Zi: 23 ianuarie 2021

Pe 23 ianuarie 2021, Biserica lui Dumnezeu îi pomenește pe

Sfântul Sfințit Mucenic Climis [Κλήμης], Episcopul Ancirei, cel care s-a născut la Ancira în 258, dintr-un tată păgân și o mamă creștină, rămâne orfan de ambii părinți la 12 ani, e crescut de creștina Sofia, la 18 ani e hirotonit Preot, iar la 20 de ani Episcop, e arestat pentru credința sa, nu s-a închinat la idoli, e chinuit îndelung, dar Domnul l-a vindecat, Diocletianus nu crede că a fost vindecat și l-a chinuit din nou, e închis pentru Domnul și mulți se convertesc datorită lui, fapt pentru care el transformă închisoarea în Biserică, Diocletianus îl trimite pe mare la Maximianus, guvernatorul Agrippinus îl chinuie atât de mult, dimpreună cu Sfântul Agatanghelos, încât și păgânilor li s-a făcut milă de ei și au dat cu pietre în torționari, au fost eliberați și au vindecat și botezat pe mulți, la Ancira sunt chinuiți din nou, dar și la Amasea, Sfântul Climis are revelația că va suferi 28 de ani pentru Domnul, a fost eliberat de creștinii din Ancira din închisoare, a slujit Dumnezeiasca Liturghie, după care a profețit sfârșitul persecuției, dar și martirizarea sa, fiind martirizat de soldați în timp ce slujea Dumnezeiasca Liturghie, împreună martirizat cu Sfinții Mucenici și Diaconi Hristoforos și Hariton, împreună cu care slujea în ziua martirizării sale, și împreună pomenit astăzi cu Sfântul Mucenic Agatanghelos [Ἀγαθάγγελος], ucenicul său, împreună cu care a pătimit îndelung, și care a fost martirizat prin tăierea capului (5 noiembrie) († 23 ianuarie 312),

Sfântul Maisimas Sirosul [Μαϋσιμᾶς ὁ Σύρος]/ Sirul, Preotul, Făcătorul de minuni, care a trăit lângă Cirros, în Siria, care și-a asumat sărăcia pentru Domnul și s-a dăruit slujirii aproapelui, primea în coliba sa pe oricine avea nevoie și îi hrănea, înmulțind pâinea și uleiul pentru a-i hrăni pe oameni, și adormind în pace († înainte de 423),

Sfântul Cuvios Salamanis Isihastis [Σαλαμάνης ὁ Ἡσυχαστής]/ Isihastul, cel care s-a născut în orașul Capersana [Καπερσανᾶ], lângă râul Eufrat, a trăit într-o peșteră de la malul unui râu, Episcopul locului a vrut să îl facă Preot, dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt, fiind primul Sfânt al Bisericii care și-a luat asupra sa nevoința tăcerii și a trăit-o până la sfârșitul vieții sale, adormind în pace († c. 400),

Sfântul Cuvios Evsevios [Εὐσέβιος] Zăvorâtul, împreună cu Sfântul Cuvios Ammonios s-a nevoit într-o Mănăstire din Siria, unde a fost și Igumen, și care a adormit în pace (sec. al 4-lea),

Sfinții 2 Mucenici, cei martirizați la Parion [Πάριον], în Asia Mică, cei care au fost martirizați prin lovire și prin aruncarea lor în groapă,

Sfântul Aholios [Ἀχόλιος], Mitropolitul Tessalonicului, cel născut în Chesaria, l-a botezat pe Sfântul Teodosios [Θεοδόσιος] cel Mare, Împăratul Imperiului Roman, a fost hirotonit de către Sfântul Damasus I, Patriarhul Romei, fiind unul din Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic și care a adormit în pace († 383),

Sfântul Cuvios Ghennadii [Геннадий], Făcătorul de minuni și Văzătorul înainte, cel care s-a născut la Moghilev [Могилёв], cu numele de Botez Grigorii, dintr-o familie bogată de boieri, a părăsit casa părintească împotriva voinței familiei sale și a plecat la Moscova, pentru că a fost vorbit de rău și invidiat a plecat la Kostroma [Кострома], ajunge Stareț, dar el lucra ca unul dintre Monahi: tăia și aducea lemne la chilii, lucra la bucătărie și brutărie, spăla cămășile, picta Icoane, se nevoia purtând lanțuri și Cruci de fier pe trupul său, a lăsat două lucrări ascetice pentru Monahii săi, deși el nu știa să scrie și să citească, îi îndemna să cumpere și să citească cărți, Viața, 19 minuni și Canonul au fost scrise de Igumenul Alexii, ucenicul și al doilea urmaș al său în Stăreție, alături de testamentul său duhovnicesc pe care i l-a dictat acestuia, apoi i-a scris și Slujba, Sfintele sale Moaște au fost descoperite pe 19 august 1644, găsindu-se intacte, împreună cu hainele cu care fusese îngropat, în 1861 s-a publicat Slujba și Acatistul său, Sfintele sale Moaște s-au pierdut după 1930, iar el a fost canonizat pe 19 august 1646 († 23 ianuarie 1565),

