoapte. [Și] acesta va sta pe pământul acesta spre stingere și nu va [mai] fi cel care locuiește în[tru] el de la om și până la dobitoc.

4. În zilele acelea și în vremea aceea vor ieși fiii lui Israil, ei și fiii lui Iudas, din acela[2], mergând pe jos [βαδίζοντες] și plângând vor merge către Domnul Dumnezeul lor [καὶ κλαίοντες πορεύσονται τὸν Κύριον Θεὸν αὐτῶν], căutându-L [ζητοῦντες][pe El].

5. Până la Sion vor cere cale aici, căci fața lor [și-]o vor da[3]. Și vor veni și vor fugi către Domnul Dumnezeu[l lor], căci făgăduința cea veșnică nu va fi trecută cu vederea [διαθήκη γὰρ αἰώνιος οὐκ ἐπιλησθήσεται].

6. Oile care au fost pierdute a[u] fost poporul Meu. Păstorii lor le-au alungat pe ele în munți, le-au rătăcit pe cele de la munte, [căci] pe deal plecau și nu aveau grijă de culcușul lor.

7. Toți cei care le află [le aflau] pe ele, le mâncau pe ele. Vrăjmașii lor au zis: «Nu avem să le dezlegăm pe ele, pentru care am păcătuit Domnului, pășunii dreptății, adunându-ne împreună [cu] părinții lor».

8. Înstrăinați-vă [ἀπαλλοτριώθητε] din mijlocul Babilonului și din pământul haldeilor și ieșiți! Și fiți ca balaurii către fața oilor [καὶ γένεσθε ὥσπερ δράκοντες κατὰ πρόσωπον προβάτων]!

9. Căci, iată, Eu ridic împotriva Babilonului adunarea neamurilor din pământul de miazănoapte [συναγωγὰς ἐθνῶν ἐκ γῆς βορρᾶ]! Și [ei] vor sta pregătiți, [împreună cu] el[4], acolo. [Și] îl va [vor] lua [pe el] precum sulița luptătorului celui înțelept [care] nu se va întoarce deșartă.

10. Și va fi Haldea [ἡ Χαλδαία] spre jefuire, [iar] toți cei care o jefuiesc [o vor jefui] pe ea vor fi mulțumiți.

11. Că[ci] vă veseleați și vă lăudați jefuind moștenirea Mea, pentru că săreați ca vacile prin iarbă [διότι ἐσκιρτᾶτε ὡς βοΐδια ἐν βοτάνῃ] și împungeați ca taurii [καὶ ἐκερατίζετε ὡς ταῦροι].

12. A fost rușinată foarte maica voastră, maica [voastră] în cele bune, [făcându-se] cea din urmă a neamurilor, cea pustiită.

13. De la urgia Domnului nu va fi locuit și totul va fi spre stingere. Iar tot cel care va merge prin Babilon se va întrista și vor șuiera în toată rana lui [καὶ συριοῦσιν ἐπὶ πᾶσαν τὴν πληγὴν αὐτῆς].

14. Stați pregătiți împotriva Babilonului, împrejurul [său], toți întinzând arcul! Săgetați împotriva lui! [Căci] nu aveți să șovăiți [cu] săgețile voastre.

15. Aplaudați împotriva lui [κατακροτήσατε ἐπ᾽ αὐτήν]! Au fost slăbite mâinile sale, au căzut întăriturile sale și a fost dărâmat zidul său, că[ci] răzbunarea este de la Dumnezeu [ἐκδίκησις παρὰ Θεοῦ ἐστιν]. Răzbunați-vă împotriva lui! Precum a făcut [καθὼς ἐποίησεν], faceți-i lui [ποιήσατε αὐτῇ]!


[1] Peste Babilon.

[2] Din Babilon.

[3] Își vor da fața, adică viața lor, Domnului.

[4] Cu Babilonul.