Ieremias, cap. 30, 1-24, cf. LXX

1. Acestea îi zice Domnul Idumeii: „Nu este încă înțelepciunea în Teman [Θαιμαν], [căci] a pierit sfatul de la cei înțelepți, pleca [a plecat] înțelepciunea lor,

2. a fost înșelat sfatul lor. Coborâți adânc întru locuința celor care locuiesc în Dedan [Δαιδαν], că[ci] pe cele grele le-a făcut! L-am adus pe el în vremea [în] care l-am cercetat pe el.

3. Că[ci] culegătorii de struguri ți-au venit ție [și] nu te vor părăsi ție [pe tine]. Pe rămășițe [καταλείμματα][1], ca hoții în noapte [ὡς κλέπται ἐν νυκτὶ], vor pune mâna lor [ἐπιθήσουσιν χεῖρα αὐτῶν].

4. Că[ci] Eu l-am tras [afară] pe Isav [ὅτι Ἐγὼ κατέσυρα τὸν Ἠσαῦ], am descoperit cele ascunse ale lor [ἀνεκάλυψα τὰ κρυπτὰ αὐτῶν], [ca] să nu [mai] poată să le ascundă. I-au nimicit prin mâna fratelui său și a aproapelui său. Și [el] nu [mai] este,

5. rămânând [doar] cel orfan al său ca să trăiască. Iar Eu voi trăi [καὶ Ἐγὼ ζήσομαι] și văduvele în Mine au nădăjduit [καὶ χῆραι ἐπ᾽ Ἐμὲ πεποίθασιν]”.

6. Căci acestea a zis Domnul cărora nu era [aveau] legea să bea potirul: „Au băut și tu ai rămas nepedepsit, [deși] nu ai să rămâi nepedepsit, că[ci], bând [și tu], vei bea [ca și ei].

7. Că[ci] pe Mine Însumi M-am jurat”, zice Domnul, „că[ci] întru [pământ] necălcat [de oameni] și spre ocară și spre blestem vei fi în mijlocul ei[2] și toate cetățile ei vor fi pustii întru veac”.

8. Auzire am auzit de la Domnul [ἀκοὴν ἤκουσα παρὰ Κυρίου] și Îngeri întru neamuri a trimis [καὶ Ἀγγέλους εἰς ἔθνη ἀπέστειλεν]. „Adunați-vă și veniți întru aceasta! Ridicați-vă spre război!

9. Pe cel mic l-am dat [pentru] tine în[tre] neamuri [μικρὸν ἔδωκά σε ἐν ἔθνεσιν], pe cel ușor de disprețuit în[tre] oameni [εὐκαταφρόνητον ἐν ἀνθρώποις][3].

10. Jucăria ta ți-a pus-o ție în mână [ἡ παιγνία σου ἐνεχείρησέν σοι]. Îndrăznelile inimii tale le-a nimicit [ἰταμία καρδίας σου κατέλυσεν]. Găurile pietrelor le-a luat [τρυμαλιὰς πετρῶν συνέλαβεν], tăria dealului celui înalt [ἰσχὺν βουνοῦ ὑψηλου], că[ci] s-a înălțat ca vulturul puiul său [ὅτι ὕψωσεν ὥσπερ ἀετὸς νοσσιὰν αὐτοῦ][4]. [Însă] acolo te voi dărâma pe tine.

11. Idumea [ἡ Ιδουμαία] va fi întru [pământ] necălcat [de oameni], [iar] tot cel care [va] merge pe lângă ea va șuiera,

12. [căci] fost nimicită ca Sodoma și Gomorra. Iar [despre] cei pribegi ai ei”, a zis Domnul Atotțiitorul, „nu are să șadă acolo om și nu are să locuiască acolo fiul omului.

13. Iată [ἰδοὺ], ca leul va sui din mijlocul Iordanisului spre locul Etam [ὥσπερ λέων ἀναβήσεται ἐκ μέσου τοῦ Ιορδάνου εἰς τόπον Αιθαμ][5]! Că[ci] repede îi voi alunga pe ei dintru aceasta. Iar cei tineri din ea stați gata! Că[ci] cine este ca Eu [ὅτι τίς ὥσπερ Ἐγώ] [ca Mine]? Și cine Mi se va împotrivi Mie? Și cine [este] el, păstorul, care va sta către fața Mea?

14. Pentru aceasta, auziți sfatul Domnului, pe care [El] S-a sfătuit asupra Idumeii și gândul Său pe care l-a socotit asupra celor care locuiesc Temanul: De nu or să măture pe cele foarte mici ale oilor, de nu are să o pustiască pe ea căderea lor!

15. Că[ci] de la glasul căderii lor a fost clătinat [s-a clătinat] pământul, iar strigarea ta în mare a fost auzită [καὶ κραυγή σου ἐν θαλάσσῃ ἠκούσθη].

16. Iată [ἰδοὺ], ca vulturul va vedea [ὥσπερ ἀετὸς ὄψεται] și își va întinde aripile [sale] asupra fortărețelor ei [καὶ ἐκτενεῖ τὰς πτέρυγας ἐπ᾽ ὀχυρώματα αὐτῆς]! Și va fi inima celor tari ai Idumeei în ziua aceea [καὶ ἔσται ἡ καρδία τῶν ἰσχυρῶν τῆς Ιδουμαίας ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ] ca inima femeii având durerile nașterii [ὡς καρδία γυναικὸς ὠδινούσης]”.

17. Lor, fiilor lui Ammon [Αμμων], așa le-a spus Domnul: „Nu [sunt] fii, nu sunt în Israil sau îl voi lua [pe cel care] nu este al lor? Pentru ce l-a luat Melhom pe Gad [Μελχομ τὸν Γαδ] și poporul lor în cetățile lor va locui?

18. Pentru aceasta, iată, vin zile”, zice Domnul, „și voi auzi în Ravvat zarva războaielor [καὶ ἀκουτιῶ ἐπὶ Ραββαθ θόρυβον πολέμων]! Și vor fi întru [pământ] necălcat [de oameni] și spre pieire și altarele ei în[tru] foc vor fi arse, iar Israilul își va lua stăpânirea sa.

19. Jelește-te, Esevonule [Εσεβων], că[ci] Gea a fost nimicită [ὅτι ὤλετο Γαι]! Strigați, fiice ale Ravvatului! Încingeți-vă [cu] pânze de sac și zbuciumați-vă și loviți-l pe Melhom! Că[ci] împreună în pribegie vor merge preoții săi și stăpânitorii săi.

20. De ce te vei bucura în câmpurile lui Enachim [Ενακιμ], fiică a îndrăznelii? Cea care a nădăjduit în comorile ei. Cea care zice: «Cine va veni împotriva mea?».

21. Iată, Eu aduc frica pe[este] tine”, a zis Domnul, „de la tot cel vecin al tău și veți fi risipiți fiecare întru fața sa și nu va fi cel care [te] adună [pe tine]!”.

22.

23. [Despre] curtea împărătesei Chidarului [Κηδαρ], pe care a lovit-o Nabuhodonosor [Ναβουχοδονοσορ], împăratul Babilonului, așa a zis Domnul: „Ridicați-vă și suiți în Chidar și sfârșiți pe fiii lui Chedem [Κεδεμ]!

24. Corturile lor și oile lor le vor lua, veșmintele lor și toate vasele lor și cămilele lor le vor lua lor înșiși. Și chemați asupra lor pieirea dimprejur!


[1] Pe strugurii rămași în vie după culesul viei.

[2] A Idumeii.

[3] Profeție hristologică. Pentru că Domnul Iisus Hristos e Cel care a fost disprețuit și minimalizat de către oameni.

[4] Profeție despre Înălțarea Domnului.

[5] Cu referire la Hristos Domnul.