Sinaxa Sfinților din 22 ianuarie 2021

Pe 22 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Apostol și Mucenic Timoteos [Τιμόθεος], Episcopul Efesosului, unul din cei 70 de Apostoli ai Domnului, cel născut în Listra [Λύστρα], în Turcia de azi, convertit de Sfântul Apostol Pavlos în 52 și devenind ucenicul și fiul său iubit și fiind hirotonit de el Episcop, care a fost martirizat prin lovirea lui cu pietre († 93),

Sfântul Cuvios Mucenic Anastasios [Ἀναστάσιος] Persul, Făcătorul de minuni, cel care s-a născut în ținutul Rahiz [Ραχὴζ], în eparhia Rasnuni [Ρασνουνί] din Persia, dintr-un tată mag/ vrăjitor, numit Mav [Μὰβ], și numele lui păgânesc era Magundat [Μαγουνδάτ], a fost soldat și a luptat împotriva Ierusalimului, aducând Sfânta Cruce a Domnului în Persia, Sfânta Cruce a Domnului, prin minunile ce le făcea, l-a atras la credință, s-a făcut Monah la Ierusalim unde a trăit timp de 7 ani, a făcut chemat în vedenie spre mucenicie, a plecat în taină din Mănăstirea sa și a fost arestat în Chessaria Palestinei, după ce a fost chinuit îndelung, el a fost martirizat prin sugrumare, apoi i s-a tăiat capul, fiind martirizat împreună cu alți 70 de Sfinți Mucenici, care au fost aruncați în râuri († 628),

Sfântul Mucenic Vincentius Diaconul, Primul Mucenic al Spaniei, care a fost Diaconul Bisericii din Saragossa, și el a fost martirizat de către guvernatorul Dacianus care l-a chinuit îndelung, cel care s-a născut la Huesca, lângă Saragossa, în Spania, la sfârșitul secolului al 3-lea, părinții săi: Eutricius și Enola, a fost educat la Saragossa, făcut Diacon de Sfântul Valerius, Episcopul de Saragossa, care l-a pus să predice în toată eparhia sa, apoi a fost purtătorul de cuvânt al Sfântului Valerius, a fost închis împreună cu Sfântul Valerius la Valencia, a fost martirizat în închisoare, iar chinurile sale l-au convertit pe temnicerul său, Sfintele sale Moaște au fost aruncate în mare, într-un sac, au fost protejate de corbi ca să nu fie mâncate de vulturi, dar au fost recuperate de creștini, iar o mulțime de corbi au păzit mormântul său († c. 304),

Sfinții Sfințiți Mucenici Manuil [Μανουὴλ] Arhiepiscopul Adrianopolisului, Gheorghios [Γεώργιος], Arhiepiscopul Develtosului, Leon [Λέων], Episcopul Niceii, Petros [Πέτρος] Episcopul, împreună cu Sfinții Mucenici Sionios, Gavriil, Ioannis, Leon, Parodos Presbiterul [Σιώνιος, Γαβριήλ, Ἰωάννης, Λέων, Πάροδος] și cu alți 377 Sfinți Mucenici [ἄλλοι τριακόσιοι ἑβδομήντα ἑπτὰ Μάρτυρες] martirizați împreună cu ei la Adrianopolis [Ἁδριανούπολις], astăzi Edirne, în Turcia, de către bulgari, dintre care Sfântul Manuil Arhiepiscopul a fost tăiat în două și dat la câini, Sfântul Gheorghios Arhiepiscopul a fost lovit de moarte, apoi i s-a tăiat capul, Sfântului Leon Episcopul i s-a tăiat stomacul, Sfântul Petros Episcopul a fost bătut până la moarte și i s-a tăiat capul, Sfântului Ioannis Strategul i s-a tăiat capul, la fel i s-a tăiat capul și Sfântului Leon Strategul, Sfântul Parodos Preotul a fost omorât cu pietre, Sfinții Sionios și Gavriil au fost omorâți prin tăierea capului, Sfinții Lubomiros, Chotomiros, Cupergos și Asfir erau de neam bulgar, convertiți la dreapta credință († 815),

Sfântul Cuvios Mucenic Anastasios Diaconul, cel care s-a nevoit în Lavra Pașterilor din Kiev, fratele Sfântului Titus Presbiterul (27 februarie), ale cărui rugăciuni au fost împlinite de Domnul întotdeauna  (sec. al 12-lea),

Sfântul Cuvios Iosif cel Sfințit [Ἰωσὴφ ὁ Ἡγιασμένος], Făcătorul de minuni, cel din Creta, care era numit și Samacos [Σαμάκος], s-a născut în cetatea Cheramon [Κεράμων], cel care a adormit în pace și ale cărui Sfinte Moaște au fost descoperite pe 29 august 1669 († 1511),

Sfântul Cuvios Makarii [Макарий] Făcătorul de minuni, Schimonahul, Starețul Mănăstirii Jabîn [Жабын], din Rusia, s-a născut în 1539, a devenit Monah cu numele Onufrii [Онуфрий], a întemeiat Mănăstirea de la Jabîn, care are hramul Intrarea în Templu a Născătoarei de Dumnezeu, se ruga în pădure, a izvorât un izvor de apă pentru un polonez rănit, în shima mare și-a luat numele de Makarii și a adormit în pace, Sfintele sale Moaște au fost descoperite în 1816, iar pomenirea sa ca Sfânt a început în 22 ianuarie 1888, cel pomenit și pe 22 septembrie († 1623, la vârsta de 84 de ani, pe când cocoșii începeau să cânte),

Sfântul Ioasaf Bolotov [Иоасаф Болотов], Episcopul de Kadiak [Кадьяк], Luminătorul Alaskăi și al pământului Americii [Ἰωάσαφ Φωτιστὴς τῆς Ἀλάσκας], cel născut la 22 ianuarie 1761 în satul Strajkov [Стражков], din provincia Tver [Тверь], din Rusia, s-a instruit la Mănăstirea Kașin [Кашин], a făcut Seminarul, a fost Profesor la Uglich pentru 4 ani, a intrat în Mănăstirea Tolga și a devenit Ioasaf în 1786, a fost Monah la Uglich și la Valaam, ajunge Arhimandrit, călătoria până la Kadiak, în Alaska, a durat 10 luni, ajungând acolo pe 24 septembrie 1794, propovăduiește cu mult spor dreapta învățătură, este martor la martirizarea Sfântului Cuvios Mucenic Iuvenalii [Ювена́лий] de Alaska, a primului Sfânt Mucenic al Americii, în 1796, în mod excepțional, Episcopul de Irkutsk, Veniamin, l-a hirotonit de unul singur Episcop pe 10 aprilie 1799, a adormit într-un naufragiu, pentru că nava Phoenix, pe care călătorea, s-a scufundat lângă coasta Alaskăi în perioada 21-24 mai 1799 († mai 1799),

Născătoarea de Dumnezeu la descoperirea Sfintei sale Icoane „Panaghia Eleistria [Παναγία Ἐλεηστρία]”, în Coroni [Κορώνη], în Grecia († 1897),

Sfinții Mucenici Vincentius, Orontius și Victor, cei martirizați la Puigcerda, lângă Girona, în Catalonia, în Spania, Sfinții Vincentius și Orontius fiind frați și erau din Cimiez, din sudul Franței, au evanghelizat Pirineii și au fost martirizat împreună cu Sfântul Victor, Sfintele lor Moaște fiind în sud-estul Franței, la Embrun († 305),

Sfântul Vincentius, al doilea Episcop de Digne, în Franța, fiind printre primii care au evanghelizat regiunea Provence din sudul-estul Franței († 380),

Sfânta Blaesilla, fiica Sfintei Paula din Roma, ucenică a Sfântului Hieronymus Mărturisitorul, care a rămas văduvă la vârsta de 18 ani, a slăbit-o mult postul și de aceea a adormit, datorită morții ei Sfântul Hieronymus fiind alungat din Roma, pentru că a fost văzut ca cel care „i-a cauzat” moartea prin viața pe care i-a propovăduit-o, s-a născut la Roma în 364 într-o familie aristocratică bogată, era frumoasă, talentată și iubea viața veselă a Romei, i-a plăcut teatrul, petrecerile și să socializeze cu tinerii, soțul ei: Furius, a murit la 7 luni după Căsătorie, a învățat greaca cu accent perfect, a învățat ebraica în câteva luni, citea oriunde și i-a cerut Sfântului Hieronymus să scrie comentarii teologice pentru ea, serioasă în rugăciunile sale, având o memorie uluitoare, ascetică, purta haine simple, Sfânta Paula, mama ei, s-a prăbușit de durere și a fost inconștientă la Înmormântarea ei, Sfântul Hieronymus a tradus Ecclisiastisul la cererea ei († 384, la vârsta de 20 de ani),

Sfântul Gaudentius Mărturisitorul, Făcătorul de minuni, întâiul Episcop de Novara, în Italia, cel născut într-o familie păgână din Ivrea, în Italia, și a fost convertit la dreapta credință de către Sfântul Eusebius Mărturisitorul, Episcopul de Vercelli, care mai apoi l-a hirotonit Preot și l-a trimis la Novara, a fost în exil cu Sfântul Eusebius, s-a întors la Novara, a fost prieten cu Sfântul Ambrosius al Milanului, urmașul acestuia, Sfântul Simplicianus al Milanului, l-a hirotonit Episcop în 398, când a adormit, capul său a continuat să vorbească († 417),

Sfânta Cuvioasă Fecioară Wendreda, Făcătoarea de minuni, medic pentru oameni, dar și pentru animale, a zidit o Mănăstire la March, în Cambridgeshire, în Anglia, unde s-a nevoit toată viața, fiind Stareța Mănăstirii, Sfintele sale Moaște și cele ale Sfintei Pandiona sunt la Eltisley, în Cambs, în Anglia, și ne-a rămas de la ea izvorul ei cel făcător de minuni (sec. al 7-lea),

Sfântul Cuvios Dominicus Făcătorul de minuni, cel care s-a nevoit la Mănăstirea din Sora, din Italia, și care a zidit mai multe Mănăstiri în Scandrilia, Sora și Sangro din Italia († 1031),

Sfântul Brihtwold, Văzătorul de Dumnezeu și Profetul, ultimul Episcop de Ramsbury, în Anglia, între 1005-22 aprilie 1045, făcându-se Monah la Mănăstirea din Glastonbury, unde a fost și înmormântat († 22 aprilie 1045),

Sfântul Cuvios Mucenic Grigoriie Făcătorul de minuni, cel de la Mănăstirea din Peć, care a fost martirizat pentru că nu a aderat la islam, ale cărui Sfinte Moaște sunt nestricate și care a fost canonizat în 2018, alături de Sfântul Vasiliie de Peć și de Sfânta Bosiljka Rajičić (sec. 17-18),

Sfinții Mucenici Ioann, Nikolai, Iakov, Petr, Ioann și Ioann († 1938),

Sfântul Mucenic Ioann Uspenskii [Иоанн Успенский] Preotul, cel care s-a născut în satul Bolșie [Большие], din regiunea Iaroslavl, pe 30 august 1870, într-o familie de Preot, în 1890 a fost hirotonit Diacon, mai apoi Preot, a fost arestat la 1 noiembrie 1937, pe 15 noiembrie 1937 e condamnat la 10 ani de muncă silnică, însă pe 21 ianuarie 1938 NKVD l-a condamnat la moarte și a fost martirizat a doua zi prin împușcare și îngropat într-un mormânt necunoscut, fiind canonizat în anul 2000 († 22 ianuarie 1938),

Sfântul Mucenic Evfimii Tihonravov [Евфимий Тихонравов] Preotul, cel care s-a născut la 17 aprilie 1881 în orașul Șie [Шуе] din provincia Vladimirului, în familie de Preot, în 1904 s-a căsătorit cu Preoteasa Tatiana și au avut 3 copii, în 1933 a fost hirotonit Preot, era blestemat și ironizat pe stradă pentru Preoția sa, comuniștii i-au distrus Biserica în care slujea și au transformat-o în depozit de cereale, apoi într-un grajd, după care într-un depozit de îngrășăminte, ca să se întrețină s-a făcut paznic la o instituție medicală, slujind în taină oamenilor, e arestat și anchetat, pe 21 ianuarie 1938 e condamnat la împușcare, iar ziua următoare a fost martirizat prin împușcare în orașul Ivanovo și îngropat într-un mormânt necunoscut, fiind canonizat în anul 2000 († 22 ianuarie 1938).