Psalmul al 77-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 155-230]
Și Și-a pornit oamenii ca turma,
spre pustie, de le-au luat urma.
Și le-a fost povață cu nădejde,
de n-au purtat frică de primejdie.
Iar vrăjmașii s-au înecat în mare,
cei ce-au mers după ei cu război tare.
Și i-a adus în muntele cel sfânt,
cel ce-a fost de dreapta Lui agonisit.
Și le-a gonit păgânii din față,
ca să petreacă în țară cu viață.
Și le-a împărțit Domnul cu dreptate,
de-a așezat semințiile toate,
dându-le orașe și sate,
cu hotare largi și desfătate.
Și nu se lăsară de ispită,
de-a încerca firea Lui cea sfântă.
Judecata Domnului lăsară
și de jurământ se lepădară,
ca și părinții lor rătăciră
și ca arcul cel strâmb se suciră,
mâniind pe Domnul cu movile,
cu idoli ciopliți cu dălți și cu pile.
Și văzându-i Domnul ce lucrează,
i-a lepădat de la ochii Săi, din rază,
pe Israil cu toată sămânța,
pentru că și-au defăimat credința.
Și Și-a părăsit Domnul cortul
din Silom, l-a lepădat cu totul,
sălașul Său, ce lumina spre dovadă,
l-a strâns Domnul, ca să-l piardă.
Și a dat tăria lor în pradă,
căci limbile lor le-au fost nadă.
Și i-a dat vrăjmașilor în mână,
de-au căzut în sabie străină.
Și a stat de Domnul părăsită
moștenirea Lui, că-I fu urâtă.
Tinerii lor au pierit de-a focului arsură,
iar fecioarele lor nejelite fură.
Preoții de sabie pieiră,
iar văduvele lor nu-i jeliră.
Uitat a fost între ei și prohodul,
văzându-se în jale tot norodul.
Dar Domnului I se făcu milă,
văzând că vrăjmașii lor îi striviră.
Și ca din somn sări Domnul, rumen și-aburit,
Cel puternic, ca și cum ar fi fost de vin amețit,
și a lovit pe vrăjmașii Săi în spate,
veșnică ocară le-a dat, după dreptate.
Și a căutat între sălașe,
să le vadă cât sunt de frumoase,
să-Și aleagă-n ele locuință,
dacă-I slujesc cu credință.
Și la Iosif nu vru să-Și aleagă,
și nici la Efrem odihnă largă.
Ci Și-a ales mai cu drag la Iuda,
ca Dumnezeu să-Și aleagă ruda.
Și Și-a ales muntele Sionul,
să petreacă-n lume cu noi Domnul.
Și Și-a zidit în el sfânta casă,
de sclipește cu lumină deasă,
ca un corn de inorog dând rază,
de se-mbată toți când luminează.
Căci stă bine și cu cuviință,
întemeiată-n veci cu credință.
Și-a ales pe David a Sa slugă,
după turmă să nu stea, să mulgă,
nici să umble după oi fătătoare,
în zi de lucru sau de sărbătoare.
Și l-a pus pe Iacov ca să pască
și peste Israil să domnească.
Și i-a păscut cu inimă curată
și cu-nțelepciune strecurată,
purtându-i ca pe oi la pășune,
cu-nvățături și obiceiuri bune.