Sinaxa Sfinților din 16 ianuarie 2021

Pe 16 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Apostol Petros, la închinarea cinstitelor sale lanțuri, cele făcătoare de minuni, cu care a fost legat în închisoare în Palestina, dar și la Roma, înainte de a fi martirizat,

Sfinții Mucenici Pevsippos, Elasippos și Mesippos [Πεύσιππος, Ἐλάσιππος καὶ Μέσιππος], cei împreună frați de sânge și născuți în același timp, care erau din Cappadocia și care au fost convertiți la dreapta credință de bunica lor, de Sfânta Mucenică Neonilli, în râvna lor au distrus idoli și i-au mustrat pe păgâni, fiind martirizați în Gallia prin aruncarea lor în foc, în timpul lui Marcus Aurelius, fără ca Sfintele lor Moaște să ardă († c. 161-180),

Sfânta Mucenică Neonilli [Νεονίλλη], care era bunica [ἡ γιαγιά] Sfinților Mucenici Pevsippos, Elasippos și Mesippos, a fost botezată la bătrânețe de unul din ucenicii Sfântului Policarpos, Episcopul Smirnei, i-a convertit la dreapta credință pe nepoții ei și i-a întărit în chinurile lor, și care a fost martirizată prin tăierea capului cu sabia în Gallia († c. 161-180),

Sfinții Mucenici Neon și Turbo, împreună cu Sfânta Mucenică Jonilla, sunt cei care au suferit împreună cu Sfânta Neonilli și cu Sfinții ei nepoți în Galia: Sfânta Mucenică Jonilla a suferit alături de Sfânta Mucenică Neonilli, fiind martirizată prin tăierea capului, Sfântul Mucenic Neon, soțul Sfintei Jonilla, a scris Martiriul Sfinților Mucenici Pevsippos, Elasippos și Mesippos, fiind martirizat prin multa bătaie, pe când Sfântul Mucenic Turbo, fiul Sfinților Mucenici Neon și Jonilla, a scris Martiriul tuturor Sfinților dimpreună cu el, fiind martirizat și el, alături de Sfinții lui părinți, în Gallia († c. 161-180),

Sfântul Mucenic Danax Anagnostis [Δάναξ ὁ Ἀναγνώστης]/ Anagnostul/ Cântărețul bisericesc, care era din cetatea Avlona [Αὐλῶνα], astăzi Vlorë, din Albania, cel care a apărat Sfintele Vase ale Bisericii în timpul unei invazii păgâne, a fost prins, nu s-a închinat idolilor și pentru aceasta a fost martirizat prin înjunghierea lui cu sabia (sec. al 2-lea),

Sfântul Cuvios Romilos [Ρωμύλος] cel Bun, Făcătorul de minuni, Schimonahul, Sinaitul și Isihastul, ucenicul Sfântului Grigorios Sinaitul, cel născut la Vidin, în Bulgaria, s-a făcut Monah la Tărnovo pentru ca să nu fie obligat de către părinții lui să se căsătorească, numele de Monah: Romanos, cu binecuvântarea Starețului său a mers la Mănăstirea de la Paroria [Парория], din Bulgaria, la Sfântul  Grigorios Sinaitul, acolo a cărat lemne și pietre din munte, aducând apă pentru la bucătărie și la brutărie și îngrijind de cei bolnavi, numele de Romilos îl primește când se face Schimonah, datorită turcilor merge în Atos, unde are mai mulți ucenici, și tot datorită lor fuge în Valona, în Albania, apoi ajunge la Mănăstirea Ravanița [Раваница/ Ραβάνιτσα] din Serbia, unde a adormit în pace († 1375), împreună pomenit cu Sfinții Cuvioși Nestoras, Martinos, Daniil, Sisoi, Zosimas și Grigorios [Νέστορας, Μαρτῖνος, Δανιήλ, Σισώη, Ζωσιμὰς καὶ Γρηγόριος],

Sfântul Honoratus, Arhiepiscopul de Arles și întemeietorul Mănăstirii de la Lerins, cel care s-a născut în Gallia pe la anul 350 într-o distinsă familie romană, după pelerinajele făcute în Grecia și la Roma, el devine Sihastru pe insula sălbatică Lerins, trăind după regula monahală a Sfântului Pahomios, alăturându-i-se, printre alții, și Sfinții Lupus de Troyes (29 iulie), Eucherius de Lyon (16 noiembrie) și Hilarius de Arles (5 mai), era mult nevoitor și ajutător al celor bolnavi, înțelept în a-i vindeca pe oameni de patimile lor, adormind la scurt timp după hirotonia sa întru Episcop în brațele Sfântului Hilarius de Arles, care era ucenicul său, și care în 430 va scrie Sermo de Vita Sancti Honorati [Predica despre Viața Sfântului Honoratus] († 6 ianuarie 429),

Sfântul Maxim [Максим] Preotul, cel din Totma [Тотьма], din Rusia, cel Nebun pentru Hristos și Făcătorul de minuni, cel care s-a născut în 1565, s-a nevoit la Totma în nebunia pentru Hristos timp de 40 de ani și a adormit în pace, fiind înmormântat în Biserica Învierea Domnului unde slujise († 16 ianuarie 1650, la vârsta de 85 de ani),

Sfântul Cuvios Damaschin [Дамаскин], cel din Gabrovo [Габрово], din Bulgaria, care a fost Ieromonah la Hilandariu, în Atos, cât și Igumen, cel martirizat de către turci la Sviștov [Свищов], în Bulgaria, prin spânzurare, în timp ce se dusese să încaseze chiria pentru o proprietate a Mănăstirii sale de la un musulman († 16 ianuarie 1771),

Sfântul Mucenic Nicolaos Preotul, cel din Mitilini [Μυτιλήνη], care astăzi e capitala insulei Lesbos, din Grecia, și care a fost martirizat de către turci († 16 ianuarie 1777),

Sfântul Gherasimos al II-lea Palladas [Γεράσιμος Β’ Παλλαδάς], Patriarhul Alexandriei, cel care s-a născut în Creta († 1714),

Sfânta Priscilla, soția lui Manius Acilius Glabrio și mama senatorului Pudens, cea care l-a găzduit pe Sfântul Apostol Petros pe la anul 42 (sec. 1),

Sfântul Marcellus I Mărturisitorul, Patriarhul Romei, cel care s-a născut pe 6 ianuarie 255, a fost Patriarh între 27 mai 308 și 16 ianuarie 309, a înființat cimitirul de pe Via Salaria și a stabilit 25 de Biserici eparhiale în Roma, a fost exilat de Maxentius, Sfintele sale Moaște au fost îngropate în catacomba Sfintei Priscilla, iar acum sunt sub altarul bisericii romano-catolice San Marcello al Corso din Roma, cel pomenit și pe 7 iunie († 16 ianuarie 309, la vârsta de 54 de ani),

Sfântul Jacobus, primul Episcop de Tarantasiensis, acum Tarentaise, în Franța și Apostolul de Savoie (în franceză)/ de Savoia (în italiană), cel care era de neam sirian și a fost Monah la Lerins, împreună cu Sfântul Honoratus († 429),

Sfântul Valerius, Episcopul de Sorrento, în Italia, cel care mai înainte a fost Sihastru și a fost luat de poporul credincios și propus pentru Episcopat († c. 453),

Sfânta Liberata, sora Sfântului Epiphanius de Pavia, din Italia, și a Sfintei Honorata (sec. al 5-lea),

Sfântul Cuvios Honoratus, întemeietorul Mănăstirii de la Fondi, din Italia (sec. al 6-lea),

Sfântul Sihastru Triverius, cel născut în Neustria, în Franța, de mic copil evlavios, a trăit sihăstrește în apropierea Mănăstirii de la Thérouanne, apoi la Dombes, în Franța († 550),

Sfântul Fulgentius, Episcopul de Cartagena și Ecija (Astigi), în Hispania, fratele Sfântului Isidorus de Sevilla, al Sfântului Leandru de Sevilla și al Sfintei Cuvioase Florentina de Cartagena († 633),

Sfântul Mucenic Sigebryht, Regele Angliei de Răsărit, stăpânind regiunile Norfolk și Suffolk, primul Rege englez convertit la dreapta credință, despre viața sa scriind Sfântul Beda, cel care s-a retras la Mănăstirea Beodricesworth, dar care a fost forțat să lupte și a fost martirizat pe câmpul de luptă, cel pomenit și pe 25 ianuarie († 635),

Sfântul Cuvios Fursey, Văzătorul de Dumnezeu, cel din Irlanda, într-o vedenie a sa i-a văzut pe Sfinții Meldan și Beoan în Împărăția lui Dumnezeu, într-o altă vedenie a primit încredințarea că are de făcut 12 ani de muncă apostolică, fapt pentru care a întemeiat Mănăstirea de la Rathmat, din Irlanda, apoi a propovăduit dreapta credință la castelul Burgh din Suffolk, în Anglia de Răsărit, unde a mai întemeiat o altă Mănăstire, dar a propovăduit și în Lagny și Peronne, în Gallia, întemeind o Mănăstire la Lagny, la Paris și a fost înmormântat în Picardia, în Franța († 650),

Sfântul Titianus Făcătorul de minuni, al 7-lea Episcop de Opitergium, astăzi Oderzo, lângă Veneția, în Italia, cel care a fost Episcop pentru 30 de ani de zile, s-a născut în Eraclea, în regiunea Veneția, s-a dedicat ajutorării celor săraci, și a fost înmormântat în Catedrala din Oderzo, Sfintele sale Moaște fiind acum în catedrala romano-catolică din Ceneda, din Italia, unde, în mod minunat, au fost aduse într-un car tras de boi († 16 ianuarie 632),

Sfântul Ferreolus, Episcopul de Grenoble, în sud-estul Franței († c. 670),

Sfântul Cuvios Dunchaid O’Braoin, Starețul de la Mănăstirea din Clonmacnoise, din Irlanda, cel născut în  Westmeath, în Irlanda și care a trăit ca Sihastru în apropierea Mănăstirii Clonmacnoise până în anul 969, când a devenit Starețul Mănăstirii († 988),

Sfântul Mucenic Ioann Preotul din Rusia († 1919),

Sfântul Teodor [Теодор] din Irkutsk [Иркутск], din Rusia († 1923),

Sfântul Dimitrios Ncagastatis [Δημήτριος Γκαγαστάθης] Preotul, cel din Platanos [Πλάτανος], în Grecia, care s-a născut în 1902, a fost mai întâi păstor de oi, a slujit 42 de ani ca Preot, avea multă sârguință, conștiință curată, credință multă, smerenie profundă, plin de dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele, împreună cu Preoteasa sa Elisavet [Ελισάβετ] a avut 9 fiice, a scris jurnal de când era mic copil, l-a cunoscut pe Sfântul Filoteos Zervacos, Sfântul Porfirios Cavsocalivitul a dat mărturie despre sfințenia sa, cel care a adormit în pace († 17 ianuarie 1975).