Predica la 14 ani de creație online [6 decembrie 2020]  

Iubiții mei[1],

Catedrala Teologie pentru azi, la 14 ani de creație online, a mai urcat spre cer cu încă 10 cărți, care însumează 4.121 de pagini. Și aceasta e o mare împlinire pentru mine și soția mea, pentru că am simțit din plin întărirea noastră de către Dumnezeu. Căci toate acestea le facem cu Dumnezeu, cu Cel care ne întărește pe noi spre a face mereu voia Lui.

Am terminat 2019 cu Teologia Dogmatică Ortodoxă (vol. 2), publicată pe 23 decembrie, iar anul acesta am mai publicat încă 9 cărți:

Istoria literaturii române (vol. I),

Istoria literaturii române (vol. 2),  

Rămâne să ne vedem,

Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu († 4 mai). Acatistul și Predici întru pomenirea sa,

Vorbiri de Facebook (vol. 6),  

Istoria literaturii române (vol. 3),  

Cartea Sfântului Profet Isaias (ediția științifică),  

Istoria literaturii române (vol. 4) și

Praedicationes (vol. 16).

Alături de cele 10 cărți, am ajuns la 15. 517 articole publicate și 14. 990 de comentarii infrapaginale, având publicate până acum 192 de cărți marca Teologie pentru azi. Ceea ce înseamnă că am muncit în mod neîntrerupt, am dăruit cu toată inima noastră și am dialogat în mod real cu cititorii noștri.

Pentru că orice fărâmă de text și, cu atât mai mult, o carte, e un dialog viu cu oamenii. Cei care citesc cartea, de fapt te citesc. Îți citesc sufletul, îți citesc crezurile, îți citesc ostenelile, îți citesc iubirea ta pentru Dumnezeu și pentru oameni.

Iar cărțile noastre sunt teritorii vaste și sincere, teritorii de conștiință care vorbesc despre noi doi, despre cei care vă suntem gazde și prieteni de 14 ani de zile pe această platformă teologică. Așa că, dacă ne veți privi prin cărțile noastre, atunci ne veți cunoaște cu adevărat. Și dacă ne cunoașteți, înseamnă că ne-ați citit cu iubire și cu atenție, umplându-vă de atenția și de liniștea și de iubirea noastră pentru Dumnezeu și oameni, pentru adevăr și profunzime.

Pentru că noi suntem oamenii sintezelor abisale, ai dialogului real și ai prieteniei neîntrerupte. Nu ne plac schilodirile adevărului, nu ne place minciuna patentată, nu ne place prietenia care ține doi ani, trei luni și 15 zile, ci, dimpotrivă, ne place adevărul deplin, ne place dialogul care ne odihnește, ne place prietenia care ne îndumnezeiește.

Tocmai de aceea, nici cărțile la noi nu sunt pentru a lua ochii oamenilor, pentru a primi funcții și premii, pentru a câștiga bani și notorietate vană, ci pentru a ne curăți, a ne lumina și a ne sfinți viața noastră. Cărțile sunt pentru noi soteriologice. Sunt munca noastră de zi cu zi, sunt osteneala noastră, sunt rucodelia noastră. Și, prin ele, noi înșine devenim catedrale raționale ale lui Dumnezeu, pentru că mântuirea e împreună-lucrare continuă cu Dumnezeu.

Iar Catedrala se înalță continuu spre Dumnezeu, e ascendentă, e verticală, pentru că e o mergere continuă cu El spre El. Niciun centimetru din ea nu se face fără El, dar ea tinde mereu spre El. Pentru că opera noastră e înrădăcinată în slava și în adevărul Lui, iar ea urcă mereu spre El, spre Dumnezeul mântuirii noastre. Și nu poate urca, dacă nu rămâne pentru veșnicie înrădăcinată soteriologic. Pentru că urcușul duhovnicesc presupune o rămânere continuă în slava și în adevărul lui Dumnezeu.

De aceea, Biserica lui Dumnezeu e minunea minunilor în întreaga istorie a umanității. Din orice parte aș contempla Biserica, ea este o frumusețe inegalabilă. Pentru că întreaga ei rânduială divino-umană, tot adevărul, toată slava și toată frumusețea ei se văd în Sfinții lui Dumnezeu, în Sfinții Bisericii Lui. Și ea, Biserica, e frumusețea desăvârșită a întregii istorii, pentru că orice Sfânt al lui Dumnezeu este un purtător de Dumnezeu. Căci este un curățit, un luminat, un sfințit de Dumnezeu, unul umplut de slava Lui din destul.

Iar Sfinții Lui ar trebui să ne învețe pe toți să nu schimbăm nimic în Biserica Lui și să nu plecăm niciodată din ea. Căci dacă ei s-au sfințit în Biserica Lui, tot în ea trebuie să ne sfințim și noi. Și dacă ei s-au sfințit în diverse secole și sunt atât de frumoși și de curați, atunci această Biserică a lui Dumnezeu are tot ceea ce îi trebuie pentru a ne face oameni cerești. Iar dacă aici sunt Sfinții, toți Sfinții Lui, unde altundeva să mergem?!

De aceea, noi doi, eu și soția mea, ne îndurerăm mult când vedem oameni școliți, oameni cu ample potențe, care aleg să trăiască în diverse confesiuni și religii, adică în afara Bisericii lui Dumnezeu. Căci ei trăiesc o orbire imensă, dar ea e pe măsura patimilor personale. Pentru că, dacă și-ar fi dorit în mod real să cunoască Biserica lui Dumnezeu, dacă ar fi vrut cu adevărat adevărul Lui, Dumnezeu li l-ar fi revelat. Dar pentru că se încred în ei, adică în patimile lor, nu pot să vadă ceea ce e clar pentru noi: nu pot să vadă Biserica și Sfinții ei, pentru că nu vor cu adevărat viața cu Dumnezeu.

Și nu pot să vadă Biserica și pe Sfinții Lui, pentru că nu Îl vor cu adevărat pe Dumnezeu. Nu vor exigențele Lui, nu vor rânduielile Lui, nu vor simplitatea Lui. Și când vrei „să schimbi” lumea fără ca tu însuți să te schimbi, atunci nu îți place Biserica. Pentru că Biserica îți cere ca tu însuți să te schimbi pentru ea, să te schimbi continuu pentru ea, pentru ca să fii un rob credincios al lui Dumnezeu.

Sfântul Arhiepiscop Nicolaos, cum v-am spus în predica anterioară, nu a căutat să devină Arhiepiscop, dar a căutat să devină creștin. Tocmai de aceea, pe el, pe cel care nu a dorit Preoția, l-a ales Dumnezeu să fie Arhiepiscop.

Nici eu nu am căutat Preoția, ci am căutat să Îl cunosc pe Dumnezeu și să Îi slujesc Lui. De aceea, când Dumnezeu a început să mă cheme spre Preoție, eu am tras de timp și atunci, până când am acceptat voia Lui în cele din urmă. Am fost hirotonit Preot pe 17 septembrie 2005 și am început platforma Teologie pentru azi pe 6 decembrie 2006, la un an de Preoție, fără ca să îmi fac planuri clare de viitor. Dar am dat iarăși curs chemării lui Dumnezeu, muncind zilnic, sprijinit continuu de Dumnezeu, pentru ca această Catedrală să aibă vizibilitatea de acum.

Și cu toată vizibilitatea ei, Catedrala își are toată frumusețea ei înăuntru. Trebuie să intri, să te așezi și să începi să o citești. E o Catedrală ce trebuie citită și înțeleasă în mod adânc, pentru ca să îți schimbe viața. Sau e contemplarea căii noastre cu Dumnezeu, pentru ca să te aprinzi și tu de dorul de a avea o cale reală și veșnică cu Dumnezeu. Pentru că acolo unde ne duce Dumnezeu, nici nu am fi sperat vreodată să mergem.

Așadar, iubiții mei, e ceas de sărbătoare pentru noi, dar și pentru dumneavoastră, cei care ne iubiți și apreciați! E o sărbătoare a muncii, e o sărbătoare a nevoinței care te împlinește. Și de aceea Îi suntem recunoscători și mulțumitori pururea lui Dumnezeu pentru toate acestea, pentru că împlinirea duhovnicească e darul Său pentru noi.

Cuvintele noastre să răsară și să rodească în dumneavoastră! Cuvintele Lui puse în inima noastră și vestite dumneavoastră să răsară și să rodească pururea în neamul românesc și oriunde sunt citite și traduse!

Vă mulțumesc pentru toată rugăciunea și pentru tot sprijinul acordat! Dumnezeul slavei, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu, să vă umple de toată pacea și de toată bucuria Lui, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.


[1] Începută la 12. 48, în zi de vineri, pe 4 decembrie 2020. Cer înnorat, două grade, vânt de 3 km/ h.

10 comentarii la „Predica la 14 ani de creație online [6 decembrie 2020]  ”

  1. La mulți ani nevoitorilor la această Catedrală duhovnicească de cărți sfinte și mult folositoare de suflet! Doamne ajută!

    1. Multă sănătate, Domnule Andrei, și praznice cu pace! Vă mulțumesc frumos pentru că ne sunteți aproape!

  2. La mulți ani, Teologie pentru azi! Meritați toate felicitările, Preacucernice Părinte Dorin, toată stima și respectul pentru ce realizați împreună cu doamna preoteasă și ne dăruiți tuturor cu atâta inimă generoasă! Ne bucurăm împreună cu Dvs pentru această aniversare și vă dorim cât mai multe! Doamne ajută!

  3. Binecuvântați Părinte Dorin! Suntem copleșiți de darurile sfinției voastre! Să vă țină Dumnezeu în pace și în bucuria de a vă nevoi pentru Sfânta Biserică încă mută vreme de acum înainte! Doamne ajută!

    1. Multă sănătate, Domnule Sofronie, și vă mulțumesc mult pentru că îmi sunteți aproape!

  4. Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Vă mulțumim că ne aduceți bucurie, har și nădejde. Dumnezeu să vă binecuvânteze, Părinte!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *