Psalmul al 64-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată
Ție se cuvine, Doamne Sfinte,
lauda-n Sion să Ți se cânte
și Ție făgăduință se va da,
în Ierusalim, în sfântă casa Ta.
Ascultă a mea rugă și strigare
când ne vei strânge-n adunare!
Atunci de pârâși fărădelege
și de păgânătăți ne vei șterge.
Ferice de viața aleasă
a celor luați în sfânta-Ți casă,
în curțile cele desfătate,
să se-ndulcească-n bunătate,
de Biserica Ta cea curată,
ce stă cu minune, neavând pată.
Ne rugăm și noi, Dumnezeu[le] Sfinte,
să ne-asculți la ceas de rugăminte,
că Sfinția Ta ești așezare
pe uscat tuturor și pe mare.
Tu sprijini munții în vârtute,
când tulburi marea cu vânt iute.
De valuri, de urlet se-ntristează
toți păgânii și se-nfricoșează.
Și de semnele ce le văd îi ia teamă,
pe cei de departe, fără seamăn.
Dimineața, când ieși, Tu dai rază,
și prin Tine cina se-nfrumusețează.
De Tine pământul este adăpat
și de belșug lumea s-a bucurat.
Căci pârâul Tău, Doamne, se varsă,
de sațiu gătind tuturor masă.
Brazdele pământului le-mbată,
să rodească seceră bogată,
în ploi bune, vesele, să crească,
roadele să se-nmulțească.
Anul cu cunună îl sfințește
și cu tot binele îl îndulcește!
Câmpiile de grăsime să se umple
și pustia grasă să se afle!
În frumusețe, dealurile-nalte
bucurie le va-ncinge să salte.
S-au înveșmântat oile, miorii[1],
și se vor veseli secerătorii
de văile care vor undui grâne.
Și toți vor cânta sătui de pâine.
[1] Berbecii.