Predică la pomenirea Sfintei Cuvioase Paraschevi de la Iași [2020]

Iubiții mei[1],

Sfânta Cuvioasă Paraschevi cea Nouă [Παρασκευὴ ἡ Νέα][2], mai înainte de a pleca la Mănăstire, și-a împărțit toată averea părintească, după moartea părinților ei, dimpreună cu fratele său, Eftimios[3]. Și amândoi s-au făcut Monahi, slujind toată viața lor lui Dumnezeu. Căci dacă vrem să Îi slujim lui Dumnezeu trebuie să ne punem toată averea și toată puterea noastră sufletească și trupească întru slujirea Lui. Trebuie să ne dăruim Lui cu totul.

După ce s-a despărțit de cele ale lumii, Sfânta Paraschevi s-a unit numai cu Dumnezeu, trăind o vreme în Mănăstire, apoi în pustie[4]. Și ca Pustnică, ea a trăit o viață tainică, cunoscută doar de Dumnezeu. Pentru că numai El știa rugăciunile și postirile și nevoințele ei cele multe, cele din dragoste pentru El. Pentru că la rădăcina ascezei stă dragostea de Dumnezeu, stă dorința vie de a-I sluji Lui permanent.

Și în pustie, în pustia unde se nevoia Sfânta Paraschevi, ea trăia „fără hrană, fără apă, fără somn …[în] toate zilele săptămânii. O singură dată se împărtășea [pe zi] de hrană, sâmbăta și duminica, [adică] de puțină pâine și apă. Pat îi erau pietrele, iar îmbrăcămintea trupului, o mantie ruptă și zdrențuită. Ochii ei erau izvor de lacrimi, iar gura cu buzele, vas de miruri, revărsând laudă neîncetată, umplând văzduhul de bună mireasmă duhovnicească. Rugăciunea ei era stăruitoare și încordată, și starea ei, de continuă priveghere. Și toate celelalte fapte ale virtuților îi erau hrană și băutură, răbdare și odihnă”[5].

Pentru că nevoința duhovnicească e hrana reală a omului, e hrana sufletului său, și hrana sufletului e mai bună și mai îndestulătoare decât cea a trupului. Fiindcă atunci când sufletul nostru se bucură, când se bucură dumnezeiește, atunci și trupul nostru se bucură cu adevărat, pentru că se bucură în curăție și în pace.

Demonii o ispiteau cu tot felul de năluciri și ea le biruia prin puterea Crucii Domnului[6]. Însă, în același timp, a avut parte „și de vederi slăvite de Îngeri”[7], pentru că viața ei era dumnezeiască. Și, printr-un Înger al Său, Domnul o trimite din pustie în patria ei, vestindu-i sfârșitul ei cel pământesc[8].

Se întoarce la Constantinopol, se închină în Catedrala patriarhală Sfânta Sofia, cea transformată recent în moschee[9], trece și pe la Biserica din Vlaherne[10], rugându-se în fața Icoanei făcătoare de minuni a Preacuratei Stăpâne de acolo, și încredințându-se cu totul Născătoarei de Dumnezeu[11]. Pentru că Stăpâna lumii e cea mai bună călăuzitoare a noastră în viața cu Dumnezeu.

Iar ea, cea care se înstrăinase de toate pentru Dumnezeu, se întoarce acasă, în Epivates [Επιβάτες], în Tracia[12], ca o străină, nevoindu-se și mai desăvârșit[13]. Epivatesul de atunci este Selimpașa de azi, din Turcia[14]. Și acolo i se arată din nou Îngerul Domnului, cel care îi vestise mutarea ei grabnică la cer, încredințând-o că va călători împreună cu ea spre Domnul[15].

Iar această încredințare dumnezeiască, iubiții mei, e cea mai mare mângâiere în fața morții! Pentru că afli prin ea că Dumnezeu binevoiește întru tine. Că El e cu tine și dorește să te bucure pentru toți vecii. Însă, dacă nu avem parte de o astfel de încredințare sfântă, ce urmează?…Urmează o tristețe veșnică, adică Iadul! Pentru că cel care nu se îndumnezeiește aici zi de zi, în viața aceasta, nu e vrednic de Împărăția lui Dumnezeu. Căci numai cei care Îl iubesc pe El cu înfocare și se nevoiesc zilnic pentru mântuirea lor, se vor bucura veșnic împreună cu Dumnezeul mântuirii noastre.

Au îngropat-o creștinii ca pe o străină[16], neștiind că ea e de acolo, din locul acela. Așa se petrece când nu mai ai familie, rude, cunoscuți!…Au îngropat trupul ei și nu l-au ars! Și pentru că l-au îngropat, tocmai de aceea Sfintele ei Moaște s-au descoperit întregi[17]. Dacă îl ardeau, nu stricau cu nimic sfințenia vieții sale. Dar pentru că nu l-au ars și, mai apoi, nici focul care s-a aprins în Biserica unde erau Sfintele ei Moaște, nu a ars trupul ei cel îndumnezeit, el este un odor neprețuit pentru noi, cei credincioși. Pentru că sorbim din el viața cea veșnică, adică slava cea veșnică a lui Dumnezeu.

Prin cine am aflat cu toții ale cui sunt Sfintele Moaște care au fost găsite? Printr-un om evlavios, numit Gheorghios, care participase la dezgroparea Sfintelor ei Moaște. Pentru că lui i s-a arătat, în vedenia somnului, Sfânta Paraschevi, i s-a arătat ca o împărăteasă în mijlocul multor Sfinți ai lui Dumnezeu. Și unul dintre acești Sfinți, care erau dimpreună cu ea, i-a povestit viața ei acestui om evlavios, și astfel am aflat ale cui sunt aceste Sfinte Moaște[18]. Și ce i-a spus acela, i-a adeverit și Sfânta Paraschevi în aceeași vedenie, zicându-i: „Eu sunt din acest pământ în care voi locuiți acum, odraslă a lui, fiind numită Paraschevi de la Dumnezeiescul Botez. Sârguiți-vă dar acum să cinstiți cortul meu, iar eu voi cere de la Dumnezeu să vă izbăvească pe voi din pătimiri și din primejdii”[19].

Mă întrebam într-o altă predică a mea dacă Paraschevi e numele de Botez sau de Monahism al Sfintei, și iată că aici ni se spune că e numele său de Botez! De ce nu i-a fost schimbat numele când a devenit Monahie? Iar când se referă la cortul ei, ea vorbește despre Sfintele ei Moaște, cerându-le ca ei să le cinstească. Pentru că ele sunt dovada clară a faptului că ea este o purtătoare de Dumnezeu. Căci numai cine e plin de slava lui Dumnezeu lasă în urma sa, după moarte, Sfinte Moaște făcătoare de minuni. Cine nu e intim cu Dumnezeu, lasă numai un trup mort, rece, care se strică repede…semn că viața lui nu a fost plină de veșnicia lui Dumnezeu.

Pentru că Sfintele Moaște sunt începutul noii lumi, al vieții celei veșnice. Sfintele Moaște sunt începutul învierii celei de obște, când toți vom învia și vom avea trupuri înveșnicite, înduhovnicite, prin slava lui Hristos Dumnezeu, dar unii vor fi plini de slava lui Dumnezeu, adică Sfinții Lui, pe când cei păcătoși vor fi plini de întuneric. Iar Sfinții, prin Sfintele lor Moaște, ne vorbesc despre acea zi, despre ziua învierii tuturor, și despre bogăția cea nesfârșită a slavei lui Dumnezeu. Căci slava Lui va înveșnici întreaga creație și întreaga umanitate, dând tuturor darul de a fi veșnici.

Însă veșnicia noastră va fi continuarea vieții noastre de acum! Pentru că toți vom învia atunci, dar fiecare cu comoara lui în el însuși. Comoara Sfinților va fi slava Lui, dar cei păcătoși și demonii vor avea întunericul patimilor în ei înșiși. Adică fiecare va avea ceea ce și-a agonisit, ceea ce și-a dorit. Iar dacă acum unii dintre noi mimăm sfințenia pentru diverse motive rele, pentru veșnicie nu vom avea nimic bun, în afară de un Iad veșnic.

De la Epivates, Sfintele ei Moaște au fost aduse la Constantinopol[20]. După ce bulgarii s-au creștinat, ei au primit Sfintele Moaște ale Sfintei Paraschevi[21], ele ajungând la Belgrad și la Sofia. Pentru ca turcii, cucerind orașul Sofia, din Bulgaria, să trimită Sfintele ei Moaște la Constantinopol[22]. Și de la Constantinopol ele au ajuns în Moldova, pentru că Domnul Vasile Lupu al Moldovei a plătit datoriile Constantinopolului. Și Patriarhul Constantinopolului i le-a trimis în dar la Iași, împreună cu un alai special, format din 3 Mitropoliți, Preoți și alți Slujitori[23].

Și cum a primit Vasile Lupu, Domnul Moldovei, Sfintele ei Moaște? Cu multă evlavie! Pentru că „Vasile a întâmpinat-o [pe Sfânta Paraschevi] foarte frumos, cu cea mai mare fală și cinstire, cu toți de la curtea lui și [cu] tot poporul. Și a așezat Moaștele ei Sfinte în Mănăstirea celor Trei Ierarhi pe care o ctitorise acolo, [Mănăstire] vestită pentru măreția ei. Iar Domnul Dumnezeu a făcut prin ea acolo mari minuni, pentru toți cei care alergau cu credință la ea”[24]. Și pentru că nu a fost o efuziune de moment, ci un act de evlavie reală, „Vasile Domnul îi făcea în fiecare an un praznic strălucit, cum nu se poate povesti, cu toți locuitorii țării lui. Ei scoteau în ziua aceea racla ei [cea] sfântă în care se aflau Moaștele ei Sfinte și o purtau în toată cetatea, spre ocrotirea și buna ei pază. [Iar] Vasile Domnul cel pomenit purta el însuși racla ei, împreună cu fruntașii Preoțimii, ai Mănăstirilor și Bisericilor. Îi făceau apoi un praznic măreț, după care o înapoiau la locul ei și o așezau acolo. [Căci] locul [raclei] este în mijlocul Bisericii, în partea dreaptă”[25].

Așa că pelerinajul la Sfânta Paraschevi nu este „o schemă financiară” implementată recent, ci un eveniment tradițional la Iași. Un eveniment născut din evlavia reală pentru Sfânta Cuvioasă Paraschevi, Maica noastră.

Și cum ajungi la o evlavie reală față de un Sfânt anume? Prin multele minuni ale Sfântului în viața celor credincioși!

Pe 26 decembrie 1888, Sfintele ei Moaște nu au fost arse, deși racla a ars în întregime. Paraclisul în care se aflau a luat foc de la o lumânare nestinsă[26]…De aceea ne uităm mereu, când plecăm din Biserică, să nu fie ceva aprins, să nu fie vreo fereastră sau ușă deschisă. Pentru că, pe lângă incendii, Bisericile sunt și jefuite de odoare.

Sfânta Paraschevi a tămăduit și tămăduiește mulțime de oameni. Pe lângă cartea pe care am citat-o ultima oară, și care are 194 de pagini, mai există încă două pline cu minunile ei: a doua e de 184 de pagini[27], pe când a treia e de 396 de pagini[28]. Editura Doxologia le dăruie tuturor în această perioadă pentru download[29]. Le dăruie în format PDF. Pe când eu mă aștept să pună toate cărțile ei în format PDF, pentru ca să le putem cumpăra mult mai ușor.

Așa că evlavia reală nu se naște în sufletele oamenilor din basme, ci din fapte reale. Din atingerea dumnezeiască a Sfintei Paraschevi de ființa lor. Pentru că evlavia presupune înțelegerea reală a Sfinților și iubirea vie pentru ei. Și pentru că Sfinții sunt vii și prezenți în viața noastră, de aceea și evlavia noastră pentru ei e vie și înflăcărează pe mulți.

