Psalmul al 68-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată (v. 53-128)

Și cu ale Tale îndurări și povețe
să cauți spre mine cu blândețe!
Să nu-Ți ascunzi a Ta sfântă față
de la mine, Doamne, cu greață,

că-Ți sunt slugă, și-n a mea sărăcie
să m-auzi degrab’ când mă rog Ție!
Sărmanului meu suflet să-i iei aminte
și să-l izbăvești, Doamne Sfinte!

Pentru vrăjmașii mei, Tu mă scoate,
că Tu-mi cunoști mustrările toate!
Batjocorirea mea o știi și ocară
ce am de la vrăjmașii mei în țară.

Sufletului mustrare-i sosește
și amărăciunea-i prisosește.
Așteptam cineva să Mă plângă
în tânguire fiind și în muncă,

să Mă mângâie, și n-avea nimeni
să se găsească din omenire.
Și Mă hrăniră în foame cu fiere
cei pe care i-am hrănit cu miere,

și-n setea Mea cu oțet M-adăpară.
Să le fie masa de ocară,
să se pună înaintea lor cursă și răutate,
celor ce-Mi dădură oțet pentru miere și lapte!

Să-și ia plata și să se smintească
și întunericul să îi orbească!
Să nu vadă când vor cădea-n supărare,
să-i cocoșeze răutatea-n spinare

și să-i verse Domnul cu mânie,
să-i ajungă valul de urgie,
să le fie curtea pustie
și casele fără ei să le fie,

nimeni în ele să nu șadă,
să suspine cine-a intra să vadă!
Căci pe Cel pe care L-ai dat spre certare
alergară să-L bată mai tare.

Și peste răni Mă usturară,
peste măsură, mai mult Mă mustrară.
Dă-le lor și adaos de vină,
pentru greșeală, osândă deplină!

Și să nu-Ți încapă în dreptate,
ci să le ștergi numele din carte!
Cu Drepții să nu-i scrii în viață
și să li se pună vina-n față!

Iar eu, într-a mea lâncezire,
Te am, Doamne, spre-nsănătoșire!
Și-Ți voi lăuda cinstitul nume,
Doamne Sfinte, cu cântec pe lume,

și cu laudă Te voi mări-Te,
ca să Îți placă, Doamne Sfinte,
mai mult decât vițelul tânăr, când răsare,
de-i cresc coarne și copită tare!

Să mă vadă săracii, să salte
cu cei fericiți, cu cântece-nalte!
Căutați pe Dumnezeu cu bucurie,
să vă trăiască sufletele-n vecie!

Căci pe săraci Dumnezeu i-ascultă
și-i liberează din grija cea multă.
Și pe cei robiți ai Săi nu-i defaimă,
ci le trimite vești bune în spaimă.

Lăudați-L, ceruri și pământuri,
cu dealuri, șesuri și câmpuri,
și mările vesele să salte,
cu unde s-arunce valuri-nalte!

Câte în ele se mișcă și-au viață,
să se bucure cu dulceață!
Că Dumnezeu a dat mântuire
Sionului, să n-aibă sfiire.

Și cetățile toate s-or face
în evreime și vor sta cu pace,
să locuiască și să petreacă
și testament pentru ea să-și facă.

Slugile Tale ce-s cu credință,
să-și întemeieze în ea sămânță,
căci iubiră preasfântul Tău nume
mai mult decât tot binele din lume.