Istoria literaturii române (vol. 4)

Pagina sursă a cărții.

Cartea în format PDF.

Cuprins

Țiganiada: introducere (4-37) / Asemănări între Budai-Deleanu și Heliade (38-63)/ Țiganiada: tradiție și inovație (64-126)/ Fragii ca sugestie erotică la Budai-Deleanu și Ion Barbu (127-132)/ Există în Țiganiada germenii romanului românesc? (133-137)/ Așteptând romantismul. Între Divanul și Memento mori: Reporta din vis (138-204).

Psalmul al 74-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Mărturisi-ne-vom, Doamne Sfinte,
înaintea Ta cu rugăminte
și vom chema preasfântul Tău nume,
de-l vom vesti pretutindeni în lume.

Când voi lua de la Tine vreme,
a judeca drept nu m-oi teme.
Că pământul s-a șters de se roade
și de pe el se topesc noroade.

Căci Eu l-am întărit de toarte,
de-am așezat popoarele toate.
Pe păcătoși i-am oprit să toarne
și pe cei greșiți să scoată coarne:

„Nu vă ridicați coarne de bouri,
nici gura n-o ridicați în nouri,
ca să grăiți spre Domnul strâmbătate,
cu vicleșug, cu nedreptate!”

Căci nu veți ști: oare dinspre soare
vine Domnu-n zi de strâmtorare?
Sau va veni de la scăpătate,
când va lua seama la păcate?

Au doară va veni dinspre munte,
când s-a ivi ca un fulger iute?
Căci Dumnezeu judecă-n tărie
și nu-i spre nimeni cu fățărnicie.

Pe unii-i pogoară și-i smerește,
pe alții îi ridică și-i crește.
Că paharul este la-ndemână,
în tot ceasul la Domnul în mână,

cu vin curat și plin de aromate[1],
din care dă plată celor aleși cu dreptate.
Și din el în altul va vărsa,
să bea cei fărădelege drojdia.

Iar eu în veci mă voi bucura
și mă voi veseli asemenea,
când Îți voi cânta, Dumnezeu[le] Sfinte,
cu Iacov slujindu-Ți dinainte,

când sulița strâmbilor cea lungă
o voi frânge, ca să nu împungă.
Și Dreptul își va ridica steagul,
bătând pe cei nedrepți cu toiagul.


[1] În text: diresuri = condimente.