Nu, nu frica de boală nu ne lasă să o prăznuim anul acesta așa cum se cuvine pe Sfânta Paraschevi, ci interese care nu ne privesc! Biserica lui Dumnezeu e discriminată și marginalizată de autoritățile de Stat din România, adică de aceia care s-au bucurat din plin de tot ajutorul nostru în ultimii 30 de ani. Poate vom fi mai înțelepți pe viitor când vine vorba de „parteneriatele cu Statul”. Adică să punem condiții clare pe viitor, în relația noastră cu Statul Român, care să nu contravină credinței și modului nostru de-a fi. Dar pentru așa ceva e nevoie de oameni noi, cu atitudini evlavioase și cu bun simț față de semeni și față de valorile lor profunde.

Pentru că atunci când negi, când distrugi, când elimini, când scoți în afara normalității cea mai mare parte a populației unei țări e semn că n-ai de-a face cu ea. Și dacă nu o cunoști cu adevărat, atunci îți poți permite orice. Dar dacă o cunoști, atunci îi respecți cu admirație valorile, fără să o bruschezi în vreun fel, așa cum am început să facem cu tot felul de minorități postmoderne.

Iubiții mei, oriunde am fi o putem cinsti după cuviință pe Sfânta Paraschevi! Eu n-am ajuns niciodată să mă închin Sfintelor ei Moaște, dar nu m-am simțit niciodată departe de ea. Pentru că, prin rugăciune, facem departele aproape, și Sfinții lui Dumnezeu sunt cu noi și în noi prin harul lui Dumnezeu.

Avem pe Portalul Doxologia, în prim-plan, toate evenimentele praznicului ei de la Iași[30]. Să nu ne simțim departe de Sfânta lui Dumnezeu! Să nu ne simțim departe nici de Sfinții Lui, nici de Îngerii Lui și nici de semenii noștri! Pentru că, în rugăciune, noi îi putem îmbrățișa pe toți și putem fi cu toți înaintea lui Dumnezeu. Amin!


[1] Începută la 9. 52, în zi de vineri, pe 9 octombrie 2020. Cer înnorat, burează, 17 grade, vânt de 14 km/ h.

[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/889/sxsaintinfo.aspx.

[3] Viața Sfintei Cuvioase Parascheva, după versiunea în limba greacă a lui Matei smeritul, Mitropolitul Mirelor, cu trad., introd. și note de Laura Enache, Ed. Doxologia, Iași, 2012, p. 21.

[4] Idem, p. 23. [5] Idem, p. 25. [6] Idem, p. 27. [7] Idem, p. 28. [8] Idem, p. 28-29.

[9] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala_Sfânta_Sofia_din_Constantinopol.

[10] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Vlaherne.

[11] Viața Sfintei Cuvioase Parascheva, ed. cit., p. 30.

[12] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/889/sxsaintinfo.aspx.

[13] Viața Sfintei Cuvioase Parascheva, ed. cit., p. 31.

[14] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Επιβάτες_Θράκης.

[15] Viața Sfintei Cuvioase Parascheva, ed. cit., p. 32.

[16] Idem, p. 32-33. [17] Idem, p. 33. [18] Idem, p. 35-36. [19] Idem, p. 36.

[20] Viața Sfintei Cuvioase Parascheva după versiunea arabă a Patriarhului Macarie al Antiohiei (sec. XVII), cu studiu introd. și trad. din lb. arabă de Dr. Ioana Feodorov, Ed. Doxologia, Iași, 2010, p. 36, 38.

[21] Idem, p. 38. [22] Idem, p. 39. [23] Idem, p. 40. [24] Idem, p. 40-41. [25] Idem, p. 41.

[26] Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor, vol. 1, Ed. Doxologia, Iași, 2011, p. 11.

[27] Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor, vol. 2, Ed. Doxologia, Iași, 2014.

[28] Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor, vol. 3, Ed. Doxologia, Iași, 2017.

[29] A se vedea: https://edituradoxologia.ro/carti-gratuite.

[30] Adică aici: https://doxologia.ro/.

4 comentarii la „Predică la pomenirea Sfintei Cuvioase Paraschevi de la Iași [2020]”

    1. Multă sănătate, Domnule Jianu, și Dumnezeu să vă miluiască pe dumneavoastră și pe toți pentru care vă rugați! Numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *