Sinaxa Sfinților din 5 ianuarie 2021

Pe 5 ianuarie 2021, în ajunul Botezului Domnului, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Sfințit Mucenic Teopemptos [Θεόπεμπτος], Episcopul Nicomidiei, cel aruncat într-un cuptor de foc, apoi lăsat fără mâncare și băutură 22 de zile, după care a fost martirizat prin tăierea capului, împreună cu Sfântul Mucenic Teonas [Θεωνᾶς], cel care mai înainte a fost vrăjitor și care a fost adus să îl otrăvească pe Sfântul Teopemptos, dar s-a convertit la dreapta credință datorită lui și care a fost martirizat prin îngroparea de viu într-un șanț adânc († 303),

Sfânta Cuvioasă Sinclitichi [Συγκλητική], cea din Alexandria Egiptului, care era foarte frumoasă, care a părăsit lumea după moartea părinților ei, vânzând tot ce avea, și care a trăit eremitic, împreună cu sora ei mai mică, într-o criptă, fiind pentru contemporanii ei o Maică a pustiei († c. 350),

Sfântul Cuvios Grigorios din Acrita [Ἀκρίτᾳ], cel născut în Creta pe la anul 755, care a plecat în Seleucia pentru a trăi evlavios, a fost în Palestina la vârsta de 20 de ani, nevoindu-se acolo 12 ani, unde a fost prigonit de către evrei, apoi a mers la Roma, unde l-a cunoscut pe Sfântul Mihail Mărturisitorul, Episcopul de Sinnada [Σύνναδα] (cel pomenit pe 23 mai), care l-a adus la Mănăstirea de la Capul Acrita, lângă Marea Marmara, unde s-a nevoit până la adormirea sa († c. 820),

Sfântul Sihastru Fostirios [Φωστήριος] s-a nevoit într-un munte înalt din Turcia de azi, fiind hrănit de un Sfânt Înger, și a luptat împotriva iconoclasmului (sec. al 6-lea),

Sfântul Mucenic Sais [Σάϊς], cel care a fost martirizat prin aruncarea sa în mare pentru că nu a vrut să se închine idolilor,

Sfântul Mucenic Teoidos [Θεόειδος], cel care a fost martirizat prin călcarea sa în picioare,

Sfânta Cuvioasă Domnina sau Domna [Δομνίνα ἢ Δόμνα], cea care a adormit în pace,

Sfânta Cuvioasă Tatiani [Τατιανή], cea care a adormit în pace,

Sfântul Cuvios Doroteos [Δωρόθεος] cel Tânăr, cel care a restaurat Mănăstirea Sfânta Treime din Chiliocomon, azi Suluova, în provincia Amasia, din Turcia,

Sfântul Cuvios Mucenic Romanos [Ρωμανὸς], cel din Carpenision și Cavsocalivia, care a fost martirizat la Constantinopol și care e pomenit și pe 16 februarie († 1694),

Sfântul Feofan Govorov [Феофан Говоров] Zăvorâtul/ Zatvornicul [Затво́рник], Episcopul de Tambov și Șațk [Шацк], în Rusia, Teologul, cel născut pe 10 ianuarie 1815 în satul Chernava [Чернава], într-o familie preoțească, care iubea singurătatea, după moartea părinților săi s-a făcut Monah la 26 de ani în 15 februarie 1841, în același an e hirotonit Ierodiacon pe 6 aprilie și Ieromonah pe 1 iulie, an în care și-a luat și Masterul în Teologie, ajunge rector al Școlii Teologice din Kiev, din 1844 predă la Academia Teologică din Sankt Peterburg, din 1847 merge la Ierusalim unde studiază iconografia, a învățat limba greacă și franceză și a studiat ebraica și araba, începe să-i traducă din greacă pe Sfinții Părinți, în 1855 e făcut Arhimandrit, în 1857 primește Ordinul Sfânta Ana în gradul al II-lea, din 1858 devine președintele comitetului pentru traducerea Sfintei Scripturi în limba rusă, în 1859 primește Ordinul Sfântul Vladimir în gradul al III-lea, pe 1 iunie 1859 e hirotonit Episcop, având sub ascultarea sa 1172 de Preoți, 681 de Diaconi și câteva sute de Monahi, predica mult pentru că în eparhia sa erau mulți eretici și schismatici, avea o cunoaștere profundă a vieții duhovnicești, a Scripturii, a Sfinților Părinți, a științelor naturale și istorice, considera predicarea drept datoria lui primă și sfântă, a scris foarte multe scrisori duhovnicești, din 1863 este Episcop de Vladimir, în 1864 primește Ordinul Sfânta Ana în gradul I, în 1866 se pensionează la cerere, din 1873 începe să traducă cărți ascetice, avea darul înainte-vederii, și-a luat Doctoratul în Teologie în 1876 prin traducerea în rusă a Sfântului Nicodimos Aghioritul, în ultimii ani ai vieții sale a suferit de reumatism, nevralgie, aritmie cardiacă și amețeli, în 1888 ajunge orb de ochiul drept datorită cataractei progresive, a adormit în singurătatea zăvorârii sale, fiind înmormântat pe 11 ianuarie 1894 în Catedrala din Kazan și canonizat în 1988 († 6 ianuarie 1894, la vârsta de 78 de ani),

Sfântul Profet Miheas [Μιχαίας], cel care ne-a spus în 5, 1, LXX: „Și tu, Bitleem[e] [Βηθλεεμ], casa lui Efrata [οἶκος τοῦ Εφραθα], împuținat ești a fi în[tre] miile lui Iudas [ὀλιγοστὸς εἶ τοῦ εἶναι ἐν χιλιάσιν Ιουδα]. [Dar] din tine Mie Îmi va ieși a fi întru stăpânitor în Israil [ἐκ σοῦ Μοι ἐξελεύσεται τοῦ εἶναι εἰς ἄρχοντα ἐν τῷ Ισραηλ] și ieșirile Lui [sunt] dintru început, din zilele veacului [καὶ αἱ ἔξοδοι Αὐτοῦ ἀπ᾽ ἀρχῆς ἐξ ἡμερῶν αἰῶνος]”, fiind pomenit și pe 14 august,

Sfânta Apollinaria Fecioara, cea din Egipt († c. 470),

Sfântul Menas cel din Sinai (sec. al 6-lea),

Sfântul Sfințit Mucenic Telesforos [Τελεσφόρος], Patriarhul Romei, cel care era grec de neam, care e pomenit și pe 22 februarie (c. 136),

Sfânta Emiliana, o doamnă romană și mătușa, din partea tatălui, a Sfântului Gregorius cel Mare, Patriarhul Romei (sec. al 6-lea),

Sfânta Kiara, fiica duhovnicească a Sfântului Fintan Munnu, cea care a trăit în Irlanda, lângă Nenagh, în Co. Tipperary, care acum se numește Kilkeary după numele său († c. 680),

Sfânta Cuvioasă Cera, cea născută în Irlanda, la Tipperary și a fost Stareța Mănăstirilor Kilkeary și Tech Telle, acum numită Tehelly (sec. al 7-lea),

Sfântul Cuvios Conwoïon, breton de neam, Starețul (868),

Sfântul Gaudentius, primul Arhiepiscop de Gnesen, în Polonia, și fratele mai mic al Sfântului Adalbertus de Praga († 1004),

Sfântul Cuvios Simeon, Ieroschimonahul, cel de la Lavra Peșterilor din Pskov († 1960),

Sfântul Cuvios Feofan, Schiarhimandritul, cel de la Mănăstirea Rihlovsk [Рыхловск] din Ucraina († 1977),

Sfântul Mucenic Andrei Zimin [Андрей Зимин] Protoiereul († 1920),

Sfântul Mucenic Iosif Bespalov [Иосиф Беспалов], împreună cu alți 37 Sfinți Mucenici martirizați împreună cu el († 1921),

Sfântul Mucenic Ștefan Ponomarev  Protoiereul, cel martirizat la Alma-Ata († 1933),

Sfânta Mucenică Fecioară Evghenia Domojirova [Евгения Доможирова], cea martirizată la Alma-Ata († 1933),

Sfântul Mucenic Serghii Lavrov [Сергий Лавров] Preotul († 1934),

Sfântul Mucenic Matvei Gusev [Матвей Гусев] († 1938),

Sfântul Rumon Episcopul, la mutarea Sfintelor sale Moaște la Mănăstirea de la Tavistock, din Anglia,

Sfântul Cuvios Alexandr de la Mănăstirea Valaam († 1810).

Anul 2021 în Biserica Ortodoxă Română

Proclamarea anului 2021 în Patriarhia Română ca „Anul omagial al pastorației românilor din afara Românieişi Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor

(Catedrala Patriarhală, vineri, 1 ianuarie 2021)

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa de lucru din 28 octombrie 2019, a examinat referatul Cancelariei Sfântului Sinod privind declararea anului 2021 în Patriarhia Română ca Anul omagial al pastorației românilor din afara României şi Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor.

În acest sens, la Cancelaria Sfântului Sinod a fost redactat un program-cadru (liturgic, cultural și mediatic) intitulat „2021 Anul omagial al pastorației românilor din afara României și Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”.

I. În primul semestru al anului 2021 va fi tratată tema: „Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României”, care va fi prezentată astfel:

1. Comunitățile de credincioși ortodocși români din vecinătatea granițelor țării. Istorie, activitate misionară, organizare canonică și pastorală;

2. Comunitățile de credincioși ortodocși români aflate în diaspora. Istorie, evoluție, activitate misionară, organizare canonică și pastorală.

II. În al doilea semestru al anului 2021 va fi tratată tema: „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”, care va fi prezentată astfel:

1. Cinstirea în Biserică a celor adormiți în Domnul: temeiuri scripturistice, patristice și liturgice;

2. Valoarea liturgică a cimitirele ortodoxe, expresie a credinței, a respectului și a dragostei pe care credincioșii români ortodocși o au față de cei trecuți la Domnul;

3. Valoarea culturală a cimitirelor ortodoxe și acțiuni durabile pentru protejarea acestora.

În urma discuțiilor în plen, la propunerea Comisiei pastorale, monahale şi sociale, Sfântul Sinod a hotărât:

1. aprobă declararea anului 2021, în Patriarhia Română, ca „Anul omagial al pastorației românilor din afara României” și „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”;

2. aprobă programul-cadru (teologic-educațional, cultural și mediatic) intitulat „2021 – Anul omagial al pastorației românilor din afara României și Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”.

Preşedintele Sfântului Sinod

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

*

2021 – Anul omagial al pastorației românilor din afara României și Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2021 drept Anul omagial al pastorației românilor din afara României și Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor.

Cele două teme, omagială și comemorativă, evidențiază două coordonate esențiale prioritare în viața și activitatea pastoral-misionară a Bisericii noastre.

Grija pastorală și atenția specială manifestată de Patriarhia Română față de comunitățile ortodoxe românești din afara granițelor țării s-a concretizat prin înființarea de numeroase parohii și eparhii noi care să vină în întâmpinarea nevoilor sufletești ale credincioșilor români ortodocși din afara României.

Prin slujitorii ei, Biserica Mamă îi sprijină și încurajează pe fiii ei duhovnicești din afara granițelor țării și înțelege greutățile cu care aceștia se confruntă. Românii migranți au aspirația unui viitor prosper, dar trăiesc uneori în societăți din ce în ce mai secularizate și individualiste, sunt priviți adesea cu răceală sau suspiciune, fapt care nu le insuflă un sentiment de pace și mulțumire sufletească.

De aceea, în Bisericile ortodoxe românești din străinătate, românii simt bucuria regăsirii și trăirii credinței strămoșești, participă la viața liturgică și își alină dorul mistuitor după cei dragi și după locurile natale, își reconfirmă identitatea lor profundă și își redescoperă originile.

Se adună mai ales în jurul unui preot de parohie, căruia îi spun în limba maternă nu doar păcatele la spovedanie, ci și problemele cotidiene.

Prin cult, dar și prin evenimentele culturale și acțiunile social-filantropice organizate de parohiile din diaspora română, sunt promovate valorile permanente ale Ortodoxiei și ale poporului român, se transmit tradițiile românești și se cultivă limba română, toate acestea contribuind la păstrarea identității culturale, etnice și ecleziale ortodoxe a românilor din diaspora.

Totodată, promovarea identității românești ortodoxe asigură o integrare socială în țările gazdă fără asimilare culturală și fără deznaționalizare.

Sperăm într-o conviețuire armonioasă a migranților români cu cetățenii din țările de adopție, mai ales acum când, în multe locuri din lume, criza medicală, morală, spirituală și economică se manifestă și prin tensiuni sociale care pot degenera în conflicte interetnice și interreligioase.

Cu multă dragoste părintească, îi îndemnăm pe românii care trăiesc departe de țară să rămână permanent în contact cu cei dragi rămași în țară, pentru ca distanțele geografice mari să nu producă îndepărtare sufletească sau înstrăinare spirituală a unora față de alții și să se păstreze unitatea familiei.

Sporirea comuniunii și conlucrarea fraternă între românii care muncesc sau studiază în afara României și cei dragi rămași în țară este o necesitate.

Îi îndrumăm pe credincioșii ortodocși din țară și din străinătate să prețuiască familia – constituită din bărbat, femeie și copii –, deoarece familia binecuvântată de Dumnezeu reprezintă spațiul intim cel mai de preț în care se exprimă iubirea conjugală, dar și dragostea părintească, filială și frățească.

Le adresăm îndemnul de a educa generația tânără în duhul iubirii de Dumnezeu, de Biserică și de neam, și de a le cultiva copiilor și tinerilor virtuți esențiale ca: dragostea și compasiunea, solidaritatea cu oamenii aflați în dificultate, blândețea, sinceritatea, curajul și încrederea.

Prin hotărârea Sfântului Sinod din 25 februarie 2009, prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost dedicată migranților români, ca semn al permanentei griji pastorale a Bisericii Ortodoxe Române față de românii stabiliți definitiv sau temporar în străinătate.

Îi încredințăm că Biserica Ortodoxă Română, ca o mamă spirituală care nu-și abandonează niciodată fiii, prin vrednicii ierarhi și preoți misionari în diaspora, le va fi în continuare alături, susținându-i atât prin rugăciunile ei permanente, cât și prin activitățile ei concrete pastorale, social-filantropice și culturale.

***

De asemenea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2021 ca An comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor.

Pomenirea în Biserică a celor adormiți în Domnul constituie un act de credință ortodoxă și mărturie a iubirii față de semeni.

Pentru cinstirea memoriei lor, Biserica Ortodoxă păstrează o rânduială amplă de slujbe și pomeniri (parastase) care cuprind rugăciuni și cereri pentru iertarea păcatelor acestora, odihna și mântuirea sufletelor lor.

Cimitirele au desigur o semnificație liturgică, dar și o valoare culturală. Ele sunt expresia respectului și pioasei aduceri aminte față de înaintași.

Timpul orientat de credincioși spre învierea de obște se exprimă și prin permanenta comemorare a celor adormiți în Domnul, în rândul lor numărându-se și eroii neamului nostru românesc.

Pomenirea eroilor din toate timpurile și din toate locurile, ca și cultul morților în general, constituie manifestări de statornicie în credință, de continuitate și unitate în cuget și simțiri de-a lungul generațiilor.

Este semnul neuitării și prețuirii noastre pentru jertfa lor și speranța comuniunii lor veșnice cu Hristos Domnul, în nădejdea învierii și a vieții veșnice.

Istoria Bisericii Ortodoxe Române dă mărturie peste veacuri despre grija pe care a avut-o pentru memoria înaintașilor.

La fiecare Sfântă și Dumnezeiască Liturghie sunt pomeniți ierarhii Bisericii, ctitorii, miluitorii și binefăcătorii sfintelor lăcașuri, eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și locurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori, pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului, pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român, precum și toți cei adormiți din neamurile noastre.

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți românii, din țară și din străinătate, dăruindu-le sănătate și mântuire, ocrotindu-i de tot răul și întărindu-i în tot lucrul bun, spre bucuria Bisericii noastre și a poporului român de pretutindeni, iar pe cei adormiți în Domnul să-i așeze în ceata drepților și să le dăruiască odihnă în lumina și iubirea Preasfintei Treimi!

† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.