Psalmul al 68-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată (v. 53-128)

Și cu ale Tale îndurări și povețe
să cauți spre mine cu blândețe!
Să nu-Ți ascunzi a Ta sfântă față
de la mine, Doamne, cu greață,

că-Ți sunt slugă, și-n a mea sărăcie
să m-auzi degrab’ când mă rog Ție!
Sărmanului meu suflet să-i iei aminte
și să-l izbăvești, Doamne Sfinte!

Pentru vrăjmașii mei, Tu mă scoate,
că Tu-mi cunoști mustrările toate!
Batjocorirea mea o știi și ocară
ce am de la vrăjmașii mei în țară.

Sufletului mustrare-i sosește
și amărăciunea-i prisosește.
Așteptam cineva să Mă plângă
în tânguire fiind și în muncă,

să Mă mângâie, și n-avea nimeni
să se găsească din omenire.
Și Mă hrăniră în foame cu fiere
cei pe care i-am hrănit cu miere,

și-n setea Mea cu oțet M-adăpară.
Să le fie masa de ocară,
să se pună înaintea lor cursă și răutate,
celor ce-Mi dădură oțet pentru miere și lapte!

Să-și ia plata și să se smintească
și întunericul să îi orbească!
Să nu vadă când vor cădea-n supărare,
să-i cocoșeze răutatea-n spinare

și să-i verse Domnul cu mânie,
să-i ajungă valul de urgie,
să le fie curtea pustie
și casele fără ei să le fie,

nimeni în ele să nu șadă,
să suspine cine-a intra să vadă!
Căci pe Cel pe care L-ai dat spre certare
alergară să-L bată mai tare.

Și peste răni Mă usturară,
peste măsură, mai mult Mă mustrară.
Dă-le lor și adaos de vină,
pentru greșeală, osândă deplină!

Și să nu-Ți încapă în dreptate,
ci să le ștergi numele din carte!
Cu Drepții să nu-i scrii în viață
și să li se pună vina-n față!

Iar eu, într-a mea lâncezire,
Te am, Doamne, spre-nsănătoșire!
Și-Ți voi lăuda cinstitul nume,
Doamne Sfinte, cu cântec pe lume,

și cu laudă Te voi mări-Te,
ca să Îți placă, Doamne Sfinte,
mai mult decât vițelul tânăr, când răsare,
de-i cresc coarne și copită tare!

Să mă vadă săracii, să salte
cu cei fericiți, cu cântece-nalte!
Căutați pe Dumnezeu cu bucurie,
să vă trăiască sufletele-n vecie!

Căci pe săraci Dumnezeu i-ascultă
și-i liberează din grija cea multă.
Și pe cei robiți ai Săi nu-i defaimă,
ci le trimite vești bune în spaimă.

Lăudați-L, ceruri și pământuri,
cu dealuri, șesuri și câmpuri,
și mările vesele să salte,
cu unde s-arunce valuri-nalte!

Câte în ele se mișcă și-au viață,
să se bucure cu dulceață!
Că Dumnezeu a dat mântuire
Sionului, să n-aibă sfiire.

Și cetățile toate s-or face
în evreime și vor sta cu pace,
să locuiască și să petreacă
și testament pentru ea să-și facă.

Slugile Tale ce-s cu credință,
să-și întemeieze în ea sămânță,
căci iubiră preasfântul Tău nume
mai mult decât tot binele din lume.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *