Ieremias, cap. 32, cf. LXX

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13. Câte a profețit Ieremias asupra tuturor neamurilor.

14.

15. Așa a zis Domnul Dumnezeu: „Israil[ule], ia potirul acesta de vin neamestecat [τοῦ οἴνου τοῦ ἀκράτου] din mâna Mea și va [vor] bea toate neamurile [din el], către care Eu te trimit pe tine către ele!

16. Și vor bea și varsă [vor vărsa][1] și vor fi înnebuniți [și vor înnebuni] de la fața sabiei, pe care Eu o trimit în mijlocul lor”.

17. Și am luat potirul din mâna Domnului și am dat să bea [din el] neamurilor, către care m-a trimis Domnul asupra lor:

18. Ierusalimului și cetăților Iudasului și împărăției Iudasului și stăpânitorilor săi – [ca] să-i pună pe ei spre pustiire și spre [pământ] necălcat și spre șuierare –

19. și lui Farao, împăratul Egiptosului, și slujitorilor săi și [mai] marilor săi și la tot poporul său

20. și tuturor celor amestecați ai săi și tuturor împăraților celor străini: Ascalonului și Gazei și Accaronului și celei rămase a Azotosului

21. și Idumeii și Moabitisului și fiilor lui Ammon [Αμμων]

22. și tuturor împăraților Tirosului și împăraților Sidonului și împăraților celor [care sunt] de partea cealaltă a mării

23. și lui Dedan [Δαιδαν] și lui Teman [Θαιμαν] și lui Ros [Ρως] și tuturor celor care au fost tăiați de la fața Sa

24. și tuturor celor amestecați, celor care poposesc în pustiu,

25. și tuturor împăraților Elamului [Αιλαμ] și tuturor împăraților perșilor

26. și tuturor împăraților de la vântul de răsărit [ἀπὸ ἀπηλιώτου], celor de departe și celor de aproape, fiecăruia către aproapele său și tuturor împărățiilor cele de pe fața pământului.

27. „Și le vei grăi lor [acestea]: «Așa a zis Domnul, Atotțiitorul: <Beți, și aveți să vă îmbătați, și vărsați[2]! Și veți cădea și nu aveți să vă ridicați de la fața sabiei, pe care Eu o trimit în mijlocul vostru>».

28. Și va fi când nu or să voiască să primească potirul din mâna ta, astfel încât să bea [din el], și [atunci] le vei zice [lor]: «Așa a zis Domnul: <Bând, veți bea.

29. Că[ci] în cetatea în care a fost numit numele Meu în aceasta, Eu încep să chinui, iar voi nu aveți să vă curățiți [cu] curăție. Că[ci] Eu chem sabia asupra celor care șed pe pământ>».

30. Iar tu vei profeți asupra lor cuvintele acestea și le vei zice: «Domnul din [cerul] cel înalt va arăta [Κύριος ἀφ᾽ ὑψηλοῦ χρηματιεῖ], din [cerul] cel sfânt al Său Își va da glasul Său [ἀπὸ τοῦ Ἁγίου αὐτοῦ δώσει φωνὴν Αὐτοῦ], cuvât va arăta pe[ste] locul Său. Iar strigarea ca adunând o vor răspunde și [va fi] asupra celor care șed pe pământ.

31. Vine pieirea asupra unei părți de pământ, că[ci] judecata Domnului [este] în[tre] neamuri [κρίσις τῷ Κυρίῳ ἐν τοῖς ἔθνεσιν]. El Se judecă cu tot trupul [κρίνεται Αὐτὸς πρὸς πᾶσαν σάρκα], iar cei neevlavioși au fost dați întru sabie»”, zice Domnul.

32. Așa a zis Domnul: „Iată, vin cele rele de la [un] neam pe[este alt] neam și furtuna cea mare iese de la marginea pământului [λαῖλαψ μεγάλη ἐκπορεύεται ἀπ᾽ ἐσχάτου τῆς γῆς]!

33. Iar, în ziua Domnului, răniții de către Domnul vor fi dintr-o parte a pământului și până întru [cealaltă] parte a pământului. [Și] nu or să fie îngropați, [ci] vor fi spre balegi pe fața pământului [εἰς κόπρια ἐπὶ προσώπου τῆς γῆς ἔσονται].

34. Jeliți-vă, păstorilor, și strigați! Și tânguiți-vă, berbecii oilor [berbecilor ai oilor]! Că[ci] au fost împliniți [s-au împlinit] anii voștri spre înjunghiere și veți cădea ca berbecii cei aleși.

35. Și va pieri fuga de la păstori [καὶ ἀπολεῖται φυγὴ ἀπὸ τῶν ποιμένων] și mântuirea de la berbecii oilor [καὶ σωτηρία ἀπὸ τῶν κριῶν τῶν προβάτων].

36. Glasul strigării păstorilor și gălăgia oilor și a berbecilor [vor pieri], că[ci] Domnul a nimicit pășunile lor.

37. Și vor înceta cele rămase ale păcii de la fața urgiei mâniei Mele [καὶ παύσεται τὰ κατάλοιπα τῆς εἰρήνης ἀπὸ προσώπου ὀργῆς θυμοῦ Μου].

38. A părăsit ca leul locașul său, că[ci] a fost făcut [s-a făcut] pământul lor întru [pământ] necălcat de la fața sabiei celei mari [ἀπὸ προσώπου τῆς μαχαίρας τῆς μεγάλης]”.


[1] Vor vomita.

[2] Vomitați!