Ieremias, cap. 27, 1-15, cf. LXX

1. Cuvântul Domnului pe care [El] l-a grăit împotriva Babilonului:

2. „Vestiți în[tre] neamuri și, cei care auziți, faceți [acestea] și să nu le ascundeți [pe ele]! Ziceți: «A fost luat Babilonul, a fost rușinat Vilos [Βῆλος], [a fost rușinat] cel neînfricat. Cea blândă a fost dată, [a fost dată] Marodah [Μαρωδαχ]».

3. Că[ci] s-a suit peste el[1] neamul [cel] de la miazănoapte. [Și] acesta va sta pe pământul acesta spre stingere și nu va [mai] fi cel care locuiește în[tru] el de la om și până la dobitoc.

4. În zilele acelea și în vremea aceea vor ieși fiii lui Israil, ei și fiii lui Iudas, din acela[2], mergând pe jos [βαδίζοντες] și plângând vor merge către Domnul Dumnezeul lor [καὶ κλαίοντες πορεύσονται τὸν Κύριον Θεὸν αὐτῶν], căutându-L [ζητοῦντες][pe El].

5. Până la Sion vor cere cale aici, căci fața lor [și-]o vor da[3]. Și vor veni și vor fugi către Domnul Dumnezeu[l lor], căci făgăduința cea veșnică nu va fi trecută cu vederea [διαθήκη γὰρ αἰώνιος οὐκ ἐπιλησθήσεται].

6. Oile care au fost pierdute a[u] fost poporul Meu. Păstorii lor le-au alungat pe ele în munți, le-au rătăcit pe cele de la munte, [căci] pe deal plecau și nu aveau grijă de culcușul lor.

7. Toți cei care le află [le aflau] pe ele, le mâncau pe ele. Vrăjmașii lor au zis: «Nu avem să le dezlegăm pe ele, pentru care am păcătuit Domnului, pășunii dreptății, adunându-ne împreună [cu] părinții lor».

8. Înstrăinați-vă [ἀπαλλοτριώθητε] din mijlocul Babilonului și din pământul haldeilor și ieșiți! Și fiți ca balaurii către fața oilor [καὶ γένεσθε ὥσπερ δράκοντες κατὰ πρόσωπον προβάτων]!

9. Căci, iată, Eu ridic împotriva Babilonului adunarea neamurilor din pământul de miazănoapte [συναγωγὰς ἐθνῶν ἐκ γῆς βορρᾶ]! Și [ei] vor sta pregătiți, [împreună cu] el[4], acolo. [Și] îl va [vor] lua [pe el] precum sulița luptătorului celui înțelept [care] nu se va întoarce deșartă.

10. Și va fi Haldea [ἡ Χαλδαία] spre jefuire, [iar] toți cei care o jefuiesc [o vor jefui] pe ea vor fi mulțumiți.

11. Că[ci] vă veseleați și vă lăudați jefuind moștenirea Mea, pentru că săreați ca vacile prin iarbă [διότι ἐσκιρτᾶτε ὡς βοΐδια ἐν βοτάνῃ] și împungeați ca taurii [καὶ ἐκερατίζετε ὡς ταῦροι].

12. A fost rușinată foarte maica voastră, maica [voastră] în cele bune, [făcându-se] cea din urmă a neamurilor, cea pustiită.

13. De la urgia Domnului nu va fi locuit și totul va fi spre stingere. Iar tot cel care va merge prin Babilon se va întrista și vor șuiera în toată rana lui [καὶ συριοῦσιν ἐπὶ πᾶσαν τὴν πληγὴν αὐτῆς].

14. Stați pregătiți împotriva Babilonului, împrejurul [său], toți întinzând arcul! Săgetați împotriva lui! [Căci] nu aveți să șovăiți [cu] săgețile voastre.

15. Aplaudați împotriva lui [κατακροτήσατε ἐπ᾽ αὐτήν]! Au fost slăbite mâinile sale, au căzut întăriturile sale și a fost dărâmat zidul său, că[ci] răzbunarea este de la Dumnezeu [ἐκδίκησις παρὰ Θεοῦ ἐστιν]. Răzbunați-vă împotriva lui! Precum a făcut [καθὼς ἐποίησεν], faceți-i lui [ποιήσατε αὐτῇ]!


[1] Peste Babilon.

[2] Din Babilon.

[3] Își vor da fața, adică viața lor, Domnului.

[4] Cu Babilonul.