Sinaxa Sfinților din 10 ianuarie 2021
Pe 10 ianuarie 2021, în praznicul Teofaniei Domnului, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe
Sfântul Grigorios [Γρηγόριος], Episcopul Nissisului [Ἐπίσκοπος Νύσσης], Teologul Bisericii, fratele Sfântului Vasilios cel Mare, cel care s-a născut în 329, a fost mai întâi retor, ajunge Episcop în 372, fiind unul dintre Sfinții Părinții de la Sinodul al II-lea Ecumenic, Sfintele sale Moaște fiind până în anul 2.000 la Vatican, de unde au fost mutate într-o Biserică Ortodoxă greacă, închinată sieși, din San Diego, în California, însă o parte din Sfintele sale Moaște sunt și în Biserica „Domnița Bălașa” din București, aduse în România în secolul al XIX-lea de către Emanoil Hagi-Moscu, Constantin Sturdza și Grigore Brâncoveanu († c. 395),
Sfânta Fecioară Teosevia Diaconița [Θεοσεβία ἡ Διακόνισσα], sora Sfântului Grigorios, Episcopul Nissisului, cu care a fost în exil timp de 3 ani de zile, și care a adormit în pace († 385),
Sfântul Dometianos [Δομετιανὸς] Făcătorul de minuni, Episcopul de Melitinis [Ἐπίσκοπος Μελιτηνῆς], cel care s-a făcut Monah după ce a rămas văduv, avea 30 de ani când a fost hirotonit Episcop și era mult milostiv († 601),
Sfântul Marcianos Presbiterul și Iconomul Marii Biserici [Μαρκιανὸς Πρεσβύτερος καὶ Οἰκονόμος τῆς Μεγάλης Ἐκκλησίας] din Constantinopol, Făcătorul de minuni, cel care s-a născut la Roma, a fost educat la Constantinopol și și-a folosit averea părintească pentru a construi, renova și înfrumuseța Bisericile lui Dumnezeu, cel care era mult milostiv și blând, fiind înmormântat în Mănăstirea Sfântul Ioannis Botezătorul din Constantinopol († 472-474),
Sfântul Cuvios Ammonios [Ἀμμώνιος], cel care s-a căsătorit la 20 de ani și a trăit în feciorie 18 ani cu soția lui, s-a făcut Monah în Nitria și a fost ucenicul Sfântului Antonios cel Mare, a fost primul Sihastru care a înființat o Mănăstire: Mănăstirea Chellia [Κέλλια], de lângă Nitria, în Egipt, iar Sfântul Antonios cel Mare a văzut la adormirea sa sufletul său purtat de Sfinții Îngeri către cer († c. 320, la vârsta de 62 de ani),
Sfântul Cuvios Pavel [Павел], Starețul de la Mănăstirea din Obnora [Обнора], în Vologda [Вологда], în Rusia, ucenicul Sfântului Serghii de la Radonej, cel născut la Moscova în 1317, evlavios și bun față de cei săraci și suferinzi încă din tinereța sa, s-a făcut Monah la 22 de ani în taină, deși părinții lui erau bogați și doreau ca el să aibă o viață lumească, a trăit 15 ani ca Sihastru cu binecuvântarea Sfântului Serghii, apoi iarăși trăiește sihăstrește în pădurea Komel, într-o chilie mică trăiește timp de 3 ani într-o liniște deplină, ajunge să trăiască postind toată săptămâna, mâncând și bând apă numai sâmbăta și duminica, a zidit Biserica Sfânta Treime în 1414, unde mai târziu s-a făcut o Mănăstire în cinstea sa, a scris o regulă monahală strictă Monahilor săi, după care a lăsat conducerea Mănăstirii pe seama ucenicului său, cel care a adormit în pace, iar ultimele sale cuvintele au fost: „Fraților, iubiți-vă unii pe alții și respectați stăpânirea comunității monahale!”, Viața sa fiind scrisă pe la anul 1546, iar aflarea Sfintelor sale Moaște a avut loc în anul 1547 († 1429, la vârsta de 112 ani),
Sfântul Cuvios Macarii [Макарий] de la Mănăstirea Obnora, ucenicul Sfântului Cuvios Pavel, Starețul Mănăstirii de la Obnora, cel care a fost Starețul Mănăstirii de la Pisma [Писма] (sec. al 15-lea),
Sfântul Cuvios Mucenic Efrem [Ефрем], cel de la Mănăstirea din Obnora, împreună cu 6 Sfinți Cuvioși de la Obnora ale căror Sfinte Moaște sunt nestricate († 1538),
Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești Făcătorul de minuni și Văzătorul înainte, Schimonahul, cel care s-a născut în 1816 la Calapodești, în Principatul Moldovei, numele său de Botez fiind Alexandru, iar numele de familie Luchian, după moartea tatălui său s-a făcut legător de cărți, la 20 de ani a devenit Monah la Schitul Brazi din Vrancea cu numele Alimpie, în 1837 s-a stabilit la Scitul Lacu din Atos, trăind acolo 15 ani și postind aspru, la Mănăstirea Esfigmenu a trăit 4 ani, devenind Schimonahul Antipa și e hirotonit Ieroschidiacon, trăiește un timp ca Sihastru, e hirotonit Ieroschimonah la Mănăstirea Prodromu, trăiește un timp la Schitul Bucium de lângă Iași, în 1863 pleacă la Kiev, ajunge la Moscova și Sankt Peterburg, în noiembrie 1865 se retrage la Mănăstirea Valaam, unde trăiește după regula Sfântului Paisii Velicikovskii, în Schitul Tuturor Sfinților trăiește 17 ani în post, rugăciune și desăvârșită sărăcie, a trăit viață isihastă și a fost înmormântat în Mănăstirea Valaam, Viața sa a fost scrisă în 1883, a fost cinstit ca Sfânt în Atos din anul 1906, Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în calendar în 1992, iar Biserica Ortodoxă Rusă în 19 iulie 2000, părți din Sfintele sale Moaște fiind la Mănăstirea Christiana din București, la Biserica Rusă din București, la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, la Mănăstirea Balamuci, la Mănăstirea Calapodești, la Mănăstirea Ciuflea din Chișinău, la Mănăstirea Suruceni e mâna sa dreaptă, la Mănăstirea Sireți, în Biserica Sfinților Serghie și Gherman de la Mănăstirea Valaam († 10 ianuarie 1882),
Sfântul Feofan Zăvorâtul, Episcopul de Tambov și Șațk, cel pomenit și pe 5 și 6 ianuarie († 6 ianuarie 1894, la vârsta de 78 de ani),
Sfântul Petronius, Episcopul de Die, în Franța, cel care a fost Monah la Lérins († 463),
Sfântul Cuvios Diarmaid cel Drept, Starețul, Părintele duhovnicesc al Sfântului Kieran de Clonmacnois și cel care a zidit Mănăstirea de la Innis-Clotran Island din Irlanda, cel de neam regal din Irlanda și care a fost profesor, scriitor și poet, fiind prieten cu Sfântul Senán mac Geircinn, Starețul de la Iniscathy (sec. al 6-lea),
Sfântul Tómméne, Arhiepiscopul de Armagh, în Irlanda († c. 660),
Sfânta Cuvioasă Sæthryth, Stareța, cea care s-a făcut Monahie la Mănăstirea Faremoutiers-en-Brie, în Franța, sub povățuirea Sfintei Cuvioase Fara, Stareța Mănăstirii, ajungând Stareță în locul ei, ea fiind sora vitregă a Sfintelor Cuvioase Etheldred și Ethelburgh († c. 660),
Sfântul Iohannes cel Bun Făcătorul de minuni, Arhiepiscopul Milanului, cel care a luptat împotriva arianismului și a monotelismului și care s-a născut în satul Recco, din eparhia Genovei, în Italia, cel mult milostiv, care și-a lăsat toate averile Bisericii din Milano, Sfintele sale Moaște fiind la vedere în catedrala romano-catolică din Milano, în Italia († 669),
Sfântul Agatho Făcătorul de minuni, Patriarhul Romei pentru aproape doi ani de zile, cel născut în Palermo, în Sicilia, care mai înainte a fost trezorierul Bisericii din Roma și a cărui scrisoare teologică a fost acceptată ca ortodoxă la Sinodul al VI-lea Ecumenic († 10 ianuarie 681),
Sfântul Cuvios Petrus Urseulus, cel care mai înainte a fost Dogele Veneției, funcție la care a renunțat în mijlocul nopții, pe 1 septembrie 978, fără să își anunțe soția și copiii, și s-a făcut Monah la Mănăstirea Saint-Michel-de-Cuxa din Franța, în ultimii 7 ani de viață fiind Sihastru în pădurea din jurul Mănăstirii sale și fiind înmormântat în Biserica satului Prades din Franța, la 40 de ani după adormirea sa, adică în 1027, fiind descoperite Sfintele sale Moaște († 987),
Sfântul Mucenic Zenovii Sutormin [Зенобий Сутормин] Preotul († 1920),
Sfântul Mucenic Petr Uspenskii [Петр Успенский], Protoiereul de Radușino [Радушино], cel care a fost arestat și întemnițat pe 3 ianuarie 1930 și care a adormit în spitalul închisorii, fiind canonizat în anul 2000 († 11 ianuarie 1930),
Sfântul Sfințit Mucenic Anatolii Grisiuk [Анатолий Грисюк], Mitropolitul de Odessa, Istoricul bisericesc, Doctor în Teologie la Kiev, unde a predat și Istoria Bisericii, în 1913 e ales rectorul Academiei Teologice din Kazan, știa limbile clasice și unele limbi orientale, în 1913 ajunge Episcop, în martie 1921 este arestat și condamnat la muncă silnică, într-o bătaie aspră i s-a zdrobit maxilarul și i s-au rupt două coaste, a fost eliberat și arestat de mai multe ori, e pus să meargă prin zăpadă, în stare de epuizare, într-o iarnă foarte rece, trăiește într-un lagăr unde orbește, adoarme în spitalul lagărului, fiind canonizat în anul 2000 († 11 ianuarie 1938, la vârsta de 57 de ani),
Sfânta Cuvioasă Mucenică Foma [Фома] Schimonahia, fosta Arsenia Dobronravova [Арсения Добронравова], Stareța Mănăstirii Învierea Domnului și Sfântul Teodor de la Șuisk [Шуйск], s-a născut în 1879 cu numele de Anna, tatăl său fiind Preot, a fost Profesor la un orfelinat, în 1915 e aleasă Stareța Mănăstirii, a dus o viață isihastă, Mănăstirea ei a fost transformată în fermă de stat și muncea la câmp, în aprilie 1932 a fost arestată, a fost exilată 3 ani în Kazahstan și a locuit la Alma-Ate [Алма-Ате], este exilată la Karkalinsk [Каркалинск] și aici primește shima mare, adoarme în spitalul închisorii Ivanovskaia [Ивановская] și a fost canonizată în anul 2000 († 11 ianuarie 1939).