Sinaxa Sfinților din 1 ianuarie 2021

Pe 1 ianuarie 2021, în praznicul Tăierii împrejur a Domnului, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Vasilios cel Mare [Βασίλειος ὁ Μέγας], Arhiepiscopul Chesariei Cappadociei, Teologul, Liturgistul și Canonistul Bisericii, prietenul Sfântului Grigorios Teologul și organizatorul Monahismului († 1 ianuarie 379, la vârsta de 48 de ani),

Sfântul Grigorios [Γρηγόριος] cel Bătrân, Episcopul de Nazianzos [Ναζιανζός], în Cappadocia, tatăl Sfântului Grigorios Teologul († 374),

Sfântul Mucenic Teodotos [Θεόδοτος], cel martirizat cu sabia cu două tăișuri,

Sfântul Cuvios Teodosios [Θεοδόσιος], Starețul uneia din cele 4 Mănăstiri din Triglia [Τρίγλια], în Grecia, și care a adormit în pace,

Sfântul Mucenic Petros Peloponnisios [Πέτρος ὁ Πελοποννήσιος]/ Peloponezianul, cel care era din Tripoli [Τρίπολη], din peninsula Peloponez, din Grecia și care a fost martirizat în Asia Mică († 1776),

Sfântul Sfințit Mucenic Platon Kuhlbusch, Episcopul de Reval, acum Tallinn, în Estonia, primul Sfânt de neam estonian, împreună cu cei martirizați dimpreună cu el: Sfinții Mucenici Mihail și Nicolae Protoiereii, martirizați de bolșevici prin împușcare și care au fost canonizați în anul 2000 († 1 ianuarie 1919),

Sfântul Mucenic Vasilios, cel care a fost martirizat în Chesaria Cappadociei prin sfâșierea lui către lei în arenă († 362),

Sfânta Cuvioasă Emmelia [Εμμελεία], mama Sfântului Vasilios cel Mare, cea care a avut 5 fii și 5 fiice, iar 5 dintre copiii ei sunt Sfinți, dintre care 3 sunt băieți (Vasilios cel Mare, Grigorios al Nissisului și Petros al Sevastiei) și două sunt fete (Macrina cea Tânără și Teosevia) († 30 mai 375),

Sfântul Mucenic Concordius Preotul, cel martirizat cu sabia în închisoare, la Spoleto, în Italia († c. 175),

Sfinții 3 Mucenici Soldați, cei martirizați la Roma, pe Via Appia, în timpul Împăratului Diocletianus († c. 304),

Sfântul Cuvios Telemachus, cel care a venit la Roma din Răsărit și care a protestat împotriva luptelor cu gladiatori de la începutul anului și a închinărilor la idoli, fiind martirizat prin omorârea lui cu pietre († 1 ianuarie 404),

Sfântul Basilius, Episcopul de Aix en Provence, din Franța († c. 475),

Sfântul Cuvios Eugendus, al 4-lea Stareț al Mănăstirii de la Condat, din munții Jura, din Franța, cel care a trăit în Mănăstire de la 7 ani, n-a râs niciodată și a refuzat să fie hirotonit Preot, cel care și-a cunoscut adormirea mai dinainte cu 5 zile († 1 ianuarie 510, la vârsta de 61 de ani),

Sfânta Cuvioasă Fanchea, Stareța Mănăstirii din Killanne, din Irlanda, sora Sfântului Cuvios Enda din Mănăstirea Aran, cel care a fost mai înainte Rege și care a fost convertit de către sora lui la dreapta credință († c. 520),

Sfântul Fabius Claudius Gordianus Fulgentius Mărturisitorul, Episcopul de Ruspe, în Tunisia de azi, în Africa de Nord, Teologul, cel care știa greacă și latină și a fost convertit de o predică a Sfântului Augustinos de Hippo, cel care în anul 500 s-a închinat la Roma la mormintele Sfinților Apostoli și a luptat împotriva arianismului și a pelagianismului, însă Sfintele sale Moaște fiind la Bourges, în Franța, din anul 714, au fost distruse în timpul Revoluției Franceze († 1 ianuarie 533),

Sfântul Justinus, Episcopul de Chieti, în Italia († c. 540),

Sfântul Felix Făcătorul de minuni, Episcopul de Bourges, în Franța, cel hirotonit de către Sfântul Germanus, Episcopul Parisului († c. 580),

Sfânta Cuvioasă Connat, Stareța Mănăstirii Kildare din Irlanda († c. 590),

Sfântul Maelrhys, cel din insula Bardsey din Țara Galilor (sec. al 6-lea),

Sfântul Cuvios Clarus, Starețul Mănăstirii Sfântul Marcellus din Vienne, din Franța († c. 660),

Sfântul Cuvios Cúan, Starețul irlandez care a întemeiat mai multe Biserici și Mănăstiri în Irlanda și care a trăit aproape 100 de ani († 752),

Sfântul Cuvios Petros Făcătorul de minuni, Starețul Mănăstirii din Atroa [Αθρόα], astăzi Yenișehir, în Turcia, cel care s-a împotrivit iconoclasmului de două ori și care a adormit în timp ce se ruga la Vecernie, cunoscându-și de mai înainte adormirea sa, cel pomenit și pe 3 ianuarie († 1 ianuarie 837),

Sfântul Cuvios William, Starețul Mănăstirii Sfântul Benignus din Dijon, în Franța, cel care era italian de neam și fiul unui conte, arhitect, compozitor și care a întemeiat 40 de Mănăstiri în Burgundia, Lorena, Normandia și nordul Italiei, care s-a făcut Monah la Cluny și care a adormit în pace la Fécamp, în Franța († 1 ianuarie 1031),

Sfântul Afanasii Volhovskii [Афанасий Волховский] Făcătorul de minuni, Episcopul de Moghilevskii și Poloțkii  [Могилёвский и Полоцкий], cel care a fost căsătorit și care s-a făcut Monah după moartea soției sale și care a fost canonizat pe 30 noiembrie 2017 († 1 ianuarie 1801),

Sfântul Cuvios Mucenic Ieremia Leonov [Иеремия Леонов], din Rusia, și care a fost canonizat pe 13-16 august 2000 († 1918),

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandr Trapițin [Александр Трапицын], Arhiepiscopul de Pigacevskii [Пугачёвский], în Rusia, cel care și-a luat Doctoratul în Teologie cu teza „Hotărârea împotriva simoniei în Biserica Greco-Răsăriteană și Rusă” (1888), a avut soție și copii, apoi s-a făcut Monah după moartea soției sale, în 1919 a fost condamnat la 6 luni de muncă forțată, cel care era simplu și modest și dădea milostenie Preoților neputincioși († 1 ianuarie 1938, la vârsta de 75 de ani), cel care a fost martirizat împreună cu Preoți din subordinea sa, adică cu Sfinții Mucenici și Preoți Ioann Smirnov [Иоанн Смирнов], Alexandr Ivanov [Александр Иванов], Alexandr Organov [Александр Органов], Ioann Suldin [Иоанн Сульдин], Trofim Miachin [Трофим Миачин], Viaceslav Infantov [Вячеслав Инфантов], Vasilii Vitevskii [Василий Витевский] și Iacov Alferov [Яков Алферов], fiind canonizați în anul 2000 († 1 ianuarie 1938).

Predică despre Sfinții lui Dumnezeu [2020]

Iubiții mei,

Hristos S-a născut[1]!

În ultima predică a acestui an vreau să vă vorbesc despre evlavia față de Sfinții lui Dumnezeu și despre prezența lor în viața noastră. Pentru că noi îi simțim pe Sfinții lui Dumnezeu în viața noastră numai dacă ne rugăm lor în mod constant și dacă ni-i apropiem prin cunoașterea lor și prin iubirea față de ei.

În ultimele zile am corectat prima mea carte de imnografie, numită Bucuria de Dumnezeu. E primul volum dintr-o colecție numită așa, volum pe care îl vom publica în curând cu harul lui Dumnezeu. Și pe care am început-o pe când eram student, ca nevoie reală pentru a mă pocăi, dar și pentru a cânta dureros în fața lui Dumnezeu. Pentru că cel care se pocăiește cântă dureros, cântă tânguitor, pentru că își cântă propria lui dramă interioară.

Dar, pe când mă pocăiam și îmi scriam pocăința în cântări duhovnicești, am început să mă rog și la diverși Sfinți ai lui Dumnezeu și să le scriu cântări liturgice. Și cu timpul am înțeles că aceste cântări te mișcă și te schimbă profund interior, pentru că ele sunt o deschidere iubitoare față de Sfinții lui Dumnezeu, prin care ei intră în viața ta. Pe cât îi cunoaștem pe Sfinții lui Dumnezeu și pe cât ne rugăm lor, dar și pe cât le scriem cântări sau le pictăm Sfintele lor Icoane, pe atât ei intră în viața noastră și rămân în noi ca prietenii noștri de zi cu zi. Pentru că evlavia reală față de ei se naște din cunoașterea lor și din intrarea smerită, dar plină de încredere în ajutorul lor, în relația cu ei.

Însă, pentru ca să-i cunoști profund, trebuie să ai acces la Viețile lor, adică la sursele credinței noastre. Și pentru a citi sursele credinței e nevoie să înveți limbi străine, vechi și curente, învățarea limbilor fiind astfel o asceză evlavioasă, pentru că are drept scop intimizarea noastră cu Sfinții lui Dumnezeu. Onlineul ne pune în relație cu datele despre Sfinți, cu Sfintele lor Icoane, cu locul unde sunt Sfintelor lor Moaște, cu modul în care ele arată. Fiecare detaliu pe care îl aflăm despre un anume Sfânt al lui Dumnezeu devine detaliu al credinței și al evlaviei noastre. Și astfel, noi folosim duhovnicește datele pe care mediul online ni le oferă, pentru a spori în credința și în asceza noastră.

N-am citit niciodată viața unui Sfânt cu îndoială sau cu repulsie. N-am citit niciodată o carte teologică pentru a epata, ci pentru a învăța să mă schimb interior, pentru a învăța să mă mântui. Și tocmai de aceea am primit și primesc datele aflate despre Sfinții lui Dumnezeu cu simplitate și cu evlavie, dorind să actualizez în viața mea, într-un anume fel, cuvintele și modul lor de viețuire. Pentru că fiecare dintre noi trebuie să actualizăm teologia și nevoințele Sfinților în viața noastră, făcându-le ale noastre, personalizându-le.

Iar Sfinții lui Dumnezeu se bucură mult când le scriem cântări, Slujbe, Acatiste, când le pictăm Sfintele Icoane, când mergem în pelerinaj la Sfintele lor Moaște, când ajutăm Bisericile închinate lor, când popularizăm Viețile lor, când studiem teologia lor în mod aprofundat, când ne rugăm lor în diverse nevoi, necazuri și ispite ale noastre. Căci ei doresc să ne învețe, să ne lumineze mereu, să ne ajute mereu în a-i înțelege și în a ne înțelege. Pentru că înțelegerea lor și a noastră e cea care ne mântuie pe noi.

Am învățat enorm de multe lucruri despre Sfinții lui Dumnezeu și nuanțe teologice din viețile lor și din teologiile lor. Am actualizat și actualizez continuu moduri de nevoință și virtuți ale lor, perspective asupra cunoașterii oamenilor și a istoriei Bisericii și a lumii. Pentru că modul lor dumnezeiesc de a vedea lucrurile e modul profund echilibrat al conștiinței Bisericii. Biserica gândește profund prin Sfinții ei și se delimitează de tot ceea ce nu are de-a face cu ea. Iar noi, dacă ne asumăm cu smerenie și cu dragoste cugetul Sfinților, modul lor de a vedea lucrurile, ajungem să gândim și să trăim bisericește. Pentru că mintea Bisericii dorește unitatea ei și mântuirea tuturor. Dorește unitatea interioară, pentru că unitatea asigură mântuirea tuturor.

Căci Biserica are conștiința că e una, că e sfântă, că e catolică și apostolică, că ea a trecut și trece prin toate veacurile, având toată deplinătatea învățăturii și a vieții celei dumnezeiești. Iar Sfinții Bisericii au această conștiință a unicității Bisericii și ei o apără pe ea cu toată râvna lor, pentru că dorește ca adevărul și viața lui Dumnezeu să nu fie știrbite cu nimic. Iar întreaga Sfântă și Dumnezeiască Tradiție a Bisericii e mărturia clară și deplină despre tot adevărul mântuirii noastre și despre toată viața noastră bisericească, care e una divino-umană.

De aceea, în ultima lună, pe Facebook, am insistat pe sinaxele de fiecare zi ale Sfinților lui Dumnezeu. Am renunțat la alte discuții, și ele importante, pentru a mă concentra pe cine sunt Sfinții pe care Biserica îi pomenește în fiecare zi liturgică a ei. Căci, într-o zi liturgică, noi avem doar puțini Sfinți pomeniți în cărțile de cult și puține cântări despre ei. Slujba unei zile se concentrează pe unul-doi Sfinți, lăsând în afara evlaviei noastre o mulțime de Sfinți pomeniți în acea zi. Și aceasta pentru că noi avem niște cărți de cult care s-au făcut într-o anume perioadă istorică a Bisericii, iar de atunci au fost canonizați mulți Sfinți sau există mulți Sfinți necanonizați, care au și ei dreptul la cântări duhovnicești.

Tocmai de aceea, în colecția Bucuria de Dumnezeu, mă voi ocupa de punerea în evidență a multor Sfinți ai lui Dumnezeu, ignorați de mulți sau marginalizați, dar îmi voi exprima evlavia și față de mulți Sfinți ai lui Dumnezeu, încă necanonizați de vreo Biserică autocefală, dar care, în mod evident, sunt conștiințe clare ale Bisericii, sunt Sfinții lui Dumnezeu. Pentru că uneori trec sute sau mii de ani până când cineva îi canonizează sau până când cineva se ocupă metodic de Viețile lor și de introducerea lor în cultul Bisericii. Iar indiferența noastră față de Sfinți, canonizați sau nu, este o lipsă de evlavie imensă față de ei și, în primul rând, o desconsiderare a prezenței lui Dumnezeu în ei.

Căci, dacă Dumnezeu locuiește în ei, cum putem noi să fim nepăsători față de ei? Pentru că evlavia față de Sfinți și cinstirea lor e un ajutor imens în nevoința noastră, pentru că ei sunt călăuzitorii noștri pe calea mântuirii.

Totodată, cred că voi publica sinaxele Sfinților din fiecare zi și într-o carte aparte, pentru ca să se observe coerența duhovnicească a acestui demers teologic. Pentru că astfel vom observa că trebuie să fim tot mai încăpători pentru Sfinții lui Dumnezeu, cei atât de diverși și de minunați în viața lor.

Fiecare Sfânt pe care îl cunosc a intrat în viața mea la un moment dat și datele despre el s-au tot înmulțit. Acum pot da detalii despre creșterea mea în relație cu diverși Sfinți ai lui Dumnezeu și despre modul cum m-am rugat lor, am învățat de la ei și m-au schimbat luminarea și ajutorul lor. Pot da detalii despre relația mea vie, reală, continuă cu Sfinții lui Dumnezeu, pe care o trăiesc în fiecare clipă a vieții mele. Iar aceste detalii înseamnă detaliile comuniunii cu Sfinții lui Dumnezeu. Prin care ei mi-au revelat prezența și iubirea lor în viața mea, că ei sunt vii și preaminunați înaintea lui Dumnezeu și mult lucrători în viața Bisericii și a întregii lumi.

Când nu ai conștiința prezenței Îngerilor și a Sfinților în viața ta și a întregii lumi crezi că ești singur și neînțeles, că ești propriul tău stăpân, că le faci pe toate de unul singur. Însă când Dumnezeu și Sfinții Împărăției Lui îți devin evidenți în viața ta, atunci știi că nu faci niciun lucru bun fără ajutorul lor, că nu te mântui decât în relația cu ei, decât în relația cu Dumnezeu, cu Îngerii și cu Sfinții Lui. Pentru că mântuirea noastră e relația plină de iubire și de slava lui Dumnezeu cu Dumnezeu și cu membrii Împărăției Sale, e viața noastră plină de sfințenie și de iubire față de Dumnezeu și față de întreaga Sa creație.

Aghiologia ne învață adevărata antropologie. Pentru că omul adevărat e Sfântul lui Dumnezeu. Și omul cel adevărat e omul care e plin de slava lui Dumnezeu și de adevărul Său și care trăiește mereu în comuniunea cu El, cu Îngerii și cu Sfinții Lui și cu întreaga Sa creație. Pentru că omul și întreaga creație sunt ale lui Dumnezeu și numai în relația cu El pot fi înțelese.

Suntem în ultima zi a anului 2020, în ultima zi a anului măștilor și al închiderilor în case. În ultima zi a anului în care Biserica, în plină democrație desfigurată, a fost minimalizată în mod nepermis de către Stat și tratată ca „un focar de infecție”. Adică tratată ca „un loc oarecare”, negându-se unicitatea ei absolută. Pentru că cei care ne-au închis ușile Bisericilor pentru credincioși, apoi au restricționat împărtășirea lor cu Domnul și atingerea lor de Sfintele Moaște și de Sfintele Icoane și de Sfintele Cruci, au minimalizat prezența lui Dumnezeu și a Sfinților în viața Bisericii.

Virușii există, bolile există, moartea există, pentru că sunt consecințe ale păcatelor noastre, dar mai presus de ele e Dumnezeu, Cel care umple Biserica Lui și întreaga lume cu slava Sa. Iar viața și vindecarea noastră sunt daruri ale lui Dumnezeu și nu performanțe medicale în primul rând. Pentru că omul se naște și moare numai atunci când îngăduie Dumnezeu. Viața e darul Lui pentru noi, ca noi să facem lucruri bune, să ne mântuim trăind aici, pe pământ, iar nu pentru a o trăi egoist și indiferent. Iar Viețile Sfinților ne arată tocmai grija lor profundă pentru oameni, pentru mântuirea lor, și perspectiva vieții ca înduhovnicire continuă, ca îndumnezeire continuă.

Căci nu avem niciun folos dacă trăim peste o sută de ani, dar murim necredincioși și plini de patimi. Viața lungă e o experiență complexă, dar ea trebuie să fie una duhovnicească, pentru ca să fie una mântuitoare pentru noi. Și au existat Sfinți ai lui Dumnezeu care au trăit sute de ani, dar, în același timp, care au făcut din viața lor o cale continuă spre Dumnezeu. După cum au existat Sfinți care au trăit numai câteva zile sau câțiva ani, dar ei sunt în Împărăția lui Dumnezeu. Pentru că nu lungimea vieții ne mântuie, ci intensitatea evlaviei ei și curăția ei.

Căci noi trebuie să ne curățim, să ne luminăm și să ne sfințim continuu în relația cu Dumnezeu și cu toți Sfinții și Îngerii Lui. Noi trebuie să ne mântuim în acord continuu cu toată Împărăția lui Dumnezeu, pentru că acolo dorim să mergem. De aceea, învățând mereu de la Îngerii și de la Sfinții lui Dumnezeu și, mai ales, de la Preacurata Stăpână, Născătoarea de Dumnezeu, noi învățăm viața noastră cea veșnică de la ei, pentru ca să fim veșnic cu ei.

Așadar, iubiții mei, Sfinții nu sunt un subiect din trecut, ci o realitate a prezentului și a viitorului nostru veșnic. A învăța de la Sfinți înseamnă a fi mereu cu ei și a dori să fii acolo unde sunt ei pentru veșnicie. Iar cine minimalizează și exclude cinstirea Sfinților și învățarea continuă de la ei și comuniunea continuă cu ei, nu are nimic de-a face cu calea mântuirii. Pentru că Sfinții lui Dumnezeu s-au bazat întotdeauna pe Sfinții de dinaintea lor, au învățat de la ei și au fost în comuniune cu ei, de aceea sunt și azi, cât și pentru veșnicie, cu ei.

Sfinții aveau ucenici, care la rândul lor aveau ucenici, și care transmiteau în mod viu harul și adevărul lui Dumnezeu de la unii la alții. Locurile unde au trăit Sfinții sunt pline de har și au fost păstrate cu evlavie de ucenicii lor, pentru că ele erau o amprentă vie a Părinților lor celor Sfinți. Sfintele Moaște ale Sfinților sunt comorile fără de preț ale Bisericii, sunt tezaure inestimabile ale sfințeniei, pentru că ele sunt dovada vie a antropologiei transfigurate. Căci teologia îndumnezeirii nu este numai în scris, în cărți, ci și în Sfintele Moaște ale Sfinților. Ceea ce s-a crezut cu fapta s-a transformat în realitate personală. Cei care s-au nevoit pentru sfințirea lor, aceia s-au sfințit în mod real, iar Sfintele Moaște, cele făcătoare de minuni, sunt dovada palpabilă a îndumnezeirii lor. Când îi vedem în Sfintele lor Icoane, în Sfintele lor Moaște, în sfintele lor cărți, în Slujbele lor, noi îi vedem pe Sfinți în măreția lor duhovnicească, în viața lor plină de slava lui Dumnezeu.

Și Biserica e plină de viața și de prezența Sfinților Lui, pentru că fiecare Sfânt e mădularul cel mistic al lui Hristos. Pietrele vii, cele duhovnicești ale Bisericii, sunt Sfinții Lui. De aceea, citindu-i și iubindu-i pe Sfinți, ei sunt mereu în rugăciunile noastre, pentru că sunt mereu în iubirea noastră pentru ei.

Fie ca noul an, anul 2021 de la nașterea Domnului, să fie un an în care să ne împrietenim cu tot mai mulți Sfinți ai lui Dumnezeu, urmându-le lor pe calea mântuirii! Ca, fiind învățați de Sfinți adevărata viață a ortodocșilor, să trăim duhovnicește pe pământ și să adormim cu somnul celor evlavioși, cu somnul nemuririi, fiind vii pentru veșnicie în Împărăția lui Dumnezeu. Amin!


[1] Începută la 7. 43, în zi de luni, pe 28 decembrie 2020. Cer înnorat, ceață, 3 grade, fără vânt.