Sfântul Cuvios Alexandr, Starețul de la Voche [Воче], lângă Galich [Галич], în regiunea Kostroma [Кострома] din Rusia, cel pomenit și pe 27 martie (sec. al 16-lea),

Sfântul Sfințit Mucenic Anatolii Grisioc [Анатолий Грисюк], Mitropolitul de Odessa și Herson, cel născut pe 19 august 1880 la Kovel [Ковель], în Ucraina, cu Master și Doctorat în Teologie, în 1903 s-a făcut Monah, în 1904 era Ieromonah, Profesor la Academia Teologică din Kiev, din 29 august 1911 a fost ridicat la rangul de Arhimandrit, din 8 iunie 1912 este Inspector și Profesor extraordinar al Academiei Teologice din Moscova, din 6 iunie 1913 este Rectorul Academiei Teologice din Kazan, știa limbile clasice și unele orientale, pe 29 iunie 1913 este hirotonit Episcop, în martie 1921 e arestat și condamnat la un an de muncă forțată, e închis la Moscova, în închisoarea Butirka, unde a fost aspru bătut, iar maxilarul și două coaste i-au fost rupte, pe 24 februarie 1923 e arestat din nou, a fost arestat a treia oară în 18 septembrie 1923 și exilat, se întoarce din exil în 1927, era un om bun și un foarte bun predicator, un om adâncit în sine, e arestat în noaptea dintre 9-10 august 1936, e închis din nou la Moscova, pe 21 ianuarie 1937 e condamnat la 5 ani de lagăr, a fost dus pe jos, pe o cale ferată, apoi prin zăpadă și frig polar, în februarie 1937 a ajuns la colonia agricolă Kiltovo, ajunge aproape orb, a adormit în spitalul lagărului, fără să renunțe la credința sa, fiind canonizat în anul 2000 († 23 ianuarie 1938, la 57 de ani),

Sfinții de la Costroma, la sinaxa lor de astăzi (1981), ale căror nume, pe secole, le găsim aici[1],

Sfântul Cuvios Dionisios [Διονύσιος], cel care s-a nevoit la Muntele Atos și în Muntele Olimpului, s-a născut pe la anul 1500, s-a făcut Monah la Meteora, a fost hirotonit Ierodiacon și Ieromonah în Atos, și care a adormit în pace († 1541),

Sfântul Paulinus cel Milostiv, Mărturisitorul, Episcopul de Nola, în Italia, cel născut într-o familie aristocratică bogată din Bordeaux, din Franța, a fost senator, consul, apoi guvernatorul regiunii Campagna din Italia, s-a convertit, împreună cu soția sa, la vârsta de 25 de ani, și-a împărțit averea la săraci, fiind disprețuiți pentru aceasta de prietenii și servitorii lor, neavând copii, ei au adoptat copii și i-ai crescut creștinește, a plecat la Barcelona pentru ca să se nevoiască, a fost hirotonit Episcop de Nola, a folosit banii Bisericii pentru ca să îi răscumpere pe creștinii căzuți robi în mâna vandalilor, pentru că nu a mai avut bani ca să răscumpere pe cineva, el s-a dat pe sine rob și a devenit grădinarul prințului vandal, când, în vis, regele vandal Riga, a aflat cine este, l-a eliberat împreună cu toți creștinii pe care îi robise, a zidit Biserici, a scrie poezie creștină, rămânându-ne de la el 32 de poeme și 51 de scrisori, Sfintele sale Moaște se află la Roma, în biserica romano-catolică închinată Sfântului Apostol Bartolomeos († 22 iunie 431, la vârsta de 78 de ani),

Sfânta Mucenică Emerentiana, cea martirizată la Roma, fiind sora adoptivă a Sfintei Mucenice Agnes, pentru că mama sa fusese sora medicală și doica Sfintei Agnes, cea care era catehumenă și a mers să se roage la mormântul Sfintei Agnes și a fost martirizată acolo prin omorârea ei cu pietre de către păgâni, mormântul ei fiind în biserica romano-catolică Sant’Agnese fuori le mura din Roma († 305),

Sfântul Amasios, al 2-lea Episcop de Teano, în centrul Italiei, care era grec de neam, care a plecat în Italia datorită ereziei ariene, cel care a adormit în pace († 356),

Sfântul Mucenic Severianus, dimpreună cu Sfânta Mucenică Aquila, soția sa, care au fost martirizați în Julia Caesarea, în Mauritania, în Africa de Nord,

Sfântul Sihastru Martyrius, cel care s-a nevoit în Abruzzi, în Italia (sec. al 6-lea),

Sfântul Cuvios Ormond, cel care s-a făcut Monah în Mănăstirea Saint Mairé din Franța, ajungând Starețul ei în 587 (sec. al 6-lea),

Sfântul Ildefonsus, Mitropolitul de Toledo, în Spania, începând cu anul 657, Teologul, cu o viață curată și sfântă, care a apărat fecioria Născătoarei de Dumnezeu împotriva ereticilor care o negau și căruia Născătoarea de Dumnezeu i-a dăruit un veșmânt alb strălucitor, s-a născut pe la anul 607, de neam vizigot, pe la 632 e hirotonit Diacon, se face Monah la Mănăstirea Agali, împotriva familiei sale, ca Monah a întemeiat și a înzestrat o Mănăstire de Maici, în 650 e ales Stareț la Agali, a participat la Sinoadele 8 și 9 de la Toledo, a urmat ca Episcop unchiului său, Sfântului Eugenius al II-lea, Episcopul de Toledo (13 noiembrie), a fost îngropat în Biserica Sfânta Leocadia din Toledo, cărțile sale: De perpetua virginitate Mariae contra tres infideles, De viris illustribus, De cognitione baptismi, Liber prosopopoeia imbecillitatis propriae și Opusculum de proprietate personarum Patris et Filii et Spiritus Sancti († 23 ianuarie 667),

Sfântul Colman, Episcopul-Stareț al Mănăstirii Lismore din Irlanda începând cu anul 698, cel care a adormit în pace († 702),

Sfânta Sihastră Lufthild, cea care a fost cinstită lângă Cologne, în Germania († c. 850),

Sfântul Mucenic Maimbod, cel care a fost martirizat de păgâni pe când le predica țăranilor de lângă Kaltenbrunn, în Alsacia, astăzi în Franța († c. 880),

Sfântul Cuvios Mucenic Serafim Bulașov [Серафим Булашов], Starețul Mănăstirii Transfigurarea Domnului din Moscova, cel care s-a născut în 1872 la Moscova într-o familie de preoți schismatici, a fost în armată între 1893-1897 având gradul de subofițer superior, pe 19 noiembrie 1899 se leapădă de schismă și a început să trăiască la Mănăstire, devine Monah pe 26 februarie 1904 primind numele de Serafim, pe 23 noiembrie 1906 e hirotonit Ierodiacon, iar pe 13 aprilie 1912 Ieromonah, e arestat pe 12 ianuarie 1938, pe 20 ianuarie e condamnat la moarte de NKVD, iar pe 23 ianuarie e martirizat prin împușcare și îngropat într-o groapă comună necunoscută la locul de antrenament Butovo de lângă Moscova ( † 23 ianuarie 1938),

Sfintele Mucenice Fecioare Evdokia [Евдокия] și Ecaterina [Екатерина] († 1938),

Sfânta Mucenică Fecioară Milița [Милица] († 1938),

Sfinții Părinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic la pomenirea lor de astăzi,

Sfântul Feoctist [Феоктист], Arhiepiscopul Novgorodului († 1310), la mutarea Sfintelor sale Moaște (1786),

Sfântul Cuvios Damaskin [Дамаскин], Starețul Mănăstirii de la Valaam, era ucenicul Sfântului Paisii Velicikovskii, și deși era un om simplu, needucat, el a încurajat artiști, muzicieni și studenți să viziteze Mănăstirea Valaam și să creeze inspirându-se din frumusețea naturală de acolo, pictorii Ivan Ivanovici Șișkin [Ива́н Ива́нович Ши́шкин] și Ivan Constantinovici Aivazovskii [Ива́н Константи́нович Айвазо́вский], cât și compozitorul Piotr Ilici Ciaikovskii [Пётр Ильи́ч Чайко́вский], fiind printre ei († 1881),

Sfântul Cuvios Ioann Krestiankin [Иоанн Крестьянкин], Arhimandritul, de la Mănăstirea Peșterilor din Pskov, cel care s-a născut pe 11 aprilie 1910, și-a dorit să fie Monah de la 12 ani, după liceu a făcut cursuri de contabilitate, din 1932 s-a mutat la Moscova, pe 14 ianuarie 1945 e hirotonit Diacon, pe 25 octombrie 1945 e hirotonit Preot, a predicat mult și s-a bucurat de dragostea enoriașilor săi, a devenit Doctor în Teologie cu o teză despre viața Sfântului Serafim din Sarov, în aprilie 1950 e arestat, a fost condamnat la 7 ani cu executare într-un lagăr cu regim strict, a fost trimis în regiunea Arhanghelsk, ochii săi radiau de dragoste și de bunătate, îi plăceau glumele, a fost contabil, este eliberat din închisoare pe 15 februarie 1955, slujește la mai multe Biserici, pe 10 iunie 1966 se face Ieromonah, primind numele de Ioann (numele său de Botez era Ivan), în 1967 este trimis de Patriarhul Alexii I [Алексий I] la Pskov unde va trăi până la adormirea sa, în 1970 ajunge Igumen, în 1973 Arhimandrit, vin credincioși de pretutindeni pentru sfătuire, s-au publicat scrisorile și predicile sale, ultimii săi an de viață i-a petrecut în pat, fiind bolnav († 23 ianuarie 2006, la vârsta de 95 de ani).

---

[1] A se vedea:https://ru.wikipedia.org/wiki/Собор_Костромских_святых.