Predică la Duminica a XXIII-a după Cincizecime [2020]

Iubiții mei[1],

afacerile se fac pe încredere și pe calitate. Dacă calitatea produselor și a serviciilor începe să scadă, scade și încrederea în tine, în comerciant. Sau dacă n-ai colaboratori serioși, degeaba produci tu încredere, dacă ei produc daune zilnice. Pentru că tu trebuie să oferi în mod real ceea ce publicitezi.

O piață online, de la care cumpăr adesea, și care are sloganul „libertate în fiecare zi”, e sabotată sistematic și de afiliați, dar și de curieri. Dacă n-ai dat șpagă la curier o dată, iar el te ține minte, produsele vin când își aduc ele aminte sau vin cum vor ele de zdruncinate. Sau, tu mergi pe încredere, vrei un produs de România, apelezi la piață, dar alegi un afiliat, un furnizor mic, care se dovedește imediat că nu își face treaba. Tu vrei să-l ajuți, că ești român și vrei ca România să prospere, iar el îți împachetează produsul peste 5 zile, deși, presupun, îl are în fața ochilor. Că dacă zici că produci, atunci trebuie să produci zilnic și nu din când în când.

Piața online despre care vă vorbesc e pentru mine de încredere, pentru că atunci când am cumpărat direct de la e**G, produsele au venit la timpul lor. Dar când am cumpărat de la oricine altcineva de pe piața lor, ele au venit când au vrut, ceea ce înseamnă că afiliații trag în jos, în jos de tot brandul. Și brandul nu se ține cu ce-a fost acum 5 ani sau 10 ani, ci cu ceea ce se face acum. Brandul trăiește din prezent, din dorința celor care îl cumpără.

Domnul îl vindecă pe demonizatul din ținutul Gadarinilor [τῶν Γαδαρηνῶν] [Lc. 8, 26, BYZ], îl face să fie „îmbrăcat și întreg la minte [ἱματισμένον καὶ σωφρονοῦντα]” [Lc. 8, 35, BYZ], dar strică afacerile locale. Afacerile cu porci. Afaceri care erau ilegale în pământul lui Israil.

Gadara [Γάδαρα] făcea parte pe atunci din Decapolisul [Δεκάπολις] roman[2], din cele 10 cetăți de frontieră ale Imperiului Roman[3]. Iar evreii care trăiau acolo creșteau porci în mod ilegal, pentru că ei erau interziși prin lege. De aceea, când demonii din om intră în turma de porci și ei se aruncă în mare și mor [Lc. 8, 32-33], atunci „L-au rugat [L-a rugat] pe El toată mulțimea cea învecinată gadarinilor să plece de la ei [ἀπελθεῖν ἀπ᾽ αὐτῶν]” [Lc. 8, 37, BYZ]. Pentru că nu le-a păsat că omul s-a mântuit de demoni [Lc. 8, 36, BYZ], ci s-au înfricoșat ca nu cumva să își piardă afacerile lor ilegale.

Mai devreme sau mai târziu tot ce este ilegal și păcătos va fi pedepsit de Dumnezeu. Toate faptele, gândurile, mișcările inimii și vorbele noastre vor fi judecate de Dumnezeu. Pentru că pe Dumnezeu îl interesează omul, viața lui, spre ce tinde el în mod fundamental. Când Dumnezeu îl judecă pe om, El nu Se uită la lucrurile colaterale, nu privește la suprafața vieții lui, ci în adâncul sufletului omului. Îl judecă după inima lui și după dorințele lui cele mai intime. De aceea, judecata Lui e dreaptă și cu totul adevărată, pentru că e în urma unei priviri absolute asupra vieții omului.

Dumnezeu te privește și știe totul despre tine! Știe toată viața ta, tot ceea ce vei face tu în viața aceasta și unde vei merge pentru veșnicie. Și, cu toate acestea, El ne ajută pe fiecare dintre noi să ne mântuim. Ne ajută pe toți fără discriminare! Pentru că mântuirea e o continuă colaborare cu Dumnezeu. E o continuă nevoință împreună cu El. Pentru că suntem ajutați și luminați de El tot timpul.

Mergi la un concert rock sau la un protest plin de nervi. Și acolo îți manifești furia, răutatea, resentimentele tale. Țipi, dai din mâini, arunci, lovești, ești lovit, escaladează lucrurile, ajungi în duba forțelor de ordine…Pentru că atunci când te înrâurează demonii, când te influențează ei în mod evident, îți vine să țipi, să distrugi, să lovești, să omori. Ți se pare că ai „multă tărie”, „multă tinerețe” în tine și vrei să o dovedești.

Și când vrei să dovedești forța ta, atunci îți arăți slăbiciunea ta extremă. Pentru că nu poți să-ți stăpânești nervii, furia! Ești robul enervării. Dar când ești în pacea lui Dumnezeu, atunci nu vrei să îți arăți forța, ci atunci stai „lângă picioarele lui Iisus [παρὰ τοὺς πόδας Ἰησοῦ]” [Lc. 8, 35, BYZ] și asculți vocea Lui.

Când vrei să îți arăți forța, când vrei să-i bați și să-i omori pe alții, ești un cal nărăvaș condus de către demoni. Ești robul lor, al celor care își bat joc de tine. Pentru că tăria reală a ta e atunci când asculți glasul Lui, când asculți glasul Domnului, și îl împlinești cu multă sudoare în viața ta. Ești tare, când nu te lași biruit de demoni. Și ești slab, de fiecare dată când păcătuiești. Pentru că păcatul e slăbiciunea care ne slăbește continuu, care ne face epave.

Afacerile reale sunt cele care țin cont de Dumnezeu și de legi și de sinceritatea produselor. Produsele sincere sunt produsele bune la un preț real. Când înmulțești cu doi sau cu zece prețul real, ai profit, dar nu ai viitor. Pentru că viitorul unei afaceri ține de calitatea și de sinceritatea prețului produselor.

Mă poți minți azi, dar nu și mâine! Și chiar dacă, de nevoie, voi cumpăra și mâine de la tine, când va veni altcineva, care îmi garantează mai multă sinceritate în relația cu mine, cumpărătorul, eu te voi uita și voi cumpăra de la acela. Și atunci nu contează profitul tău de azi, profitul tău mare de azi, dacă mâine vei da faliment.

Iar falimentul este expresia nesimțirii în relația cu clienții. Știai că ai prețuri mari, vedeai că nu cumpără nimeni, dar ne-ai privit cu dispreț. De aceea, acum, când ești ieșit de pe piață, nu suntem de vină noi, cei disprețuiți, ci doar tu, cel care ne-ai privit de sus.

În societate ieși și îți pui o mască, pentru că nu știi să suporți realitatea. Dar în adâncul tău tu știi cine ești! Tu știi fără niciun dubiu. Toți știm cine suntem, chiar dacă mimăm că suntem alții. Iar mimarea noastră e un produs cosmetic care nu ține la ploaie, la ploaia lacrimilor. Când e să plângi, când e să te doară, când ți-e frică, când n-ai, când simți moartea că îți dă târcoale, atunci rimelul fariseismului îți cade de pe gene, pentru că plângi. În locul multului râs, începi să plângi! Și plânsul dureros e, adesea, fără public, uitat de toți, părăsit de toți.

De aceea, iubiții mei, nu fugiți după zgomot, ci după liniște! Alergați spre pacea lui Dumnezeu! Veniți să ne împăcăm cu El, cu Cel pe care Îl îndurerăm zilnic! Veniți să facem pace în noi și între noi! Pentru că demonii ne separă pe unii de alții, ne țin la distanță, dar Dumnezeu ne adună și ne face să locuim la un loc.

Renunțați la ceea ce vă face rău! Renunțați la obiceiuri și la afaceri rele! Pentru că nu vă vor odihni păcatele și nici viața nepăsătoare, ci numai binele făcut zilnic, binele lui Dumnezeu, binele virtuților Lui.

Binele se înveșnicește în noi, dar și răul Iadului se înveșnicește în noi. Și dacă vrem să fim oamenii lui Dumnezeu, atunci trebuie să înveșnicim în noi relația Lui cu noi, relația Lui de iubire veșnică cu noi. Amin!


[1] Începută la 9. 13, în zi de miercuri, 21 octombrie 2020. Soare, 6 grade, vânt de 2 km/ h.

[2] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Gadara.

[3] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Decapolis.

2 comentarii la „Predică la Duminica a XXIII-a după Cincizecime [2020]”

  1. Binecuvântați, Părinte Dorin! Demonii știau că oamenii aceia vor fi nemulțumiți de pierderea porcilor, pentru că tocmai ei îi învățau să țină mai mult la porci decât la oameni, de aceea demonii intră în porci și îi aruncă în mare. După care îi învață pe oameni să Îl alunge pe Domnul. Ca și acum: demonii aduc boli și nenorociri după care îi învață pe oameni să fie necredincioși, să Îl alunge pe Dumnezeu din viața lor, dând vina pe El. Să ne trăiți întru mulți ani, Părinte sfințite!

    1. De acord, Domnule Justin! Dumnezeu să vă bucure și să vă întărească întru voia Lui! Vă mulțumesc frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *