Psalmul al 68-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată (v. 1-52)

O, Dumnezeule Sfinte, Tu mă scoate
din puhoi de ape și tumult de gloate
ce-mi îneacă sufletul, și din gloduri
cu pâcle adânci, fără poduri!

Căci sunt înconjurat de adâncuri,
de mă trage viforul la smârcuri.
Strigând mi-a venit amețeală,
mi-a amorțit limba-n osteneală.

Ochii mi s-au stricat de-așteptare,
dorind, Doamne, să văd slava Ta mare.
Iar vrăjmașii mei se-arată furtună,
fără număr, cu ceată nebună.

Perii capului meu covârșiră,
asupra mea când stau de se-nșiră.
Fără vina mea mă deteră platnic,
dar Tu, Doamne, știi că nu sunt pradnic.

Iar greșelile-mi știi că-s grămadă,
căci către Tine nu vin cu tăgadă.
Pentru-aceea mă rog, Doamne Sfinte,
ca și la mine să iei aminte,

să nu ducă Drepții rușine
și necinste-n ceva pentru mine!
Că eu pentru Tine duc ocară
și mustrarea ce-mi vine din țară,

cu răceala ce-mi iese pe față,
cât de mine le e fraților greață.
Cei ce-s cu mine născuți dintr-o maică
vor de dânșii străin să mă facă.

Că eu, Doamne, în sfânta Ta casă
primesc de la ei pizmă și mustrare deasă.
Și când postește sărmanul meu suflet
duc ocară pentru ce nu-mi este-n cuget.

Iar când mă-mbrac în sac și-n lăcrimare,
le sunt de batjocură pentru sărbătoare.
Cei ce beau la cârciumi, mă cântă
și pe la porți mă iau în râs spre ispită.

Însă eu către Tine cu rugă
mă-ntorc, Doamne, că sunt a Ta slugă,
și-mi încerc vremea să-mi aflu-ndemână,
de la Tine să iau milă plină.

Și să mă asculți, Doamne, cu adevărat,
să nu mă lași să fiu zdruncinat,
nici să lași să mă afunde tina,
ci să ridici de la mine vina!

Și să scap de cei cu limbă semeață
și de genuni adânci, line-n față.
Viforul apei să nu mă tragă,
să nu mă-nghită genunea cea largă,

nici smârcul buza să nu-și deschidă,
să mă soarbă și să mă înghită!
Ci să-mi asculți, Doamne,-n greutate,
că Ți-este mila cu bunătate!