Sinaxa Sfinților din 14 ianuarie 2021

Pe 14 ianuarie 2021, la odovania praznicului Teofaniei Domnului, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfinții Cuvioși Mucenici martirizați în muntele Sina de către de către acefali sau vlemmiani (sec. al 4-lea) și de sarazini (sec. al 5-lea),

Sfinții Cuvioși Mucenici martirizați în pustiul Raitos, în Egipt, de către acefali sau vlemmiani, care erau un trib arab (sec. al 4-lea) și de sarazini (sec. al 5-lea),

Sfinții Cuvioși Mucenici martirizați la Sina sau în Raitos și care sunt cunoscuți cu numele: Sfinții Cuvioși Mucenici Isaias, Savvas, Moisis, Moisis, Ieremias, Pavlos, Adam, Serghios, Domnos, Proclos, Ipatios, Isaac, Macarios, Marcos, Veniaminos, Evsevios, Ilias.

Sfântul Cuvios Teodulos [Θεόδουλος], fiul Sfântului Nilos cel Înțelept [υἱὸς τοῦ Ἁγίου Νείλου τοῦ  Σοφοῦ], cel care a dat mărturie despre martirizarea Sfinților Părinți din Raitos din sec. al 5-lea, iar după ce a fost răscumpărat din mâinile tâlharilor, el a trăit împreună cu tatăl său în muntele Sina, adormind în pace (sec. al 5-lea),

Sfântul Cuvios Stefanos [Στέφανος], cel care s-a născut în Cappadocia, a mers în Palestina să vadă viața Sfinților Părinți, s-a întors la Constantinopol, e ajutat de Sfântul Patriarh Ghermanos să construiască Mănăstirea Hinolakkos [Χηνολάκκος], la nord-est de Triglia, cel care și-a cunoscut mai înainte adormirea sa, iar unii dintre cei care se nevoiau împreună cu el au văzut sufletul său dus de Sfinții Înger la cer († 716),

Sfânta Fecioară Nina [Νίνα; în georgiană: Nino (ნინო)] cea întocmai cu Apostolii, Luminătoarea Georgiei, Făcătoarea de minuni, care s-a născut în Cappadocia și era rudă cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghios, de la 12 ani a locuit la Ierusalim, cea trimisă în Iviria de către Născătoarea de Dumnezeu, care i-a dat o Sfântă Cruce din viță de vie, iar datorită lucrării sale apostolice în 326 Iviria a devenit, după Armenia, al doilea stat creștin al lumii († c. 332),

Sfânta Mucenică Fecioară Agni [Ἁγνὴ], cea martirizată prin închiderea ei într-o celulă întunecată,

Sfântul Cuvios Adam [Ἀδάμ], care era unul din cei 33 de Sfinți Cuvioși Mucenici de la Raitos,

Sfântul Sava [Сава] I, cel întocmai cu Apostolii, Luminătorul Serbiei și primul Arhiepiscop al Serbiei, ctitorul Mănăstirii Hilandariu din Muntele Atos și întemeietorul literaturii medievale sârbe, a fost Prinț de Hum, era blând și bun cu toată lumea, iubindu-i pe cei săraci și respectând mult viața monahală, s-a făcut Monah la Atos, la Mănăstirea Sfântul Panteleimon, la Vatopedi a trăit 7 ani, pe 13 aprilie 1204 devine Arhimandrit, în 1206 ajunge Igumen la Mănăstirea Studenița [Студеница], în 1217 se întoarce în Atos, în 15 august 1219 e hirotonit ca primul Arhiepiscop sârb de către Patriarhul Manuil [Μανουήλ] I al Constantinopolului, în 1229 el a fost în pelerinaj în Palestina, în 1234 face al doilea pelerinaj în Palestina, vizitând și Italia, Ierusalimul și Alexandria Egiptului, a mers prin Mănăstirile Egiptului, a fost în Muntele Sina, apoi în Antiohia și Armenia, în drum spre Antiohia s-a îmbolnăvit pe navă și n-a mai putut mânca, ajunge la Constantinopol, apoi la Tărnovo, unde adoarme, cel pomenit și pe 12 ianuarie, iar în Biserica Ortodoxă Sârbă pe 27 ianuarie († 14 ianuarie 1236, adormind între sâmbătă și duminică),

Sfântul Ioanichii [Йоаникий], Arhiepiscopul de Tărnovo, în Bulgaria, cel care a adormit în pace (sec. al 13-lea),

Sfântul Akakii [Акакий], Episcopul de Tver și Kasin, în 1517 a ajuns Arhimandrit, a fost hirotonit Episcop în 30 martie 1522, prieten cu Sfântul Maximos Grecul, care din 1531 a trăit la Tver pentru 20 de ani, cel care a adormit în pace la Moscova și e pomenit și pe 29 iunie, Viața sa fiind scrisă de Arhim. Vassian Koșka [Вассиан Кошка] († 14 ianuarie 1567),

Sfântul Cuvios Iosif Analitinos [Ιωσήφ Αναλυτίνος], cel din Mănăstirea Raitos, care și-a cunoscut adormirea sa și a adormit în pace înainte de martirizarea Sfinților Părinți din Sinai (sec. al 4-lea),

Sfântul Felix Mărturisitorul, Presbiterul, cel din Nola, în Italia, care era de neam sirian și a suferit în timpul lui Decius, cel care a refuzat să fie Episcop de Nola și a adormit în pace († c. 250),

Sfântul Sfințit Mucenic Euphrasius, cel martirizat în Africa de Nord de către vandalii arieni,

Sfântul Dacius, Episcopul Milanului, cel alungat din eparhia sa de către ostrogoții arieni și care a trăit și a adormit în pace la Calcedon († 5 februarie 552),

Sfântul Kentigernus Făcătorul de minuni, Episcopul de Glasgow, în Scoția, cel pomenit și ieri († 13 ianuarie 614),

Sfântul Meletii Iakimov [Мелетий Якимов], Episcopul de Riazan și Zaraisk, cel care a făcut misiune în Iakutia [Якутия], în Rusia, născut în familie de Preot, pe 1 februarie 1859 devine Monah, pe 16 martie 1859 e hirotonit Ierodiacon, pe 30 decembrie 1862 e hirotonit Ieromonah, scriitor duhovnicesc, Doctor în Teologie, pe 2 februarie 1874 devine Arhimandrit, pe 5 noiembrie 1878 e hirotonit Episcop, în 1897 e ales membru de onoare al Academiei Teologice din Kazan, cel canonizat în 1984, în 18 iunie 1998 s-au descoperit Sfintele sale Moaște, iar pe 18 septembrie 1998 ele au fost mutate în Mănăstirea Sfânta Treime din Riazan († 14 ianuarie 1900, la vârsta de 64 de ani),

Sfântul Mărturisitor Ioann Kevroletin [Иоанн Кевролетин], Făcătorul de minuni, Ieroschimonahul de la Verhoturie [Верхоту́рье], din Rusia, cel care s-a făcut Monah, cu numele Ignatii [Игнатий], pe 20 decembrie 1907, în 1909 e hirotonit Ierodiacon, iar în 1913 Ieromonah, în 1925 e închisă de atei Mănăstirea sa și slujește pe la diverse Biserici, este exilat 3 ani în Siberia și se îmbolnăvește de scorbut (din cauza lipsei de vitamina C), începe nevoința nebuniei pentru Hristos, îmbrăcându-se în haine lumești și chiar în haine de femeie, înainte de adormirea sa, pe când era grav bolnav, a primit shima cea mare și numele de Ioann, iar Sfintele sale Moaște au fost descoperite în 1993 († 14 ianuarie 1961),

Sfinții Mucenici martirizați la Mănăstirea Raitu, lângă Kazan (c. 1933),

Sfântul Sfințit Mucenic Ambrosii Gudko [Амвросий Гудко], Episcopul de Sarapul [Сара́пул] și Elabuga [Елабуга], cel care în 1891 s-a făcut Monah, în 1893 și-a luat Masterul în Teologie, pe 30 mai 1893 a fost hirotonit Ieromonah, în 1897 ajunge Arhimandrit, e hirotonit Episcop în 30 aprilie 1904 și care a fost canonizat în anul 2000 († 9 august 1918),

Sfântul Nikolai Alexandrovici Motovilov [Николай Александрович Мотовилов], ucenicul Sfântului Serafim din Sarov, cel care mai întâi a fost om de afaceri, apoi nebun pentru Hristos, primul scriitor al Vieții Sfântului Serafim din Sarov, cel care mai înainte de a-l cunoaște pe Sfântul Serafim a vrut să se sinucidă, dar a fost oprit de Născătoarea de Dumnezeu, convorbirea cu Sfântul Serafim despre scopul vieții creștine a avut loc în noiembrie 1831 în pădurea de lângă Sarov († 14 ianuarie 1879),

Sfântul Cuvios Cosmas de la Mănăstirea Grigoriu, Ieromonahul, Apostolul Zairului, cel care a luptat împotriva vrăjitorilor din Africa și care în 12 ani de zile a botezat circa 15.000 de oameni în Biserica din Zair, Viața sa i-a scris-o tatăl său, Dimitrios Aslanidis [Δημήτριος Ασλανίδης], ca mirean se numea Ioannis, a fost electrician, a făcut armata la Marină, l-a cunoscut pe Sfântul Filoteos Zervakos [Φιλόθεος  Ζερβάκος], a făcut 24 de ani de Școală, a ajuns la Kolwezi, în Zair, în iulie 1975, în iunie 1978 devine Monah, cu numele Cosmas, întru pomenirea Sfântului Cosmas Etolianul, după ce a fost hirotonit Ieromonah a slujit 40 de Dumnezeiești Liturghii, după care s-a întors în Zair, hrănitorul celor săraci și flămânzi, a învățat limba swahili, a adormit într-un accident de mașină, el fiind cel care conducea mașina, fiind îngropat la Kolwezi († 14 ianuarie 1989 [pe stil vechi pe 27 ianuarie], la ora 20.10).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *