Sinaxa Sfinților din 18 ianuarie 2021

Pe 18 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Atanasios I cel Mare [Ἀθανάσιος ὁ Μέγας], al 20-lea Patriarh al Alexandriei, Mărturisitorul și Teologul Bisericii, cel exilat de 5 ori pentru învățătura lui cea dreaptă și pentru viața sa cea sfântă, adică 17 ani de zile, din cei 45 de ani de Episcopat, s-a născut în 295 în Alexandria Egiptului din părinți creștini, a scris în limba greacă și a citat Septuaginta, l-a cunoscut pe Sfântul Antonios cel Mare și i-a scris Viața, a participat la Sinodul I Ecumenic pe când era Diacon, la vârsta de 27 de ani (fiind hirotonit Diacon în 318), și a apărat deoființimea Fiului cu Tatăl, implicit și cu Duhul Sfânt, Sfântul Grigorios Teologul l-a numit „Stâlpul Bisericii” pentru credința lui cea dreaptă, cel care a fost cerut de poporul credincios ca Patriarh, fiind hirotonit Episcop în 326 la vârsta de 30 de ani, l-a cunoscut pe Sfântul Pahomios cel Mare, cel care a adormit în pace, în propriul său pat, înconjurat de prietenii și coslujitorii săi, Sfintele sale Moaște fiind în Veneția, în Italia, în biserica romano-catolică San Zaccaria, dar și în catedrala coptă Sfântul Marcos din Cairo, în Egipt († 2 mai 373, la vârsta de 78 de ani),

Sfântul Chirillos [Κύριλλος], Patriarhul Alexandriei, Teologul Bisericii, Stâlpul credinței și pecetea tururor Sfinților Părinți, cel care s-a născut în 370 în Alexandria Egiptului, a condus Sinodul al III-lea Ecumenic și care a adormit în pace († 27 iunie 444),

Sfânta Mucenică Teoduli [Θεοδούλη], cea din Anazarvos [Ἀναζαρβός], în Cilicia, în provincia Adana din Turcia de azi, care a fost forțată să jertfească zeilor și, numai prin suflarea ei, a dărâmat statuia lui Hadrianus, convertindu-l la dreapta credință pe cel care a chinuit-o și fiind martirizată prin aruncarea ei într-un cuptor cu foc, dimpreună cu Sfinții Mucenici Evagrios și Macarios († c. 304),

Sfinții Mucenici Elladios, Teodulos, Voitos, Evagrios și Macarios [Ἑλλάδιος, Θεόδουλος, Βοήθος, Εὐάγριος καὶ Μακάριος]: Sfinții Elladios Comentarisios [Κομενταρήσιος]/ Notarul, Voitos și Teodulos au fost martirizați prin tăierea capului, Sfinții Mucenici Evagrios și Macarios au fost martirizați prin aruncarea în foc împreună cu Sfânta Mucenică Teoduli, iar toți au fost convertiți la dreapta credință de la idolatrie de către Sfânta Mucenică Teoduli († c. 304),

Sfânta Mucenică Xeni [Ξένη], cea martirizată prin foc,

Sfântul Cuvios Marcianos [Μαρκιανὸς] Făcătorul de minuni, cel din Cirros [Κύρρος], în Siria, care s-a nevoit într-o chilie făcută de către el în pustia de lângă Cirros, apoi, venind mai mulți alături de el, au construit o Mănăstire, cel care era luminat dumnezeiește în timp ce citea în timpul nopții și care a adormit în pace († c. 388),

Sfântul Efremios [Ἐφραίμιος], Episcopul de Milasa [Μύλασα], în Turcia de azi (sec. al 5-lea),

Sfântul Cuvios Silvanos [Σιλβανὸς], cel care s-a nevoit în Palestina,

Sfântul Ioachim, Arhiepiscopul de Tărnovo, cel care s-a născut în Bulgaria, s-a nevoit la Muntele Atos și a adormit în pace († 1248),

Sfântul Maximos [Макимос], Mitropolitul Ungrovlahiei [Οὐγγροβλαχίας], cel născut în Serbia și care era fiul Sfântului Stefan Brancovici cel Orb (10 decembrie) și al Sfintei Anghelina, numele său de Botez a fost Gheorghe [Георге], a devenit Monah la Mănăstirea Manasiia [Манасија], în Serbia, fuge datorită turcilor în Țara Românească și ajunge Mitropolitul Ungrovlahiei între 1505-1508, se retrage la Mănăstirea de la Crusentol [Κρούσεντολ], din Serbia, unde, după multe zile de boală, adoarme în pace († 18 ianuarie 1516; Marele Sinaxar grecesc vorbește despre anul 1546 ca an al adormirii sale),

Sfântul Cuvios Atanasii, cel Nebun pentru Hristos, din Navapolațk [Наваполацк], din Belarus, cel care a întemeiat o Mănăstire, unde mai târziu, a apărut orașul Petrozavodsk [Петрозаводск], din Rusia (sec. 16-17),

Sfântul Cuvios Atanasii, Starețul Mănăstirii de la Siamja [Сямжа], din Rusia, ucenicul Sfântului Alexandr din Svir (30 august), Sfintele sale Moaște, cele nestricate, au fost așezate în Biserică în 1720 († 1550),

Sfânta Mucenică Fecioară Prisca, cea care a pătimit la Roma în timpul Împăratului Claudius pentru că nu i-a jertfit lui Apollo, fiind martirizată prin tăierea capului (sec. 1),

Sfintele Mucenice Archelais, Thecla și Susanna, cele care erau din regiunea Romagna din Italia și care au fost martirizate la Salerno, în provincia Campania, în sud-vestul Italiei, prin tăierea capului († 293),

Sfântul Volusianus Mărturisitorul, al 7-lea Episcop de Tours, în Franța, care a fost senator, era căsătorit și a fost ales Episcop, fiind Episcop între 491 și 498, cel care a fost rudă apropiată cu Sfântul Perpetuus, al 6-lea Episcop de Tours, iar mai apoi a fost exilat de către vizigoții arieni la Toulouse († 496),

Sfânta Cuvioasă Fecioară Liberata, care împreună cu Sfânta Cuvioasă Faustina, sora ei, a întemeiat Mănăstirea Sfânta Margarita de la Como, din Italia († 580),

Sfântul Sihastru Leobardus, cel care s-a nevoit la Marmoutier, în Franța († 593),

Sfântul Cuvios Ninnidh cel Evlavios, unul din cei 12 Apostoli ai Irlandei, cel de neam irlandez, s-a născut la Donegal, fiind nepotul lui Laoghaire, Înaltul Rege al Irlandei, a fost educat de Sfântul Finnian la Clonard și a zidit o Mănăstire pe insula Inishmacsaint, lângă Devenish, în jurul anului 530 (sec. al 6-lea),

Sfântul Cuvios Deicolus Făcătorul de minuni, Apostolul de Lure, cel născut în Leinster, în Irlanda, fratele mai mare al Sfântului Gallus și care s-a nevoit la Mănăstirea din Bangor, unul din cei 12 ucenici ai Sfântului Columbanus, care l-a ajutat în propovăduirea sa în Burgundia, în Franța, a ajutat la întemeierea Mănăstirii de la Luxeuil, din Franța, iar mai apoi a întemeiat Mănăstirea de la Lure, în Vosges, în estul Franței, cel care și-a suspendat mantia sa pe o rază de soare și a îmblânzit animalele sălbatice, și care a adormit în pace, Viața sa a fost scrisă în secolul al 10-lea, iar izvorul său vindeca bolile copiilor († 18 ianurie 625),

Sfântul Mucenic Ulfrid, cel care era de neam englez, fiind foarte învățat și plin de virtute, și care în urma unei luminări dumnezeiești a propovăduit dreapta credință în Germania și Suedia și care a fost martirizat în Suedia cu cruzime și Sfintele lui Moaște au fost aruncate într-o mlaștină, pentru că a distrus cu toporul pe idolul Thor († 1028),

Sfântul Cuvios Eprem [ეფრემ] Filosoful sau cel Mic, din Georgia, scriitor și traducător, cel care s-a mutat în Grecia și a învățat la Constantinopol, l-a tradus pe Sfântul Dionisios Areopagitul din greacă în georgiană, cel care s-a nevoit în Munții Negri de lângă Antiohia și a fost Starețul Mănăstirii Kastana († 1101),

Sfântul Cuvios Kirill [Кирилл], Igumenul de la Kiev († 1146),

Sfântul Cuvios Kirill, Schimonahul, împreună cu Sfânta Cuvioasă Maria, Schimonahia, părinții Sfântului Serghii de Radonej (25 septembrie), cei de neam nobil și care au fost canonizați în 1992, cei care sunt pomeniți și pe 28 septembrie și 6 iulie († c. 1337),

Sfântul Cuvios Aleksis Șușania [ალექსის შუშანია], Ieroschimonahul de la Mănăstirea Teklati, din Georgia, cel care s-a născut la 23 septembrie 1852 în satul Nokalakevi, regiunea Senaki, într-o familie de creștini profund religioși, s-a îmbolnăvit și nu și-a putut continua studiile, în 1868 a vizitat Ierusalimul, la Constantinopol a conștientizat importanța vieții evlavioase, se face Monah la 20 de ani, îngrijește bolnavii de holeră și de tuberculoză și îngropându-i pe cei fără de casă, a fost la Atos ca să copie cărți, a fost la Kiev la Lavra Pașterilor, în 1886 e hirotonit Ieroschidiacon, în 1888 Ieroschimonah, avea o Cruce de mărime naturală în chilia sa și când se ruga se sprijinea cu spatele de Cruce, ca să își aducă aminte de Sfântul Simon din Cirene care a cărat Sfânta Cruce a Domnului, era iubit pentru cuvioșia lui, Sfintele sale Moaște au fost mutate pe 8 ianuarie 1960 și a fost canonizat pe 18 septembrie 1995 († 18 ianuarie 1923),

Sfântul Mucenic Mihail Kargopolov [Михаил Каргополов] Preotul, cel martirizat prin împușcare și care a fost canonizat în anul 2000 († 18 ianuarie 1919),

Sfântul Mucenic Evghenii Isadskii [Евгений Исадский] Preotul, cel născut în 1879, în familia unui Diacon, pe 4 august 1929 a fost arestat și închis, a fost condamnat la 3 ani de detenție în lagăr și a adormit într-un lagăr de concentrare, având mormântul necunoscut († 18 ianuarie 1930),

Sfântul Mucenic Vladimir Zubkovici [Владимир Зубкович] Protoiereul, cel care s-a născut pe 26 martie 1863 într-o familie de Preot, pe 29 iunie 1888 a fost hirotonit Diacon, iar pe 3 iulie 1888 Preot, pe 19 martie 1909 primește Cruce pectorală, era o persoană caldă și atentă cu elevii săi de la Seminar, a fost arestat pe 29 decembrie 1937, și a fost condamnat la moarte și martirizat († 18 ianuarie 1938),

Sfinții Mucenici și Preoți Nikolai Krasovskii, Serghii Lebedev și Alexandr Rusinov [Николай Красовский, Сергий Лебедев, Александр Русинов] († 1938).