Darul de carte de la Dr. Marin Ciobanu (7 ianuarie 2021)

Am primit azi cele trei cărți ale Domnului Doctor Marin Ciobanu cu dedicație, una măgulitoare: „cu multă dăruire și sinceră simpatie pentru prietenul Preot Dorin Octavian Picioruș” și îi mulțumesc frumos pentru acest lucru. E vorba de două cărți de poezie și una de eseuri filosofice.

Cărțile de poezie sunt: Dr. Marin Ciobanu, Primăvara vieții. Cântarea încântărilor, Ed. Tipoalex, Alexandria, 2019, 135 p. și Dr. Marin Ciobanu, Pe marea fără țărm. De meditări. Din trecut, prin prezent, spre viitor, Ed. Tipoalex, Alexandria, 2019, 232 p., iar cea de eseuri filosofice: Dr. Marin Ciobanu, Crezul meu filozofic, Ed. Tipoalex, Alexandria, 2019, 119 p.

Autorul scrie o poezie rimată cu profunde accente biografice. Ne aduce trecutul său în prezent pentru ca el să devină neuitare. Și pentru că astăzi e sinaxa Sfântului Ioannis Botezătorul, în poemul fluviu Anotimp de iarnă, autorul ne vorbește pe înțeles despre atmosfera satului la început de an:

„Curând creștinii iau aghiasmă;
Nalți plopi cu chidă, ca fantasme,
Dau satului decor de basme,
În lucie mantie.

E timp de dare cu lopeți
La copci, pe Șiu, și prins juveți,
Tratând în zori cu mult dispreț
Dur gerul, ca la poli.

Căzându-i poftei buni de leac
Cu-a gurii râșniță, de hac
Le dăm și-n ruta spre stomac
Parașutată-n gol.

Urmează Sfântu’-Ion…În drum
Fac tații planuri, strânși duium,
De-un onomastic chef, precum
Nu-l fac în chiar tot anul.

Luând în zi de Bobotează
Aghiasmă, noaptea ce urmează,
La orice Ion vin și urează
Flăcăii cu „Iordanul”.

În zori îi iordănim și noi,
Ieșind spre dobitoace, -apoi,
Și-al păsărimii dens puhoi,
Doar câini lăsăm deoparte”.

(vol. Primăvara vieții, ed. cit., p. 112-113)

Însă, pe cât e de melancolic cu trecutul personal, pe atât e de sarcastic cu ceea ce nu îi place în prezent. Cel care vorbește la pupitru e concis, pentru că nu vrea să își uzeze dantura (în poemul Povestea lui Harap alb, în vol. Pe marea fără țărm, p. 109). Absenteilă e cel mai activ (p. 110) în mediul politic, iar politicienii români au o muncă diversă în Parlament: „de a citi, de a dormi, de-a-înfuleca”, alături „de-a cleveti, de-a ieși-n hol [și] de-a absenta” (Ibidem).

Autorul practică o satiră politică densă, asezonată însă cu detalii văzute la televizor, cu detalii publice. Iar concluzia sa e aceea că există președinți de tipul „accidentului istoric” (p. 115), care nu au de-a face cu marile nume ale poporului român.

Dr. Marin Ciobanu e un atent privitor la televizor, pentru că e atent la lumea contemporană sieși: „Ca tot creștinul…casc gura, holbez ochii” (poemul Să trăiți bine!…, p. 125). Vocația sa de medic transpare și în poezia sa: „De ce să bei leacuri în exces de doze/ C-un greu trup ce-ți da-va dure gonartroze?/ De ce-ar bușni mațe ca apa năvală,/ Născând vreo hernie inghino-scrotală?/ De ce să-ți stopeze-n piept sfântul tic-tac/ Al ceasului vieții prin de cord atac?/ De ce cuib să-și facă în corp diabetul,/ Când saț, ca gurmandul, la masă n-ai, bietul?/ De ce sclav să-ți fie, ca-n iad, pancreasul/ Ce-n tonuri de dulciuri e cum contrabasul? De ce să-ți ia maul prin apoplexie/ «Cumătra» cu coasa, când sorbi «ceai de vie»?/ De ce să bombardeze acest ceai ficatul,/ Asciticul lichid cântând vieții hatul?” (p. 128-129).

„Ceaiul de vie”, adică vinul de buturugă, e sinonim cu orice băutură alcoolică. Pentru că problema nu e băutul, ci lipsa de măsură în golirea paharelor. Iar autorul taxează excesele care ne distrug sănătatea, pentru că omul nu e o pasăre de curte fără perspectivă, ci ființa care privește mereu „spre-orizonturi noi” (p. 187).

În cartea filosofică, autorul își pune întrebări și încearcă să ofere răspunsuri. Vorbește despre antimaterie ca despre o formă de materie (p. 6), despre spațiu (p. 11) și timp (p. 19), mărturisindu-ne că nu e de acord în totalitate cu vreo doctrină filosofică: „în general nu sunt în acord nici cu cea idealistă, nici cu cea materialistă în totalitatea lor, ci doar cu părțile lor bune” (p. 21).

În comparație cu un teolog român de la Sibiu, care nu știa că formula „crede și nu cerceta” e a Sfântului Augustinus de Hippo, fiind regăsibilă în tratatul său despre Dumnezeul treimic, unde ne îndeamnă să nu cercetăm cum e Dumnezeu în trei persoane, ci să acceptăm prin credință dogma triadologică, autorul nostru se pare că știe acest lucru: „În socialism se ironiza un vechi slogan religios: «crede, dar nu cerceta». El se referea la Dumnezeire, nu la a ține în loc anumite ramuri ale progresului de care depinde și traiul nostru zilnic, confortul [nostru]. Întrebarea este următoarea: Când e vorba de Spirit, oare cum altfel putea să sune respectivul slogan? «Crede prin cercetare»? Este oare explorabil Spiritul cu mijloace materiale sau reliefabil cu organele senzitivo-senzoriale?” (p. 38).

În concluzie, m-a surprins în mod plăcut darul său de carte, dar și mai mult conținutul cărților. Domnul Doctor Marin Ciobanu e unul dintre parohienii mei și mă bucur că mă consideră un prieten al său de conștiință și de dialog. Pentru că, în fapt, eu sunt un om al dialogului continuu prin cărțile mele și prin întreaga mea relație cu publicul meu cititor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *